15,863 matches
-
Liban, având privilegiul de a fi așteptat la revenirea În țară la aeroport de președintele Franței! - și, bineînțeles, cu inseparabilul Jean Pârvulescu. Virgil Tănase, la Începutul anilor ’80 când am aterizat eu la Paris dezamăgit și profund contrariat de Germania, patria ascendenților mei pe linie maternă, se afla, spre deosebire de Aurora, doar de câțiva ani În capitala Franței, Împreună cu soția sa Doina, ambii filologi. Pe Virgil Îl cunoscusem În țară la Începutul deceniului șapte, fiind atunci proaspăt Întors din „primul meu exil
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
succes real de librărie și de critică - după falsele ediții cu Desculț, scoase pe banii statului, la edituri periferice -, a fost Încă o dată cucerit de frumoasa și extrem de talentata poetă română Gabriela Melinescu, care l-a urmat acolo, În Suedia, patria sa de adopțiune (René era Evreu, Belgian de origine, fiu de pastor protestantă. Dar... deși Stokholmul este un oraș Încântător, Suedezii extrem de prevenitori, Institutul Nobel la mare proximitate - tot prin editura mică dar curajoasă a lui René l-am cunoscut
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
spuneam mai sus, ca o formă a deculpabilizării față de marea vină ideologică ce apăsa asupra celor mai lucizi, a celor mai conștienți reprezentanți ai suprastructurii culturale germane?! Un anume „provincialism” cultural pe care mi se părea că-l descopăr În patria lui Goethe, Beethoven, Nietzsche, Th. Mann?! Odată cu scindarea Berlinului, timp de vreo jumătate de secol, Germania și-a pierdut, credeam atunci - o cred și acum! -, acel centru european al culturii, artelor și teatrului - Berlinul -, care fusese În primele decenii după
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Înregistrat, recitându-și poemele, discutând cu colegii, cu tinerii care l-au Înconjurat mereu. Să nu uităm: la moartea lui, au apărut pagini Întregi cu amintiri și Încercări de a-i profila uriașa, seducătoarea personalitate, dar unde?! Nu, nu În patria limbii sale pe care a servit-o ca un prinț, ca un prinț al spiritului ce era, ci... În Serbia! În țară au apărut câteva rânduri la „decese” În România liberă și... atât!Ă Am făcut această digresiune pentru a
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
În exil sau a unui intelectual oarecare, inginer, medic, universitar, muncitor.... Am spus-o mai sus: cât timp „eram lăsat să scriu și să public”, eram fericit oriunde! (E adevărat, se pare, că cel mai „fericit” sunt totuși pe solul patriei, deoarece aici, În țară, orice s-ar fi Întâmplat, eram - și sunt! - cel mai productiv; am Încercat, În vreo două sau trei rânduri, să scriu roman În străinătate, În Germania, În Suedia (Pândă și seducțieă și Franța, vreo două romănașe
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și ieșirile tuturor persoanelor, plus „informații” despre locatarii mai „ciudați”. Ca și - tot o invenție nazistă și stalinistă, copiată și de ideologii ceaușiști! - „educarea” copiilor școlari și chiar preșcolari, nu În cultul părinților de sânge, ci În cel al „părinților patriei”, mergându-se până acolo Încât copiii erau Îndemnați să raporteze elemente din discuțiile și ideile părinților pentru a se detecta „dușmanii ascunși” ai noii ordini. Am subliniat În câteva rânduri că circulă Încă imaginea de sanghinar, de „tiran sângeros” care
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Încă o dată fața lor hâdă?! -, au apărut În Vest partidele fascistoide, ațâțând Încă o dată naționalismul și formele sale agresive, antiumane, ce părea Îngropat o dată pentru totdeauna!... Exilul este oare și o... pentru cei care nu pot trăi fără această „idee” patrie?!... Cioran, ca și mulți Români fugiți din calea bolșevismului european, a rămas apatrid; toți aceștia au refuzat o adoptare formală a unei alte cetățenii, din fidelitate față de o unică patrie pe care o poate avea un individ, Într-atât de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
o... pentru cei care nu pot trăi fără această „idee” patrie?!... Cioran, ca și mulți Români fugiți din calea bolșevismului european, a rămas apatrid; toți aceștia au refuzat o adoptare formală a unei alte cetățenii, din fidelitate față de o unică patrie pe care o poate avea un individ, Într-atât de puternică era Încă, În secolul trecut, ideea, realitatea de patrie, de națiune! Și noi, azi, in corpore, cei din Est mai ales, dar de fapt Întreaga Europă, ne vedem confruntați
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
