10,542 matches
-
Să știți că legile, oricât de aspre ar fi ele, nu vor mai reuși să sperie populația. Din păcate, dvs. nu faceți decât să scoateți legi și decrete prin care ne amenințați cu pușcăria. Unde și când s-a mai pomenit ca un țăran care muncește și crește vite să nu aibă dreptul să taie un vițel sau un miel? Dacă muncesc, am și eu dreptul să mănânc ceea ce îmi place. Cred că nici pe vremea turcilor legile nu erau mai
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
obligatoriu în producție, soția mea ca desenator la studioul Animafilm, iar eu ca profesor de desen la o școală generală din județul Călărași, ne-am hotărât amândoi mânați fiind de motive întemeiate, pe care nu mai are rost să le pomenesc acuma, fiind de altfel suficient de cunoscute de toată lumea , ne-am hotărât, deci, să plecăm definitiv din România, alegând ca țară de destinație Canada, unde avem o serie de prieteni, majoritatea artiști, stabiliți acolo de mai multă vreme. Pe de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
din cauza unor neclarități strict „tehnice”, așa mi se spusese, adică a unor confuzii privind data apariției, genul literar În care se Încadrează volumele etc. Cei care Îmi vorbiseră, În obișnuitul ritual al bârfelor cotidiene bucureștene, despre aceste tergiversări birocratice nu pomeniseră, firește, niciodată numele meu, nici chiar atunci când sugerau că da, ar fi posibil ca unele dintre cărțile premiate să necesite un nou referat de clarificare și susținere. Chiar cu câteva zile Înainte de plecare, președintele Uniunii Scriitorilor mă invitase la o
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Însă bizare. Despre antisemitismul oficial vorbea colegul președinte, despre sufocanta atmosferă de partid, despre presiunea peste orice limite la care era supusă Uniunea, dar și rețeaua ideologică și de securitate, ca efect al isteriei cuplului de clovni prezidențiali. Nu se pomenise vreo vorbă despre premii, cu atât mai puțin cazul meu, despre care nu știam nimic, dar pe care, retrospectiv, Îl Înțelegeam drept adevărata motivare a acelei stranii promenade de rămas-bun. D.R. Popescu știa, probabil, deja că, În pofida oricăror referate de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
devenim incapabili a ne face o părere asupra intențiilor unui autor ș...ț căruia i s-a adăugat un coautor În persoana (ar fi mai exact spus „persoanele”) cenzurii. Deoarece, mai e nevoie s-o adăugăm, În delirul de care pomeneam, cenzura nu se mai exercită acum doar sub pretexte politice, simpla calitate literară pare a fi devenit cenzurabilă. În orice caz, printre cărțile despre care am vorbit mai recent, impresia aceasta de intervenție masivă a cenzurii s-a produs Îndeosebi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mai recent, impresia aceasta de intervenție masivă a cenzurii s-a produs Îndeosebi la lectura Plicului negru - de Norman Manea, a Schimbării la față - de Mihai Sin și, acum, a Parcului Ioanid- de Bedros Horasangian. De primele două se și pomenea la București ca fiind ciuntite masiv de cenzură. ș...ț * Radio „Vocea Americii”, 30 septembrie 1987 La microfon Victor Moroșan Norman Manea publicat În Germania Federală Editura Steidl din Göttingen a anunțat recent tipărirea În limba germană a volumului Biografie
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
care Susan Sontag Îl consideră „surprinzător de superficial și arogant” (o referire la această afirmație poate fi găsită și În selecția din Caiete), Cioran a Încercat un fel de dialog codificat cu textele sale antebelice pe aceeași temă. „M-am pomenit detestându-i cu furia iubirii transformate În ură... Simțeam doar o compătimire livrescă pentru suferința lor și nu puteam bănui ce Îi aștepta.” Putem presupune că, după ce a declarat În Caiete „Metafizic, sunt evreu”, s-a gândit că-și poate
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nimic. Orașul dormea întins pe șesul bătut de ploaie. Am văzut numai gara sărăcăcioasă și pustie. Ne apropiam de Mărășești. În tren un domn între două vârste, fost ofițer în război, ne povestea de luptele la care a luat parte, pomenind cu evlavie de camarazii morți. Mi-a făcut o impresie așa de plăcută acel om, care n-avea nimic din emfaza cu care alți vorbeau de război: El făcea parte din miile de anonimi, care au luptat pentru apărarea pământului
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
