11,090 matches
-
titlul cărților. Eu zic că au suflet, iar mie - care aproape că m-am lipsit de strictul necesar în septembrie, luna cea mai cumplită de la plecarea ta, dar n-am vândut o carte - îmi vine tot timpul să bocesc după scumpele mele volume dispărute. Închi puie-ți că îți completasem seria Proust și mai cumpărasem și altele de la anticari. Vai, au luat tot. Nu am încă puterea să mă țin tare în fața ta, dar așa am fost în fața celorlalți; mă plimbam
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fost frumusețea și visul împlinit al vieții mele. Nu, nu mai cred că o să ne revedem, fiindcă asta nu depinde de noi. Iar cât despre ceilalți... O, în curând au să-și dea seama că lașitatea lor are să-i coste scump, fiindcă acum colosul care se apropie are să-i strivească pe fiecare la rândul lui, ca pe o muscă. [...] Am salvat și testamentul tatei și corespondența lui. Cele două prietene ale tale m-au ajutat s-o fac. Curajoase fete! [...] Vineri
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
curajul să mă bat [cu ei]? Acum sunt ca o lupoaică, în stare să facă față luptei fiindcă își știe puiul la adăpost, în vizuină, și atunci își arată colții (la figurat, în ce mă privește), gata să-și vândă scump pielea. Dar cu tine încurcându-te printre picioarele mele, la vreme de luptă, m-ar doborî ime diat. ÎȚI INTERZIC SĂ TE ÎNTORCI ÎNAINTE DE A-ȚI TERMINA TEZA. Dispoziție testamentară. M. c. p. 9 ianuarie [1950], luni seara Marți, 10
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
tale poștale au o asemenea forță vitală, încât te simt lângă mine; forță și încurajare, ca un fluid. Dar să te realizez concret - imposibil: nu reușesc deloc să te „văd“. M. 26/1950 I 17 ianuarie [1950], marți dimineața [...] O, scumpa mea, toți cei care își închipuie că trecutul se va întoarce exact cum a fost sunt orbi, obtuzi, inconș tienți. N-au habar ce uriașă muncă de propagandă se desfășoară aici. Ca și cum ai vrea să redai un ten ca crinul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
vor da seama prea târziu, asta-i altă poveste; dar forța s-a dezlănțuit și, ca o erupție de lavă inepuizabilă, are să culce la pământ și are să pârjolească tot ce întâlnește în cale. M. c. p. 6 februarie [1950], luni Scumpa mea, copilul meu iubit, O mare bucurie. Astăzi, coborând la ora 1 ca să mă duc la școală, am găsit în cutia de scrisori un aviz care mă anunță că a sosit pachetul, pachetul cu pantofii trimiși de Christy. Am căzut
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
atitudinea față de război, față de marile evenimente din trecutul țării noastre. Și [azi], la 4½, după verificarea furtunoasă a unui fost inspector, mi-am auzit strigat numele. Îmi cunoști punctele vulnerabile: părinții, originea socială, tatăl tău, inspectoratul și... Tu! Să știi, scumpa mea, poți fi chiar mândră de mine. Fără să spun vreo minciună ca să-mi scap pielea, fără să reneg pe cineva, fără să-mi reneg faptele, am povestit totul cu un asemenea accent de sinceritate, încât sala întregă, 60 de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
lucru și divan ca să le vezi, să le pipăi. Are să fie pentru mine o amintire de neuitat; am să cred că ele au puterea magică de a mă feri de rele. M. c. p. 25 martie [1950], sâmbătă Draga mea, scumpa mea, preaiubito, astăzi simțeam nevoia să-ți scriu românește și să-ți spun, strigând: Draga mea, draga mea, ce mă fac eu fără tine. Aproape că nu mai pot să trăesc, atât de mult mă copleșește dorul, des părțirea. Eri
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Asta e“. Poate într una din zilele astea am să mă mut; dar se pare că pot beneficia de legea nouă care îi ocrotește pe funcționari. Draga mea, ce înduioșătoare sunt cărțile tale poștale. Fata mea cuminte, așa de dragă, scumpă inimă vitează, tandră și plină de dragoste. Nimeni pe lume nu-i ca tine. Draga mea, sunt mândră de tine și am să încerc să fiu demnă de tine. Dragostea ta, duioșia ta, bunătatea ta față de mine nu au pereche
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