european, a rămas apatrid; toți aceștia au refuzat o adoptare formală a unei alte cetățenii, din fidelitate față de o unică patrie pe care o poate avea un individ, Într-atât de puternică era Încă, În secolul trecut, ideea, realitatea de patrie, de națiune! Și noi, azi, in corpore, cei din Est mai ales, dar de fapt Întreaga Europă, ne vedem confruntați, Încă o dată, cu spaima pierderii acestei mândrii, a acestei „nobleți”, a acestei apartenențe la fel de firești, de naturale, ca cea familială
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
sau Ruși! -, s-a adeverit a-și avea originea indiscutabilă În limba unui mare imperiu, al unei mari culturi! Unirea Principatelor și, mai ales, Marea Unire de la 1918 a dăruit foștilor șerbi, iobagi sau cei fără națiune nu numai o patrie, dar acea calitate umană care ax al tuturor acțiunilor și valorilor - demnitatea! O demnitate atât de târziu, de dramatic, dăruită nouă și care se leagă atât de strâns, de organic, de ideea de Națiune, Încât nu văd cum noile forme
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
dar și de atac! Și literatura mea, atâta cât este, va fi unul dintre martorii vii ai unei existențe, a unei conștiințe și a unei tradiții care nu acceptă, Încă o dată, fatalitatea. Da, ne vom „exila” Încă o dată Într-o patrie reală, unică, certă, pe care nu ne putem permite nu luxul, ci disperarea!, de a o mai pierde o dată! O patrie, un concept În care vom Îngrămădi ca’ntr-o barcă de vis, așa cum au făcut un Heliade sau un Eminescu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
conștiințe și a unei tradiții care nu acceptă, Încă o dată, fatalitatea. Da, ne vom „exila” Încă o dată Într-o patrie reală, unică, certă, pe care nu ne putem permite nu luxul, ci disperarea!, de a o mai pierde o dată! O patrie, un concept În care vom Îngrămădi ca’ntr-o barcă de vis, așa cum au făcut un Heliade sau un Eminescu, un Goga sau Nichita Stănescu, valorile noastre, care nu vor fi altele și nu vor fi antagonice Europei; acea Europă care
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cum numea Iorga capul celui "veșnic tânăr". Prefață la ediția a doua, revăzută și adăugită, Ed. Serafimus, 1999 Constantin CUBLEȘAN Disputele continuă Obsesia depășirii condiției noastre de națiune mică, de țară... balcanică, prizonieră a unei limbi închise în matca fruntariilor patriei, a fost de-a lungul vremurilor, nu pentru puține generații, în speță din epoca modernă, motiv de declanșare a unor acțiuni, gesturi sau angajamente aproape sinucigașe, căci în dorința unora îndeobște intelectuali cu apetituri cosmopolite de a vedea România, și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
copie fidelă a celui din imperiul sovietic. Ceea ce transpare din subtext, într-un mod surprinzător, este valabil și astăzi, în plină escaladare a procesului de globalizare, fenomen obiectiv care, conform părerii scriitoarei Patricia Nolan din Irlanda, intensifică sentimentul "omului fără patrie" și toate "ciudățeniile" varvarienilor rămân în picioare, adică se ajustează perfect la comportamentul omului modern în "satul global". "Varvarianita" este un sindrom înnăscut al omului secolului XXI și acesta îl "ajută" să trăiască în "satul global", despre care scriitorul Gabriel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o poantă fără a se mai recurge la acele demonstrații din aproape în aproape, cum se întâlnește uneori în prima parte. Iată una din aceste scântei momentane ale gândului, legate de o intransigentă orientare morală în viață: "A-ți părăsi patria pentru un culcuș mai cald e treaba trupului, nu a spiritului". În acest fel, autorul reușește adesea să condenseze lumina atitudinii etice până la strălucitoarea ivire stelare pe firmamentul cunoașterii. Între cele două părți, numai aparent eterogene, există totuși un factor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
culturale și spirituale ale umanității. Scrie Theodor Codreanu în ciclul Oglinzi: "Dragostea seamănă cu patriotismul: abia departe de țară îi descoperi puterea și frumusețea"; Plină de taine e iubirea, dar mai plină de taine e lipsa ei"; "A-ți părăsi patria pentru un culcuș mai cald e treaba trupului, nu a spiritului"; Fiecare om are o muzică a lui, interioară, tot ce nu intră în consonanță cu ea rămâne de-a pururi străin și pierdut"; Cine se teme de naționaliști înseamnă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
le iasă din minte scriitorilor că sunt niște oameni deosebiți în această lume"". "Ascultați-i pe actorii declamatori cum se afectează ei în fața publicului, la radio și televiziune, de a-i crede că-s gata să-și dea duhul pentru patrie și partid", se completează, în același subsol, cu ideea "Au trecut vremile-celea... (Gr. Alexandrescu). Astăzi își mai dau duhul doar pentru partide. Patria e moartă!" Două sunt certificate de garanție ale fragmentelor propuse de acest volum: primul rezidă în faptul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
