11,710 matches
-
știe dacă s-au petrecut întocmai; cine însă poate spune că nu au fost așa? Iar dacă au fost astfel, este din nou de înțeles de ce, întors acasă și rămas singur, nu se putea bucura nici de liniște, nici de singurătate, simțind o apăsare ca o primejdie ce urma să vină. Al nouălea cerc Toate continuau, dar era ca și cum ar fi rămas suspendate, pentru că trecuse, el, dincolo de acea linie de demarcație, gravă și implacabilă, în teritoriul în care lucrurile se continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
atunci i se părea inutil, de parcă valorile cu care trăise ori pe care le dorise în jurul lui se prăbușeau ori chiar mai mult: se dovedeau false. Era ca și cum tot ce i-ar fi rămas mai de preț ar fi fost singurătatea. Dar mai era ceva care făcea parte din același raționament. Până atunci, prea izbândise în toate. Norocul și puterea fuseseră întotdeauna de partea lui, norocul în a alege calea cea bună și în a obține deznodământul cel mai fericit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cu o amenințare - nefiind încă, dar putând fi în clipa următoare - ar fi distrus acest echilibru al izbânzii ce părea definitiv în orice ar fi făcut în viață. Amenințarea aceasta îi sporea neîncrederea în orice ființă, dar îi sporea și singurătatea și îl făcea să se împotrivească oricui ar fi îndrăznit să i-o tulbure. Însă de toate acestea la un loc nici alții și nici chiar el nu și-au dat seama decât mult mai târziu. Toate se înșirau monoton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
aștepta răspuns, pentru că a continuat: „Nu, taci“. Și după un alt timp: „Asta-i - că nici nu vreau să aflu“. Nu-i lăsa timp să răspundă, își urma povestirea, parcă vorbindu-i despre altceva, îl sfătuia să nu rămână singur, singurătatea e tot ce poate fi mai groaznic în lume, încât - „Bine, dar ați început să“ - trebuie neapărat să iasă din cochilia lui, mai ales că ea nu va mai putea să aibă grijă de el, cum i-a promis Domniței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
anume, apropiat. Ileana Roman, plutind cu capul semeț printre ceilalți, râzând strident, și amantul ei, Iuliu Sofronie: isteț, plin de vervă și de idei și om de lume, de care nu se putea despărți, oricât începuse să se convingă de singurătatea în care avea să-și ducă anii de mai târziu. Sorin Șerban, economistul cu brioșă pronunțată și ticuri verbale. Mihai Marinescu, căruia îi ziceau Meme, arogant ca întotdeauna, ridicând sprâncenele pe deasupra ochelarilor cu ramă groasă când te privea, de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
unde el, Andrei Vlădescu, se ducea adesea pentru că nu o dată discutau chestiuni cu adevărat interesante despre cultură, artă, mișcarea literară, dar de multe ori din plictiseală, iar alteori pentru că nu avea cu adevărat unde să se ducă și suporta greu singurătatea și unde a mers o dată și încă o dată și cu Domnița, după ce îi povestise cu amănunte despre întâlniri, iar una din acele vizite nimerindu-se a fi chiar de ziua lui - a lui Andrei Vlădescu - de naștere, au cumpărat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
voința de a îndura, adică de a îndura la un loc orgoliul și voința de a respinge compromisurile, de parcă trupul și sufletul lui ar fi știut că nimic nu se poate fără îndârjire și furie și luptă și răni și singurătate și amărăciune. Și închizându-se în el cu încrâncenare, strângând tot veninul și toată furia pentru clipa neputincioasă când știa că va face compromisuri, întrucât nu se poate altfel, dar mai știind că acea clipă pe care o simțea apropiindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
înșiruie de o parte și de alta a drumului. Ca în visul din noaptea Anului Nou. Încerca să afle și nu putea distinge nimic și atunci își zicea că era suferință din iubire, cum altceva? Dar și groaza aceea de singurătate, pentru că merg mână în mână și pentru că ajungi să iubești pe cineva numai din spaima de a nu rămâne singur. Însă aceea nu-i iubire. Sau poate o fi? Oricum, nu este așa cum știa el că trebuie să fie. Gelozie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
umilire, dar nu se putea împiedica să scrie scrisoarea și s-o trimită. N-a primit nici un răspuns. Amestecul de liniște și disperare continua să-l stăpânească. Număra clipele cu insomnii, coșmaruri, vise repetate cu Ioana Sandi. Într-o absolută singurătate, i se părea. Durerile de cap și de ochi deveniseră înfiorătoare și medicul a vrut să-l interneze. Pricepuse ce se întâmpla cu el? A refuzat categoric, știa că sălile albe și culoarele și halatele albe și zâmbetele stereotipe sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
