10,956 matches
-
armoniei cu care se născuse, o continuă încercare de rezistență împotriva răului și a dezastrului provocate de slăbiciunile unor oameni, de evenimente, de războaie. Bucureștiul fusese un important centru de afaceri pentru el. Securitatea lui personală fusese sub protecția acvilei rusești până acum. După semnarea tratatului, însă, nu mai putea să rămână în principate. Rușii plecau, iar Principatele Române reveneau sub suzeranitatea turcilor. Prevăzuse asta și, cu un an în urmă, cumpărase deja o moșie la câteva verste de Moscova. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
urmă, cumpărase deja o moșie la câteva verste de Moscova. Numai că ultimele evenimente îi dovedeau că nici măcar puternicul imperiu al țarilor nu mai era un loc pe deplin sigur pentru el și familia lui, așa cum sperase. Napoleon invadase stepele rusești. Prințul tocmai ieșea din pădure. Opri calul și își ridică privirea spre crestele munților. Se simțea încolțit din toate părțile. Turcii care îi doreau moartea ca să-i ia averea, instigați mereu de agenții francezi împotriva lui, o Europă încă nesigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pecetea și citi. Nicolae îl avertiza că avea să afle lucruri bune, dar și mai puțin bune, ba chiar rele. Vestea cea bună era că Marele Komandir plecase, părăsise Bucureștiul, lăsându-l pe amiralul Pavel Ciciagov să supravegheze retragerea trupelor rusești din Principatele Române. Războiul se terminase și, în noile condiții, familia se adresase deja Divanului și făcuse demersurile necesare pentru rechemarea lui din surghiun. PASAJ RETRAS Și asta cât mai repede, adăuga unchiul și prietenul său, pentru că la toți ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și emanciparea acelui teritoriu sub oblăduirea unei stăpâniri pravoslavnice. Ca și cum noi am fi niște bieți turciți sau islamisiți. Se mai spune că acest teritoriu românesc ar fi primit și un nume. Ah, Iancule! Ai auzit tu de vreo țară basarabească rusească? FINAL PASAJ RETRAS Iancu lăsă scrisoarea și privi în jur. Stătea într-o cămară dărăpănată, cu acoperișul nesigur și hârtie trasă prin ulei, apoi lipită în locul geamurilor. Un cotlon strâmt și mizer în care abia încăpeau patul, masa, scaunul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o lume care îndura neputincioasă duplicitatea lui Napoleon, lipsa de scrupule cu care își schimba, pe rând, declarațiile, ba aprobând ocuparea principatelor, ba amenințând Rusia cu pierderea acestor teritorii promise prin tratate, ațâțând, în același timp, curtea vieneză împotriva prezenței rusești la Dunăre. Omul din fața lui nu mai era acum protejat de nimeni și de nimic. Nu-l mai apărau decât propria inteligență, perspicacitatea și, desigur, banii. La prima greșeală, însă, putea plăti doar cu capul. Pe de altă parte, impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să vă ocrotesc viața și să vă conduc nevătămat până la Paris. ― La Paris? ― Este convinsă că acolo veți fi în deplină siguranță. Și eu împărtășesc aceeași părere. Napoleon, știți deja, este mai preocupat acum să-și împlânte vulturii pe pământ rusesc. Iar turcii... Turcii, din fericire, n-au cum să ajungă la Paris și nici nu vor ajunge vreodată. (Dante Negro băgă mâna în buzunarul de la vestă, veni mai aproape de prinț și îi întinse o scrisoare.) Vă rog să citiți. Manuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mâna și îl luă de braț pe Nicolae. ― Cred că mamele noastre ne așteaptă. ― Da, să mergem! (După câțiva pași, se întoarse spre Iancu. Expresia i se schimbase. Peste tristețea din ochi, năvălise apa ironiei sceptice.) Am rămas fără europenizare rusească, dar cu graniță la o „țară basarabească” de-a noastră. La mormântul Luminăției Sale, după ce aprinseră lumânările și așezară florile în două vaze mari, de o parte și de alta a monumentului cu frumosul blazon comtal săpat în marmura lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
totală lipsă de sensibilitate pentru cei care-și dădeau, chiar atunci, viața pentru el... Fără conștiință... Un iresponsabil!... Un aventurier!... Se teme doar că Europa ar putea afla despre marea lui înfrângere... Nici măcar nu o recunoaște... Dă vina pe clima rusească... pe iarnă... Marchizul înlemni deodată, de parcă ar fi fost lovit în moalele capului. ― Ce spun? Ce spun? Ah, ce spun?... Nu, nu cred că am putut... Dumnezeule!... (Privi înspăimântat ochiul lui Dante Negro.) Ce-am spus? Dante Negro așeză o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Apoi se auzi vocea pe care o aștepta Logan: — Laz, era și timpul, omule. Mi-au Înghețat boașele aicea! Colin Miller, cu obrajii Îmbujorați și nasul roșu, Înfofolit cu o haină neagră, cu ghete groase căptușite și pălărie Îmblănită. Foarte rusesc. — Urcă. Reporterul se sui pe bancheta din spate și un alt bărbat Înfofolit bine i se alătură. Logan se răsuci brusc, strâmbându-se de durere când stomacul Îi aminti de copcile care-l țineau la un loc. — Laz, el e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