publicului, la radio și televiziune, de a-i crede că-s gata să-și dea duhul pentru patrie și partid", se completează, în același subsol, cu ideea "Au trecut vremile-celea... (Gr. Alexandrescu). Astăzi își mai dau duhul doar pentru partide. Patria e moartă!" Două sunt certificate de garanție ale fragmentelor propuse de acest volum: primul rezidă în faptul că observațiile d-lui Codreanu sunt, aproape în exclusivitate, din domeniul artei, al spiritului uman; al doilea, tot ce gândește autorul în materie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sfâșie, ci doar să-l țină pironit, răstignit în punctele cardinale. Și totuși, ne arată Theodor Codreanu, aceasta nu este o dramă eternă: sunt mulți intelectuali, mai ales scriitori, care au optat și s-au mântuit. Ei au o singură patrie limba română și se exprimă în istoria și prezentul literaturii române. Desigur, ei se întâlnesc, în aceasta patrie dobândită, cu fenomenul respingerii din ierarhii, dar au, cel puțin, sensul luptei. Partea a doua a cărții lui Theodor Codreanu nu este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nu este o dramă eternă: sunt mulți intelectuali, mai ales scriitori, care au optat și s-au mântuit. Ei au o singură patrie limba română și se exprimă în istoria și prezentul literaturii române. Desigur, ei se întâlnesc, în aceasta patrie dobândită, cu fenomenul respingerii din ierarhii, dar au, cel puțin, sensul luptei. Partea a doua a cărții lui Theodor Codreanu nu este o asemenea istorie a literaturii române din stânga Prutului procedând la armonizarea vârfurilor ei în consens cu literatura română
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nume, încă din 1806, obținând-o prin fraudulosul Tratat de la București dintre Alexandru I și sultanul Mahomed al II-lea, în mai 1812, anexându-și 45.630 km² cu o populație de aproximativ 350.000 de locuitori". "...reîntregirea Basarabiei cu patria mamă era văzută de Eminescu înscrisă în "sâmburele românismului", în ceea ce poetul numea arheu. Nimeni nu s-a exprimat mai optimist în privința viitorului Basarabiei decât acest geniu acuzat de "pesimism". Românii n-au reușit să facă nimic în tot acest
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
prefigureze odată cu secolul al XX-lea. Ziaristul Caragiale, care se deosebea de virulența ziaristului Eminescu, ajunge să se dezlănțuie, eminescian, în pamfletul 1907 din primăvară până în toamnă. Scrie Theodor Codreanu: "De fapt, amândoi au iubit țăranul (citește poporul român) și patria sans frases, cum zice Eminescu, adică, de astă dată, după norma lui Maiorescu a naționalității în marginile adevărului". Până la sfârșitul vieții sale, Caragiale întreține, prin orice mijloace, cultul "celui mai mare scriitor român". "A fost Caragiale român?", (se) întreabă chiar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de ridicolă dintre aparența exterioară și fondul intern. Cel mai antitetic și mai comic caracter e moftangiul. Tartuffe e un moftangiu. Comica excelentă a postulanților din Millo director (piesa lui Alecsandri) consistă întru aceea că sunt moftangii. Toți suspină pentru patrie cu fizionomia cea mai plângătoare de pe lume și toți nu vor binele, ci numai posturile patriei" (p. 140). D-l Th. Codreanu demonstrează astfel că Eminescu e "un semănător de arhei". "Miracolul e că I.L Caragiale este cea dintâi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
moftangiul. Tartuffe e un moftangiu. Comica excelentă a postulanților din Millo director (piesa lui Alecsandri) consistă întru aceea că sunt moftangii. Toți suspină pentru patrie cu fizionomia cea mai plângătoare de pe lume și toți nu vor binele, ci numai posturile patriei" (p. 140). D-l Th. Codreanu demonstrează astfel că Eminescu e "un semănător de arhei". "Miracolul e că I.L Caragiale este cea dintâi creație majoră a eminescianismului". Numai că lumea îl percepe pe autorul momentelor drept fondator al moftologiei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
urmărirea consacrării și devenirii personalității vierene mai întâi în republicile din fosta URSS, deci nu atât acasă. Autenticitatea, "nivelul înalt al deschiderii spre lume", caracterul profund național și sacru al mesajului, primordialitatea, organicitatea, concentrarea în esențialitatea tematică și narativă (Mama, Patria, Iubirea, Limba ca "adăpost al ființei", Copilăria) susținută de profunzimea existențială și "cultura sentimentului" toate aceste dimensiuni fundamentale ale mitopo(i)eticii vierene erau descoperite simpatetic, printr-o vibrare a colegilor letoni, lituanieni, ucraineni, georgieni, ruși în temeiul unei solidarități
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]