treacă și așteaptă să fie numărate, douăzecișinouă de mii una, douăzecișinouă de mii doi, trei, zece și așa mai departe, zilele care se lungesc ca o pastă lipicioasă pătată de lumina mereu mai caldă, săptămânile ce par un veac de singurătate și iarăși de la capăt clipele și zilele în care trebuie să-și cumpere flori, pentru că așa simte, și trebuie să umble, pentru că așa simte, și trebuie să alunece pe lângă acea casă, pentru că iarăși nu se poate împotrivi unui imbold din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dacă vrei. Ți-o aduc mâine. Îți mulțumesc. Ești foarte drăguță. Și pe urmă s-a dus. Preț de câteva secunde după ce ușa s-a închis în urma ei, am avut o senzație ciudată: m-am simțit singur. Dar sentimentul de singurătate se combina cu sentimentul de ușurare și în scurt timp cel de ușurare a devenit mai puternic, copleșindu-mă, calmându-mă și căluzindu-mă încetișor înapoi spre fotoliu și spre cei doi prieteni și tovarăși de încredere, telecomanda televizorului și cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
privea cum se îndepărtează, George simți brusc că se trezește din beție. Își puse o întrebare brutală: De ce m-am însurat cu femeia asta? Apoi plecă în Lake District ca să cugete asupra acestei chestiuni. Începuse să bea ca să-și alunge singurătatea. Nu singurătatea pe care o simțea uneori când administra singur ferma și petrecea deseori zile întregi în solitudinea trufașă, regească a mlaștinilor, având drept companie doar oi și vite. Aceasta era mai degrabă singurătatea camerelor de hotel spartane din centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
se îndepărtează, George simți brusc că se trezește din beție. Își puse o întrebare brutală: De ce m-am însurat cu femeia asta? Apoi plecă în Lake District ca să cugete asupra acestei chestiuni. Începuse să bea ca să-și alunge singurătatea. Nu singurătatea pe care o simțea uneori când administra singur ferma și petrecea deseori zile întregi în solitudinea trufașă, regească a mlaștinilor, având drept companie doar oi și vite. Aceasta era mai degrabă singurătatea camerelor de hotel spartane din centrul Londrei: seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Începuse să bea ca să-și alunge singurătatea. Nu singurătatea pe care o simțea uneori când administra singur ferma și petrecea deseori zile întregi în solitudinea trufașă, regească a mlaștinilor, având drept companie doar oi și vite. Aceasta era mai degrabă singurătatea camerelor de hotel spartane din centrul Londrei: seara târziu, cu perspectiva unei nopți de insomnie și cu nimic altceva de ocupat gândurile decât o biblie Gideon și ultimul număr din revista Poultry News. George petrecuse multe nopți în felul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de a-și face și a desface legături amoroase fizice, încât, față de ei, eu păream un adolescent stângaci. Poate că de aceea viața de scriitor pare întotdeauna atât de atractivă; ea oferă un refugiu retardaților social și o legitimitate strălucitoare singurătății. Patrick o spusese clar atunci când făcuse gluma cu lipsa „dimensiunii sexuale“ în opera mea; dar am alungat această amintire. Încă mă apăsa conversația aceea, nu-mi puteam imagina când mă voi simți în stare să mă mai confrunt cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
astea sînt absolut nepricepută. Nu mi-ar place absolut deloc să am de-a face cu oameni care intră și ies, solicitînd diverse lucruri. Nu știu cum de suporți. Asta mi se potrivește, pentru că e o activitate solitară, silențioasă. — Nu te apasă singurătatea? — Uneori. SÎnt obișnuită cu ea, totuși. Temperamentul de scriitor și, știi tu, tot tacîmul... Se Întinse. Vrei să mîncăm? Să mergem În camera cealaltă. E frig, dar nu atît de umed ca sus. Își luă sacul și o conduse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
rupi acum era s-o faci să apară și mai nesuferită. Căci, la urma urmelor, se gîndi Duncan, puteai să cînți și să ragi cît pofteai - asta nu era decît un mod de a amîna momentul - care venea inexorabil - cînd singurătatea nopții În Închisoare te Împresura ca apa Într-o barcă gata să se Înece. Încă auzea cuvintele cîntecelor la fel cum putea vede filamentul aprins al becului În Întunericul propriilor ochi. Dă-mi fata, tot auzea el În cap. Dă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Câștigând vise Amândoi câștigăm vise dănțuim în spirale și lumi sinusoidale. Trecem în contratimp ca rătăcirea sfârcului în spatele draperiilor de pluș. Dereglăm programul hergheliilor și răsuflările în focuri de paie peste noianul amintirilor. Singurătățile îmbrățișează draperiile amurgurilor ratate în uzura fanteziilor deja împlinite.