singură dată în istorie, pe la anul 170 când face o incursiune în peninsula balcanică, profitând de faptul că legiunile romane erau angajate în lupte grele cu marcomanii. În anul următor în luptele lor cu vandalii dispar și nu mai sunt pomeniți de istorie). La pagina 542 din Garda de Fier Pandrea continua subiectul autoanalizei lui Nicolae Petrașcu cu alte câteva considerațiuni: Capitulare în fața patriei Referatul politic de dizolvare a Gărzii de fier, ținut de către profesorul Nicolae Petrașcu în zilele de 17
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
pe care încercăm să o facem, nu trebuie neglijată nici ipoteza cu referire la factorul ereditate a lui Deshaies Gabriel menționată în Enciclopedia medicală franceză. în acest caz, de-a lungul a generații și generații de țărani, nu s-a pomenit a astfel de ieșire din viață. Deci și ereditatea pledează pentru o crimă monstruoasă și nici de cum pentru o sinucidere. Un alt argument pentru înlăturarea ipotezei sinuciderii este faptul constatat, că actul acesta nu se produce imprevizibil, ci în 8
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
alea sentimente, nu? Cred că da. — Și mama avea. Numai că ea a dispărut când aveam eu șapte ani. Avea suflet, așa cum ai și tu. — A dispărut? — Da, dar nu-mi place să vorbesc despre asta. Nu e bine să pomenești persoanele dispărute. E de rău augur. Hai, spune-mi ceva despre orașul în care-ai locuit înainte! Nu se poate să nu-ți amintești absolut nimic. — Nu-mi amintesc decât două lucruri: orașul nu era împrejmuit de un zid și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
vine să-i strâng de gât. — Ce contează o ușă sau două? Situația ta e gravă și la asta trebuie să ne gândim. N-avem decât să aruncăm în aer apartamentul ăsta, nu contează. Deci, să nu te mai aud pomenind de ușă! Eu și ușa, mi-am zis în gând. Nu conta că era ieftină sau nu. Ea simboliza ceva. — Bine, nu mai zic nimic de ușă. Dar să știți că mă vor da afară din clădire din pricina scandalului ăsta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Mă țineam de pereți pur și simplu. În fiecare seară, Colonelul îmi dădea să înghit băutura aia amară și îmi pregătea niște terci de orez pentru cină. Mi-a povestit o serie de întâmplări din timpul războiului. N-a mai pomenit de fată. Nici de Zid. Nici eu n-am avut curajul să-l întreb. În a treia zi, am împrumutat bastonul Colonelului și am făcut o mică plimbare pe lângă casă. Mi-am dat seama cât eram de slăbit. Poate m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mult de-atât nu-ți pot spune pentru că n-am văzut nimic concret cu ochii mei. — Ești cu totul și cu totul original! zise ea admirativ. După ce i-am explicat fetei ceea ce știam, mi-am dat seama că bătrânul nu pomenise nimic de râu. Am impresia că lumea aceea mă absorbea tot mai mult. — Să știi că n-am inventat nimic... oricum, nu cu bună știință. — Poate ai făcut-o fără să-ți dai seama, zise fata. — Cine știe! Nu-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
poate oferi o bucătărie! Și te poți simți bine în ea. Parcă spunea și William Shakespeare undeva: „Bucătăria e o lume aparte“. După ce s-a terminat melodia, s-a auzit vocea unei prezentatoare care a spus: „A venit toamna“. A pomenit apoi despre mirosul primului pulover de toamnă, menționând că un asemenea amănunt este extraordinar de bine surprins în romanele lui John Updike. Următoarea melodie a fost Early Autumn a lui Woody Herman. Ceasul de deasupra mesei din bucătărie arăta șapte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Luca și Zaharia lui Gâtlan, C. ajunge „în creierul Socolei”. Sigur, Amintirile... nu se referă la fiecare în parte din toți acești ani, și cu atât mai puțin la primii doi-trei, fără amintiri. Din intervalul 1839-1855 numai trei ani sunt pomeniți aici, ultimul (1855) de două ori, 1852 („La 1852, în ziua când s-a sfințit paraclisul spitalului din Târgul-Neamțului și s-a deschis școala domnească de acolo...”) și 1848, când începe a bântui „cinstita holeră”. În tot acest răstimp, se
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
și de-abia mi-am venit în simțire peste vreun ceas”. O stranie coincidență face ca, în Amintiri..., Lazăr, cel ce„tot moare și iar învie, și învie și iar moare”, după cum zice părintele Oșlobanu, care-l detestă, să fie pomenit de câteva ori. Pe temeiul exemplelor, se poate afirma că Nic’a lui Ștefan a Petrei e Lazărul bibliei românești a amintirilor din copilărie. (În Amintiri... până și pietrele „învie”. Întâmplarea catastrofică din Broșteni, cu stânca, are loc tocmai în
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