infinit și te binecuvântez cu tandrețe și dragoste, M. c. p. 1 mai [1950], luni [...] Mă apuc imediat de scrisoarea către Rodica, odată ce ție nu pot să-ți scriu decât cărți poștale. [...] Dragostea mea pentru tine, neclintită, indestructibilă. Te ador, scumpa mea. Știi asta, o simți. Îți întind peste depărtări firul acesta de lăcrămioară cu clopoței înmiresmați. M. 35/1950 I 1 mai [1950], luni Draga mea, dulcea mea preaiubită, Am dormit ieri și azi 15 ore; ieri de la 3 la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Draga mea, preaiubita mea, fiecare își poartă crucea și e inutil să-ți faci sânge rău când, din neno rocire, de la asemenea distanță n-ai cum să atenuezi loviturile pe care soarta le păstrează, fără greș, doar pentru mine. Înțelegi, scumpa mea? Faptul că tu suporți consecințele și eu știu asta îmi ia pământul de sub picioare și-mi dă amețeli. Nu trebuie să suferi cu intensitatea asta barbară, fiindcă, dacă suntem două care primim lovituri, forța noastră va scădea. Nici nu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
o baie și am luat fotografiile. Treptat, te revedeam. Căci, deși am emis teoria că vârsta, adică viața, ne silește să uităm de noi, de etapele vieții noastre, în așa măsură încât nu ne mai recunoaștem, când privesc în urma noastră, scumpa mea, ești tot Tu. Mi-e imposibil să deosebesc o perioadă a vieții tale de alta, mi-e imposibil să spun: pe mititica asta am uitat-o, nu mai e aceeași, sau: fetița asta de 14 ani, sau asta de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
adune oamenii, să strângă legăturile afective slăbite în timpul săptămânii? Hai să ne închipuim că suntem, ca pe vremuri, una lângă cealaltă. M. 39/1950 I 4 iunie 1950, duminică Am să profit de singurătatea asta minunată ca să răspund scrisorii tale, scumpa mea prietenă de departe. O fac imediat, ca să înnădesc gândurile noastre, fără odiosul interval dintre nota sfâșietoare a strigătului și cealaltă notă, care răspunde chemării. [...] Urna. Și în privința asta, mă deosebesc de Tine. Este superb felul în care vezi tu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
amuzant, dacă n-ar fi tragic. Eram cu Ly. Părul ei alb, umerii lăsați, faimosul baston și, cu siguranță, mersul ei obosit - era după exact opt ore de muncă neîntreruptă - l-au făcut pe un puști să strige: „Uite baba! Scumpa mea, am crezut că i se face rău. Acest adevăr, aruncat brutal în față, a descumpănit-o. Totuși a fost în stare să-i răspundă: „Da, drăguță“. Noroc că era cu mine. Nu că ar mai avea veleități, dar sigur
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
41/1950 III Miercuri, 26 iulie [1950], seara Nu mă certa, dulcea mea dragă. Iarăși am căzut, de data asta pe când străbăteam piațeta prin care treceau liniile de tramvai înainte de stația [Liceul] Lazăr, venind dinspre podul Izvor. [...] Nu te speria, scumpa mea, am scăpat ușor și de data asta. Întreabă un doctor, dacă se întâmplă sa te duci la vreunul, cum se explică desele mele căderi, pe care nici o boală nu le anunță. O fi nenorocita asta de miopie? Te sărut
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
a ta, ca să-l îndupleci pe Papà să-și schimbe hotărârea de a ne lua la Fălticeni? Dar expresia ta ne-a încântat și Papà a fost încă de pe atunci încredințat că ai aptitudini care le întrec pe ale altora. Scumpa mea, te strâng în brațe, cu patimă, cu tot ce este în mine căldură umană și sentiment divin, unice pe lume. M. c. p. 31 iulie [1950], luni [...] Azi prietena mea plângăreața mi-a arătat o fotografie foarte drăguță cu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
1950], joi [...] Vreascurile pe care le adunăm din pădure trosnesc și pârâie, cerul e înstelat, țârâitul greierilor se aude somnoros și îndepărtat, sub clar de lună. Mi se strânge inima la chemarea asta discretă a amintirilor; mă gândesc la tine, scumpa mea, nobila mea copilă; mă gândesc la întoarcere, la Mimi, la pistruii ei, și îmi vine să plâng, să țip, să alerg spre eden: orașul în care ne vom revedea. Este în cer? E pe pământ? E Bucureștiul? Draga mea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
