14,286 matches
-
de nuc erau destule trofee cât să ajungă pentru două prezentări de premii școlare. Aveți o colecție foarte impresionantă, am zis eu reținut, fără să mă adresez cuiva anume. Câteodată, am sentimentul că vorbelor mele de complezență le lipsește un pic din elan. — Da, este, zise Marlene, cu o expresie de sinceritate aparentă, care ar fi putut să treacă drept modestie. Fratele ei nu avu o asemenea rezervă, dacă asta era: — Sora mea este atletă. Dacă nu ar fi avut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
din cap. Îmi plăcea când se ambala În legătură cu vreun subiect, chiar dacă vocea Îi era prea ridicată și părerile ei erau din acelea care ar fi putut să ne facă pe amândoi să aterizăm Într-un KZ. Cine știe, cu un pic mai mult timp și cu răbdare, ar fi putut să mă facă să-mi reexaminez propria opinie, cât se poate de lipsită de imaginație și foarte pragmatică, privind valoarea artei. Dar În acel moment, aveam altceva În minte. Am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de ordonat În viața reală. Există Întotdeauna mici indicii care Îți permit să prinzi un răufăcător În ultimul moment. — Pari aproape trist În legătură cu acest fapt, zise ea. — Am avut un as În mânecă și am crezut că o să ușureze un pic lucrurile. — Și s-a dovedit a nu fi așa, nu? Ceva de genul ăsta. Zgomotul de pași din fața biroului mă făcu să mă opresc. Se auzi un ciocănit În ușă și un motociclist, un caporal din trupele de zbor național-socialiste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
biroului mă făcu să mă opresc. Se auzi un ciocănit În ușă și un motociclist, un caporal din trupele de zbor național-socialiste intră Înăuntru cu un plic mare În mînă, identic cu cel pe care-l aruncasem la coș un pic mai devreme. Caporalul lovi din călcâie și mă Întrebă dacă eu sunt Herr Bernhard Gunther. I-am spus că da, am luat plicul din mâinile Înmănușate și am semnat de primire, după care mi-a dat Salutul lui Hitler și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
prea pot să evit asta, nu? Am scuturat din nou foile transcierii către ea. Inge clătină din cap: — Bineînțeles că nu-l puteai refuza. Nu am vrut să sune aiurea, doar că am fost, ăăă, ei bine am fost un pic surprinsă. Și Îți mulțumesc pentru că ai vrut să mă protejezi, Bernie. Și mă bucur mult că poți spune cuiva acum despre bărbatul ăla, săracu’. — O să o fac chiar acum, i-am spus. Rienacker mi se păru obosit și nervos când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
doi bărbați, amândoi Înarmați, Îl urmară. Haide, zise bărbatul cu armă automată. Voi doi, ridicați-vă! Eva Îl ajută pe Haupthändler să stea În picioare. — Întorceți-vă cu fața la perete! Și tu, Gunther! Tapetul era unul ieftin, cu model În relief, un pic prea Întunecat și sumbru pentru gustul meu. M-am uitat intens la el timp de câteva minute cât am așteptat să-mi vină rândul să fiu percheziționat. — Dacă știi cum mă cheamă, atunci știi și că sunt detectiv particular. Ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
fermitate la punct pe subordonatul său: — Numai că teoria nu e punctul său forte, zise el. El e un om de acțiune, nu-i așa, Dietz? Dietz Îi aruncă Înapoi o privire mânioasă și zâmbetul comisarului se mai lăți un pic, după care Își scoase ochelarii și se apucă să-i șteargă Într-o manieră care ar fi putut să servească la a le reaminti tuturor celor prezenți În camera de interogatoriu că Își privea intelectualismul ca pe ceva superior față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ei purta pe degete un box. — Unde e afurisita de fată? țipă Roșcovanul. Unul dintre torționari arătă cu degetul peste umăr. — Alături, cu frate-miu. — Hei, șefu’, zise celălalt. Individu’ ăsta tot nu vorbește. Vrei să-l mai aranjăm un pic? — Lăsați-l pe săracu’ nenorocit În pace, mormăi el. Nu știe nimic. În adăpostul aflat perete În perete cu cel de dinainte, era aproape Întuneric și a fost nevoie de câteva secunde pentru ca ochii noștri să se obișnuiască. — Franz, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
SS la Dachau În care să puteți avea Încredere, nu? — Bineînțeles că există, zise Heydrich. Dar ce te aștepți să facă, să mărșăluiască la Mutschmann și să-l Întrebe unde ține ascunse hârtiile? Haida-de, Herr Gunther, fii serios, gândește un pic. — Deci vreți ca eu să-l găsesc pe Mutschmann și să mă Împrietenesc cu el. — Exact. Să-i câștigi Încrederea. Să afli unde ține ascunse hârtiile. Iar după ce faci asta, să-ți dezvălui identitatea omului meu. Dar cum o să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