public remarcabil. Există cîteva motive determinante ale succesului său fulminant din ultimii ani. Fiecare dintre ele merită discutat. M-aș opri la trei: lipsa (premeditată sau nu) de interes față de experimente de limbaj și a gustului pentru estetism (“cînd aud pomenit cuvîntul scriitură, știu că este momentul să ne destindem puțin și să mai comandăm o bere” declară el În volumul de luări de poziție Interventions), curajul (asumat sau nu) de a exprima tranșant poziții ideologice și politice aflate În total
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
efect al valorizării fără precedent și paradoxale, ca efect al ubicuizării mass-mediei, a i-mediatului,. Mediul televizual instalează ca simulacru al medierii viteza, astfel Încît - oricît de paradoxal poate părea, și fără nevoia de a face mai mult decît să pomenesc numele lui Walter Benjamin - televizualul boicotează imaginea așa cum filmul boicotează opera de artă. Literatura se vede și ea obligată să renunțe la canale de transmisie a mesajului prea sofisticate, prea lungi ori prea Înalte - de unde, și În cazul ei, cuvîntul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
echipa monografică organizată de Secția sociologică cu membrii și de la celelalte secții ale institutului au cercetat monografic satul Iurceni. Materialul documentar adunat în această campanie de cercetări monografice e destul de bogat și de mare valoare documentară. E de ajuns să pomenim numai de cele peste 100 de documente istorice asupra proprietății răzășești, descoperite de d-l. Președinte de Tribunal Aurel Sava (d-sa a cercetat acest sat și înainte de cercetările institutului și d-sale se datorește alegerea Iurcenilor pentru cercetări monografice
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
poziția lui Anton Golopenția. În ceea ce privește definirea unei poziții „geopolitice” și explicite, formularea unui metadiscurs geopolitic, intrarea într-un „limbaj politic” în sensul dat de Pocock acestui termen - produsă pe la sfârșitul anilor ’30 - o putem data de la articolul din Sociologie Românească pomenit mai sus - și doar în urma unei polemici cu Ion Conea. Luarea de poziție definitorie este însă cea din 1937, din „Însemnare cu privire la definirea preocupării ce poartă numele de geopolitică” (Golopenția, 1999, 533) publicată în volumul Geopolitica, la care Golopenția este
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
în care sunt puși la punct ereticii și dușmanii național-socialismului, Spengler, Thomas Mann ș.a., în care, într-o prelegere la Universitate, un italian a arătat cum totul începe de la Mussolini, l-a descris pe Duce și n-a avut de pomenit nici un tânăr. Deși aflat la studii în Germania, Golopenția scria că „trebuie mai ales atrasă atenția lumii de la noi asupra culturii, a stilului englez și anglo-saxon în genere. Un continent complet inexplorat de noi, terra incognita, în sensul cel mai
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
comunistă, descoperirea meșterilor țărani din România înainte și după 1989. Lucrarea este captivantă prin bogăția și ineditul informațiilor despre propria persoană și despre oamenii cu care Paul H. Stahl a lucrat și pe care i-a îndrăgit. Paul H. Stahl pomenește de primul său contact cu terenul în 1931, pe vremea când avea doar șase ani. Patru ani mai târziu, merge în satul Șanț (județul Bistrița-Năsăud) împreună cu profesorul Dimitrie Gusti și cu tatăl său, Henri H. Stahl: „Treceam prin sate și
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
undeva o parte din mine... Eram așa de atent să nu pierd nimic! / Numai fete urâte am întâlnit azi. / Fără mine întreg mă voi prăbuși. / Fără mine întreg nu mai sunt eu. Depărtarea mănâncă din orașul ruginit. / Taci... despre ce pomeniți? Grâu sub vânt. / În fiecare zi se prăbușește cineva...” Revenit din „morți” precum Lazăr altădată, poetul „vâslește în singurătate”, întrucât comunicarea cu cei „vii”, cei care au dus o viață normală, a devenit imposibilă: „Ne despărțeam... O! cine mai întreabă
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
mulți ani. Venită în SUA la o vârstă mică, nu mai vorbise norvegiana vreme îndelungată și era convinsă că uitase limba maternă, întrucât nu se mai descurca deloc cu ea. Revenită în Norvegia pentru a-și înmormânta bunica, s-a pomenit vorbind perfect cu rudele în limba copilăriei. Era însă chiar „limba copilăriei”: stârnea ilaritate și amuzament printre prieteni, întrucât vorbea tocmai ca o fetiță de 5-6 ani! Guthrie era convins că, dacă după sosirea în America ar fi continuat să
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]