îmi vine să plâng, să țip, să alerg spre eden: orașul în care ne vom revedea. Este în cer? E pe pământ? E Bucureștiul? Draga mea, mă încearcă un plâns nebun. [...] 43/1950 V 3 septembrie [1950], luni Draga mea, scumpa mea, marea mea mică prietenă, Credeam că cel puțin de data asta are să fie scrisoarea cu vești bune, dar uite că destinul, cumplitul meu destin, a hotărât altfel. După ce mi-am încheiat anul școlar sub cele mai bune auspicii, cu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mult mai șlefuiți decât țăranii de la Dunăre. Lucrul ăsta mă chinuie enorm și mă face să sufăr ca pentru o jignire personală. Asta este. Te rog să te gândești la asta, copila mea. [...] M. c. p. 10 octombrie [1950], marți Scumpă prietenă, copil scump, nu pot să-ți spun destul cât te iubesc și cât m-au amuzat cărțile tale poștale în care-mi vorbeai de „excursie și camping în Bretania“. Doar că mi am dat seama că ai dus mai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
decât țăranii de la Dunăre. Lucrul ăsta mă chinuie enorm și mă face să sufăr ca pentru o jignire personală. Asta este. Te rog să te gândești la asta, copila mea. [...] M. c. p. 10 octombrie [1950], marți Scumpă prietenă, copil scump, nu pot să-ți spun destul cât te iubesc și cât m-au amuzat cărțile tale poștale în care-mi vorbeai de „excursie și camping în Bretania“. Doar că mi am dat seama că ai dus mai degrabă o viață
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fac decât să ispășesc și să renunț; am inima grea de o povară care îmi îngreunează mersul, mâinile. Mâna dreaptă mă doare, brațul stâng, între încheietură și cot, mă doare, lumea mă doare și ea. III 21 octombrie [1950], sâmbătă [...] Scumpa mea, ajung la un capitol foarte emoționant: ziua ta. Peste aproape o lună. Draga mea, dulcea mea, comoara mea, tu care dai valoare întregii mele vieți trecute și prezente, tu care îmi justifici existența, te binecuvântez. Tu ești gloria mea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de ani? Am să te mai port o dată în pântece? Oare când, într-un alt timp, te-am mai purtat, de mă chinuie amintirea asta ca și cum mi-ai fi aparținut de-a lungul unei veșnicii, în diferite epoci? Noapte bună, scumpa mea Nemesis. Într-o zi va trebui să răzbuni toate suferințele astea. Noapte bună. IV 14 noiembrie 1950, marți [...] Unde ai ajuns cu cartea ta reluată despre țara aceea de legendă? Nu mai răzbate nimic în c[ărțile] p[oștale
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Cu mâi nile împreunate, ca pe o icoană, așa i-aș duce-o tatei. [...] Am o singură dorință fierbinte pentru ziua ta de naștere: să fii sănătoasă și fericită. Respiră adânc, trăiește fericită, departe de cuptorul de aici. Îngrijește-te, scumpa mea, ca să faci față la tot ce s-ar putea întâmpla. Să ne luăm ca deviză: „Fă ceea ce ești dator să faci, întâmple-se ce s-o întâmpla“. Te iubesc, te sărut, stau la căpătâiul tău, îmi plimb mâna pe
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
am să ascult glasuri de copii cântând, cum cântau pe vremuri anume pentru tine. Te văd cu papuceii tăi roșii, alergând la ușă, în [strada] Câmpineanu. Le dădeai colindătorilor nuci, mere, mandarine și biscuiți. Pe curând. Seara, la ora 10. Scumpa mea și preaiubita mea, m-am întors de la biserică la ora 8 și jumătate. Era lume până la marginea trotuarului. Oamenii s-au făcut de o îndrăzneală nebună, strigau cu toții: „Frați întru Christos, strângeți rândurile cât puteți, vârâți bărbații în altar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
dea afară fiindcă e hoață și e imposibil de păstrat laolaltă cu celelalte“. Ți-aduci aminte, draga mea? [...] Șapte bătăi de pendulă. N-am să mă mai scol de la masă; am să mai stau de vorbă cu tine. [...] Te iubesc, scumpa mea; nu vreau să mai fii deprimată. Nu te da bătută: ești tânără, ești frumoasă, ești la Paris, în orașul visurilor tale și alor mele. Dacă ai vrea să te măriți, aș suporta totul cu mai mult stoicism. N-aș
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
treburile gospodărești sunt necruțătoare. Ca să pot bea un biet ceai cu lămâie, de altfel foarte bun și parfumat, cu pâine cu unt și miere, parfumată și ea, am alergat în dreapta și-n stânga. Deci, telegrama ta. Am izbucnit în plâns. Scumpa mea, îți dedic aceste ultime ore din an; bineîn țeles că o să ciocnim un pahar, noi două, peste capetele aplecate ale celorlalți; peste spațiu, inimile noastre se vor întâlni, zbuciumate și îngrijorate, dar credincioase. Să se sfârșească acest coșmar și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]