siguranță pentru o vreme atunci când altcineva era cel bătut sau linșat; pentru câteva zile, era posibil să mănânci tu rația celui din patul alăturat, după ce murise În somn. Ca să rămâi În viață e necesar ca mai Întâi să mori un pic. La scurt timp după sosirea mea la Dachau, am fost pus la comanda unui grup de muncă alcătuit din evrei, care construia un atelier În colțul de nord-vest al taberei. Asta implica umplerea roabelor cu bolovani cântărind până la treizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
În săptămâna aceasta era cea a lucrătorilor feroviari. Singurul lucrător feroviar care mi-a plăcut vreodată era tatăl lui Dagmarr, fosta mea secretară. Nu trecuse mult după ce Îmi mușcasem buza și Îi dădusem unuia dintre ei 20 pfeningi, că un pic mai Încolo pe stradă am fost solicitat de un altul. Mica insignă din sticlă pe care o primeai pentru contribuția ta bănească nu numai că nu te proteja de o hărțuire ulterioară, dar te arăta drept un potențial mușteriu. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Cu trupurile sfârșite, implorau pomană în fața comandamentelor militare. Unii comandanți, mai miloși, rupeau de la gura soldaților, oferindule o gamelă de zeamă acră, care nu reușea să le potolească foamea. Era o zi de duminică. Cerul plumburiu se pregătea să cearnă picuri de ploaie. Oamenii, care așteptau fiertura de la bucătăria de campanie a armatei, se rugau ca Domnul să aducă ploaia izbăvitoare pentru sufletele lor ostoite de vâlvătaia aprigă a pârjolului războiului. Vasile și Dumitru căutau să nu se-abată de la rând
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
literatura modernă și mai apoi extrem contemporană. Citisem până atunci doar clasici, cu devotament și pasiune, însă nu au fost îndeajuns ca să mă pregătească pentru literatura de azi. Nici acum nu sunt pe deplin pregătită, însă sunt bucuroasă și un pic mândră că pot dirija lecturile alor mei. E important, așa cum spune un prieten înalt, ca, atunci când vrei să apropii tinerii de lectură, să începi invers. De la coadă la cap. De la literatura zilei, înspre grecii antici. Iar fiica mea e azi
copii. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ana Dragu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1769]
-
și crengi aurii 19 de copac, ne-am adunat în curtea liceului, sub un panou de baschet, și așteptam autobuzul care avea să ne ducă la Budila. Colegii mei, pe care azi mi-i amintesc cu amuzament și cu un pic de nostalgie, cum îmi aduc aminte toată epoca bizară a rock-ului și a hipsterilor, a magnetofonului și a revoltaților fără motiv, pe atunci mă oripilau. îi simțeam ca pe o hidră ostilă sau o societate ocultă din care n-
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
piatră." M-am sculat din pat și am fugit la oglinda de deasupra chiuvetei pentru că-mi dăduseră lacrimile și vroiam să mă văd plângând. Știam că și Baudelaire făcea lucru-ăsta. M-am văzut mic, negricios, cu fața îngustă și fără pic de spiritualitate în ochi. Am suflat aburi peste imaginea mea și am scris, pe oglindă, cu degetul, așa cum scriam zilnic câte ceva, ca într-un jurnal fără memorie: DISPARI. In seara asta m-am învîrtit de câteva ori prin holul care
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mângâiau pe câte unul, soptindu-i la ureche vorbe porcoase, cu glas subțire, ca din partea unei gagici... Doar când albastrul întunecat de pe fereastră a început ușor să se decoloreze s-au potolit și ei și am putut să dorm un pic. Tot m-am trezit însă mânjit pe piept cu o pastă roz de dinți, grețoasă, care-mi năclăise și pijamaua. Cocoțat în vârful patului, Cici - cum îi zicea toată lumea lui Buzdugan - se despuia de pijama cu gesturi de strip-tease, mîngîindu-și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
scânduri o gaură neagră, umedă și jegoasă, o crăpătură de infern, din care veșnic ieșeau două labe groase și puternice de păianjen. Acum îl vedeam prima dată întreg, diavolul de antracit, încordat și puternic, de neoprit, cu veninul curgîndu-i în picuri 110 galben-verzui de pe cheliceri. Mașinăria păroasă, cu căngi și pârghii ascuțite, se repezise fulgerător, balansîndu-se pe fire, către un fluture minuscul, o molie albă, catifelată, care-și lipise o aripioară de vălătucul de pânză de păianjen din jurul crăpăturii, pe când cu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