C??tig?nd vise by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83898_a_85223]
-
în final prin constatarea că geamul e tot mai mic. Poemul e original și ușor de înțeles, demn de luat în seamă prin observația subtilă, pe care ne-o propune în premieră. Atmosferă de sabi, al cărei pilon central e singurătatea bunicii, pe timp de noapte și de viscol (când multe se pot întâmpla). Bunica e trează, lucrează, poate și îngrijorată de ceea ce se întâmplă afară, îngrijorare pe care ne-o evidențiază faptul că privirea ei e îndreptată spre fereastră. Patru
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
la braț cu seara tainică. Are aproape 60 de ani. Cum mai trece timpul. Adoarme tot mai des pe bucățica de preș, din fata ușii. Aici simte răcoarea și foșnetul frunzelor îi țin companie până târziu și așa mai uită de singurătate. Gândurile, uneori chinuitoare, o țin trează până aproape de inima nopții și dialogul pare s-o epuizeze într-un sfârșit, când se răzvrătesc în inima-i mii de sentimente. Întrebări și iar întrebări care nu-și găsesc răspunsurile, dansează pe firul
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
cuvinte, însă la obiect, blândețea ta îmi dă încredere, speranțele tale îmi dau speranțe, nădejdile tale se vor metamorfoza! Tu... nu ești tu? Îmi place îmbrățișarea ta din ultimul răspuns. Bizar, dar e plină de căldură, e la locul ei, singurătatea ta îmi umple sufletul, nu mai sunt singur, înconjurat de persoane care mă iubesc, nu mai sunt singur! Îmi place îmbrățișarea ta este fictivă, ireal de plină îmi umple inima, vorbele tale îmi arată o altă fațetă! Dară tu, nu
C?ut?tori ?n dragoste pe Internet by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83918_a_85243]
-
odată la urechi un zgomot neobișnuit, un țiuit uscat ca de disc zgâriat. Mă uit În jur, căutând sursa. Îmi ia câteva secunde să-mi dau seama ce e: liniște. Sunetul neantului Îmi urlă În urechi. Am cinci minute de singurătate, mă bucur de ele, Înainte ca Emily și Ben să apară țipând de bucurie să mă vadă. După sărbători, am mereu impresia că cei mici au nevoie de mine mai mult ca oricând. Nici gând să fie mulțumiți de faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ei erau oprimați de rînduielile seculare, care le împiedicau sufletele să contemple cele dumnezeiești și le răpeau prețiosul lor timp și puterile puse în slujba propovăduirii cuvîntului lui Cristos către credincioși, în instruirea Clerului și în abnegația dedicată rugăciunilor în singurătate și în adunări. Sfîntul Grigorie cel Mare, care conducea Biserica exact în acel veac, nu se putea resemna în fața acelor pericole care însoțeau obligatoriu această nouă etapă care se deschidea în Biserică; și nu înceta să se lamenteze în scrisorile
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
De-acum această dorință de dreptate, nemăsurată și fără margini, trebuie să-i devină limpede și pură; și acest lucru poate fi obținut dacă și-l repetă neîncetat, concentrîndu-se în sine, îndepărtîndu-și gîndurile de toate lucrurile exterioare, într-o desăvîrșită singurătate; și în această concentrare, el trebuie să ceară neobosit același lucru, așa după cum sună cuvintele: "Stați dar de veghe și rugați-vă." (Luca 21,36) Și cercetați cu atenție dacă această dorință a devenit limpede și purificată de orice altă
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
III. Față de orice stare de sănătate trupească ar avea. LECȚIA a VI-a Despre al cincilea principiu, care este: Să-ți recunoști în sinea ta propria-ți nimicnicie 1. Ucenicul lui Isus Cristos trebuie să trăiască în per-manență într-o singurătate interioară în care dacă ar fi să dispară, să zicem, aproape toate celelalte lucruri, să nu mai rămînă decît Dumnezeu și sufletul său. 2. La Dumnezeu trebuie să meditezi mereu pentru a-I venera măreția; și trebuie să meditezi și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]