minte vremea când Dimitrie Cantemir s-a alăturat Rusiei, în timpul pregătirii războiului ruso-turc. Vorbind despre acest lucru, Ion Neculce ne redă o lecție de morală deosebită... --Și ce anume spune cronicarul? --Scrie că: “Dumitrașco-vodă au sfătuit cu Șeremet (comandantul oștirii rusești n.n) să scrie o carte (scrisoare n.n) în limba turcească la sultanul, ca să să închine și el, cu tot Bugeacul (tătarii n.n), că, neînchinându-să, pe urmă n-a fi bine de dânșii. Și au pus Șeremet un
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
strigau, chiuiau, ploile de toamnă Începeau, porcii grohăiau, dobitoacele erau agitate, trebuia dosit teodolitul, care atrăgea tunetul. Spre seară se duceau la Învățătorul satului, Milenković, unde să bea șliboviță și să Învîrtă frigărui, Gherasimov Înjura cînd pe sîrbește, cînd pe rusește, nu se mai știa, rachiul era tare. Săracul Gherasimov va muri de congestie pulmonară În luna noiembrie a aceluiași an, iar G.M. va fi cel care-i va sta la căpătîi și-i va asculta delirările. Cum de altfel va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
punți, coroane.“ În mijlocul lor stătea căpitanul Wirt. În buzunarul de sus al tunicii militare, În stînga, avea un exemplar al Conspirației legat În piele, tipărit la Editura Der Hammer În anul 1933. Citise undeva că acea carte salvase pe frontul rusesc un tînăr subofițer: glonțul tras dintr-o pușcă cu lunetă se oprise Între paginile ei, tocmai În dreptul inimii. Cartea aceea Îi insufla siguranță. TIMBRE ROȘII CU CHIPUL LUI LENIN Cântarea cântărilor STIMATE DOMN, În cadrul unei conferințe pe care ați susținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
este „efectul interpenetrării dintre acțiunea de precunoaștere cu cea de necunoaștere“, după cum va susține Nina Roth-Swanson, ci transpunerea lirică a șocului resimțit de Mendel Osipovici În momentul În care privirile noastre se vor fi Întîlnit, atunci, la redacția publicației Însemnări rusești (unde trecuse „Întîmplător și fatal“) de la Paris, Într-o sumbră zi de noiembrie a anului o mie nouă sute douăzeci și doi. Și altceva, În poeziile sale din perioada emigrației, M.O. nu a poetizat „frustrarea“, așa cum susținea amintita doamnă, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
portretul În ziar; creația lui Konstantin Rotov. L-am decupat și mi l-am lipit În jurnal; mă gîndeam: Doamne, cred că așa ar trebui să arate bărbatul vieții mele! (Patetismele tinereții) Și Într-o zi aflîndu-mă În redacția Însemnărilor rusești mă pomenesc În fața lui Mendel Osipovici care mă fixa insistent. Mi-am lăsat mîinile sub masă pentru a nu se vedea cum tremură. A doua zi m-a invitat la cină Într-un restaurant rusesc din Montparnasse. Cum despre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
zi aflîndu-mă În redacția Însemnărilor rusești mă pomenesc În fața lui Mendel Osipovici care mă fixa insistent. Mi-am lăsat mîinile sub masă pentru a nu se vedea cum tremură. A doua zi m-a invitat la cină Într-un restaurant rusesc din Montparnasse. Cum despre el circula legenda că, aidoma lui Byron, se uita disprețuitor la femeile care mîncau În locuri publice, mi-am stăvilit foamea și am băut doar un ceai amărui. Mai tîrziu, evident, i-am relatat efectul acelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Toți cei menționați. Mal îi auzi pe copii zburdând în camera de zi și ridică vocea. — Ați scris împreună cu Chaz Minear scenariile pentru Zorii celor drepți, Furtună deasupra Leningradului și Eroii de la Yakustok. Toate aceste filme au exacerbat sentimentul naționalist rusesc. Vi s-a impus de către cei din conducerea partidului să inserați propagandă filorusă în aceste filme? Eisler spuse: — E o întrebare naivă. Dudley izbi cu palma măsuța de cafea. — Fără comentarii. Doar răspundeți. Eisler își mută scaunul mai aproape de Mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
apare și în alt tip de basme, cel în care voinicul răpune „balaurul de la fântână”, salvând astfel fata de împărat oferită monstrului ca jertfă (75, a, b, c, d). Eroul adoarme aproape întotdeauna înaintea luptei - constată V.I. Propp, comentând basme rusești similare -, situație deosebit de frecventă în basmele în care fata de împărat este dată zmeului spre a fi mâncată. Eroul se cufundă într-un somn voinicesc, punându-și capul pe genunchii fetei de împărat și a-l trezi nu este întotdeauna