încuie ea, mai târziu. Iar pe stradă zbori către prima cafenea care-ți iese în cale. Îți mai trece prin cap că bona/ mama/soacra ți-a zis că nu a mâncat bine piureul de fructe sau că are un pic de febră și atunci îi spui la telefon mai dă-i niște nurofen sau lasă, nu e nimic, încearcă mai târziu, cu fraza care-ți stăruie în cap și pe care de-abia aștepți s-o notezi. Ca să poți să
Închisoarea tapetată cu pamperși. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Georgiana Sârbu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1781]
-
de naștere goală și să nu permită să plece nimic din el în afară. Să-și păstreze intacte puterile. Să fenteze timpul care-l obligă să accepte că a venit vremea să se separe și să nască. Ca să fentezi un pic timpul îți aduci aminte de ceva. Bunica mea avea obiceiul să mă lase, atunci când lipsea mai multe ore de-acasă, la o familie de pe aceeași uliță. Mă jucam acolo cu o fată, mai mare ca mine cu vreo zece ani
A scrie. A naste. Tudor. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
de fructe aromat, în bucătărie povestind, era și mai cald, dăduse drumul la aragaz, amândoi plini de frig, nu-mi amintesc despre ce vorbeam, dar e încă în mine starea aceea de înfrigurare, mâinile reci înconjurând ceașca fierbinte, ea cu picuri de ploaie în păr, ne-am dus apoi în cameră, am rugat-o să mă lase să-i schițez trăsăturile și eu am ieșit să-mi caut în buzunarul uriaș al hanoracului caietul de schițe pe care-l purtam permanent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de pe vremea când era fată și încă nu era curent în sat, mi-amintesc și acum lampa aceea, atât de diferită de lămpile ce se vindeau la magazinul sătesc, făcute în serie pentru țara toată, lampa bunicii nu scotea nici un pic de fum, deși era veche de cincizeci de ani, farfuria scobită de deasupra prin care ieșea gura zveltă a sticlei era de porțelan incrustat în minunate culori, o mână meșteșugită o împodobise cu grațioase scene câmpenești, și ochii mei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ocupă aproape jumătate din trotuar, e îngrădită cu un gărduț de lemn, vopsit alb ca și mesele, gărduțul e demontabil, poate fi sărit cu ușurință, bătrânul trece leneș pe lângă noi, când Radu îl strigă din spate, Hei, omule! Stai un pic! Și bătrânul își întoarce chipul impasibil spre cel ce-i vorbise, Haide să-ți arăt ceva! și-i întinde peste masă desenul meu, omul îl privi câteva clipe, îl ține nepăsător între degetele lui murdare, neînțelegând prea bine, ridică din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Cred că afară plouă! Firesc și la timpul lor mă ascultă cuvintele, Sunt tot murdar de vopsele! îmi răsună încă în minte glasul tău de adineauri al cărui răspuns potrivit nu-l am încă, mâinile tale sunt curate acum, nici un pic de vopsea nu ai pe tine, te ridici de lângă mine, o umbră vie printre umbrele din biserică, apoi trupul tău înalt și subțire profilându-se pe perdeaua de ploaie din ușă, Sunt tot murdar de vopsele! dar clipa aceea rătăcită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
violentă, Lucrurile nu sunt atât de simple cum par la prima vedere, zâmbește, nu-ți pierzi așa ușor credința cum ți-ai pierde portofelul pe stradă, am avut mulți subiecți, mai ales femei, care au venit la mine fără nici un pic de credință, cel puțin așa îmi mărturiseau, pentru ca după câteva ședințe de hipnoză să devină foarte credincioase, nu eu le-am cerut să creadă! Nici nu aveam cum, nu-ți poate nimeni impune credință! Cineva însă te poate ajuta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
gândește cu adevărat despre generațiile tinere, și discuția alunecă iarăși spre politică, mitizarea perioadei interbelice, adevărata cultură română aparține acestei perioade, democrația, libertatea, proprietatea, regele, și aici nu m-am mai putut abține, Recunosc, doamnă, că generația noastră n-are pic de respect pentru nimic, dar are ceva ce generațiile vechi nu mai au! Ce?! Tinerețe! aș fi scris cu literă mare acest cuvânt, l-am rostit cu literă mare, Tinerii au adus libertatea în țară și acum ei sunt nevoiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]