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
bogomilice, deși conțin elemente mesaliene. Totuși, datorită acestor elemente, ele ar fi putut fi împrumutate și difuzate de către bogomili sau de către bogomilizanți” (124, p. 76). Ulterior, și Emil Turdeanu a adoptat acest punct de vedere (125, p. 14). Dar descântecul rusesc (din secolul al XVII-lea), considerat bogomilic de către Hasdeu și reprodus de acesta (40, p. 205), comportă diferențe și mai mari față de redacțiunile românești ale legendei Sfântului Sisinie decât redacțiunea greacă indicată de N. Cartojan. În plus, nici descântecul rusesc
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
rusesc (din secolul al XVII-lea), considerat bogomilic de către Hasdeu și reprodus de acesta (40, p. 205), comportă diferențe și mai mari față de redacțiunile românești ale legendei Sfântului Sisinie decât redacțiunea greacă indicată de N. Cartojan. În plus, nici descântecul rusesc nu conține episodul care mă interesează : interogarea/blestemarea/binecuvântarea copa- cilor de către Sf. Sisinie. Dacă din punctul de vedere al istoriei literaturii române vechi problema s-ar părea că a ajuns deocamdată în impas, în schimb, o abordare etnomitologică ar
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
au supraviețuit, suprapuse, ambele motive, prevalând însă cel bănuit de mine mai arhaic. Într-o legendă bănățeană, „la o fântână, balaurul mănâncă în fiecare zi un chip de fată mare după ce o iubește” (81, p. 482), iar într-un basm rusesc, „zmeul a apucat-o pe fata de împărat și a târât-o în bârlogul lui, dar de mâncat n-a mâncat-o ; tare frumoasă era, așa că a luat-o de nevastă” (82, p. 315). Într-o variantă românească a legendei
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
însă, el a fost înlocuit complet sau parțial cu forma coruptă și mai recentă a motivului. Într-o legendă bănățeană, „la o fântână, balaurul mănâncă în fiecare zi un chip de fată mare, după ce o iubește” ; iar într-un basm rusesc, „Zmeul a apucat-o pe fata de împărat și a târât-o în bârlogul lui, dar de mâncat n-a mâncat-o ; tare frumoasă era, așa că a luat-o de nevastă” (116). Semnificativ este și faptul că, de regulă, cu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pe tema „Chiriașii vechi și noi” Nu se putea încheia spectacolul decât cu piesa forțe, „Kalinka, Kalinka maia” pe care Vicu Dikman, o cântă foarte frumos, impresionând asistență prin acuratețea glasului sau și în același tablou sovietic, ansamblul de dansuri rusești evolua cu un cazacioc drăcesc. Apoi ansamblul coral cu orchestră încheia sectacolul cu Imnul Păcii. Au urmat aplauzele finale entuziaste, depășindu-ne așteptările. A spectacolul nosru de revista a avut un mare succes. La sfarsitul spectacolului, trăgând cu ochiul de dupa
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Gheorghe Nandriș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93342]
-
să facă risipă de speranțe. Ieșeanul Constantin Chirilă a descoperit Basarabia pe cont propriu: entuziasmat în a afla după 1990 o țară românească din afara României, a participat la Podurile de Flori, a fost martorul declanșării agresiunii de la Nistru a armatelor rusești, a fost prezent la mitinguri de solidaritate cu românii de peste Nistru și din Tighina, a fost de față la ample manifestări legate de apărarea drepturilor naționale ale românilor basarabeni. L-am zărit de multe ori cu ochii jilăviți de cele
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
și de la fiică, Elvira Opran din California, SUA. A trecut de zeci de ori vama de la Prut, ca să audă chiar el, când s-a aflat că se duce la Taxobeni, la mama lui Ilie Ilașcu, cum vameșii au comentat în rusește : “Mai bine îl împușcau și se termina odată cu el“. S-a atașat de măicuța Natalia Ilașcu, când a descoperit sărăcia de neimaginat in care se zbătea aceasta. A găsit-o pe mama lui Ilie desculță, umblând pe zăpadă, pentru că nu
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
meu, pe copilul meu, vă rog, vă rog din inimă, nu știți unde sunt???. și fel de fel de apeluri disperate, în speranța regăsirii copiilor ori a părinților, rudelor, prietenilor. în acele momente pe deasupra capetelor noastre, la mică înălțime, elicoptere rusești controlau zona, filmau probabil totul, nu cumva să ne scape din ghiarele lor. Ne îmbrățișam unii pe alții chiar dacă nu ne văzusem vreodată, fără să ne cunoaștem. Trăiam cu toții emoțiile regăsirii neamului românesc, trăiam cu toții în spiritul anului 1918. Au
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]