12,028 matches
-
nu comandau o armată în adevăratul sens al cuvîntului și nu dispuneau nici de mijloace de aprovizionare ritmică. Ambele forțe se aflau în afara ținutului de unde proveneau, iar Eteria stîrnise deja multă ură din cauza jafurilor. Deși Tudor încerca să-și țină tovarășii în frîu, și aceștia s-au angajat în acte de violență și furtișaguri. Pe măsură ce dezordinea și anarhia erau tot mai mari, a început fuga în masă a boierilor și negustorilor. Unii dintre ei erau înfricoșați de răscoala țăranilor, alții, care
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
popa-prostu. Cel mai neplăcut, cel mai nesuferit, cel mai odios, cel mai absurd moment din copilărie țin minte că îl trăiam atunci când mă pricopseam cu cine-știe ce gripă antipatică și trebuia să stau în casă. În pat. Să bolesc. Ăilalți tovarăși ai mei băteau mingea pe stradă, îi priveam prin cutele peredelei, prin geam, și mi-era așa o ciudă, că și acum îi simt gustul. Acru era gustul. Să nu poți participa, să te simți exclus dintr-un motiv care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
dizidenți. Făceau ceva subversiv, interzis. Tocmai apăruse Let it be. Cine n-a auzit de Let it be să-i fie rușine. Să întrerupă lectura și să pună rapid mâna să asculte piesa. Ca să avem un background comun. Nae și tovarășii lui i-au trimis lui Cornel Chiriac o scrisoare. Își dedicau singuri Let it be. Scrisoarea a ajuns în Germania, după o sumedenie de peripeții. Ca un transfug. Nu era semnată. Doar porecle. Pseudonime. Hendrix, Vulpoiul cel șiret, Old Shatterhand
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
probabil le-ar fi pus un Leonard Cohen, ceva. Cum a făcut profu’ atunci cu noi. Trebuie să spun că, mie, Cohen ăsta mi s-a părut din prima clipă un gagiu complet neserios. Nu și-a luat alți doi-trei tovarăși pe lângă el ca să facă o trupă, să aibă un nume din ăsta barosan, gen Brutal Truth, Cannibal Corpse sau Morbid Angel. Abia ăia erau țăpănoși, meseriași. Leonard Cohen mi s-a părut că face o muzică adormită, de om care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
parcă microscopic” ? Tata însă a făcut-o cu mare sinceritate, detașare și un rafinat umor, așa cum știa tata s-o facă. Văzând că nimeni nu se implică, doamna dirigintă, într-o retorică boemă, i s-a adresat cumva la modul : Tovarășul Coteț, vă mulțumește rezultatul Marianei ? Văd că nu spuneți nimic. Să fie acesta un mod de-a accepta situația creată? Tovarășă dirigintă, vreți răspunsul meu sincer? Cât se poate de sincer și direct. Atunci vă voi răspunde sincer și direct
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
facultate. Nu cred că am așteptat un minut în anticameră, pentru că a ieșit din birou domnul decan și mi s-a adresat direct: Știi pentru ce ai fost chemată la decanat ? Firesc c-am răspuns în consonanță cu ceea ce gândeam: Tovarășe decan, am solicitat zilele trecute, eliberarea provizorie a certificatului de naștere, fiindu-mi necesar pentru stabilirea succesiunii în familie. Așa este, însă altul este motivul prezenței tale aici. Mă uitam nedumerită, ușor confuză și-mi era teamă să nu se
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
men ționeze vreo „faptă“, vreo „realizare“ cât de cât a organizațiilor locale de partid, cum ar fi, de pildă, o cooperativă de producție sau de consum, agricolă sau meșteșugărească etc. Ovreii pe care i-am cunoscut În mahalaua copilăriei mele, tovarăși de joacă, cum și familiile lor, erau toți amabili și con cesivi, nedând prilej de pricini nouă sau părinților. Nu cum am Întâlnit, mai acum vreo zece ani, pe acel ovrei agresiv din administrația ziarului Curentul, care m-a apostrofat
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Întreg Pasajul Român din acel timp mai răsună Încă de vechea lui faimă de adăpost al femeilor trăind de capul lor, dar cu o serioasă clientelă particulară; cum și bunul renume ce-i da restaurantul Europa condus de Crivda, fostul tovarăș și om de meserie al lui Gherea la restaurantul gării Ploiești, cele bru prin sarmalele lui, pentru care se ostenea lumea să vie cu trenul de la București; cum și, mai ales, de exce lenta reputație de care se bucura ospitaliera
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
atacă pe Ionescu-Țiganu cabrează pe o aripă, ranversează, apoi pică și se înscrie încet în vrie spre pământ, cu mult fum în coadă. Unul la activ ! Al doilea "ciolovec" reînnoiește furios atacul venind spre mine, probabil pentru a răzbuna doborârea "tovarășului". Giurgea și mitraliorii mei sunt însă la posturi și din nou începe sarabanda îndrăcită a mitralierelor; "mărgelele" trasoarelor noastre se încrucișează cu cele ale rusului câteva secunde, apoi aud strigătul lui Giurgea în cască: "Gata, l-am terminat și pe
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
negru. Pe acest fond, textul halucinant al lui Ilya Ehrenburg, publicat atunci, spre sfârșitul războiului, ar spune totul: "Ucideți, ucideți ! Printre germani nu există nevinovați, nici printre cei vii, nici printre cei ce sunt gata să se nască. Executați instrucțiunile tovarășului Stalin, nimicind pentru totdeauna bestia fascistă în bârlogul ei. Zdrobiți, prin violență, orgoliul femeilor germane. Luați-le ca pradă legitimă. Ucideți, ucideți, viteji soldați ai Armatei Roșii, în asaltul vostru irezistibil !" Lili nu a avut norocul să fie ucisă. Distinsul
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
Ultima săptămână. Din cărțile selectate ieri pentru a fi donate bibliotecii moineștene, iată alte câteva autografe: Distinsului Prof. Cornel Galben Stima și aleasa prețuire a autorilor 20.06.2003 Bacău (Justin Tambozi, Nelu Badea - Mihai Viteazul, Editura Cartea Aromână, 2000); Tovarășului Cornel Galben Un cuvânt despre stele pentru un maestru al cuvântului, cu toate urările de bine și... cât mai multe cuvinte apărute. Din partea autorului, Bacău, noiembrie 1986 (Matei Alexescu - Laboratorul astrofizicianului amator, Editura Albatros, 1986); Domnului Cornel Galben din partea autorului
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
soarta altora și rămăsese în proprietatea meșterului, acest fapt egal cu un miracol domnul Toma îl datora doamnei Cameniță. Când am întrebat cine e doamna Cameniță, tata mi-a răspuns încurcat și vag că înainte de a fi doamna Cameniță, soția tovarășului Cameniță, această frumoasă femeie fusese un fel de artistă. Cine este tovarășul Cameniță știu foarte bine, cum știe oricine din orășelul nostru: tovarășul Cameniță este omul cel mai puternic din orașul, din raionul nostru, este primul-secretar al raionului nostru, conducătorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
miracol domnul Toma îl datora doamnei Cameniță. Când am întrebat cine e doamna Cameniță, tata mi-a răspuns încurcat și vag că înainte de a fi doamna Cameniță, soția tovarășului Cameniță, această frumoasă femeie fusese un fel de artistă. Cine este tovarășul Cameniță știu foarte bine, cum știe oricine din orășelul nostru: tovarășul Cameniță este omul cel mai puternic din orașul, din raionul nostru, este primul-secretar al raionului nostru, conducătorul Partidului în raionul nostru. Doamna Cameniță avea și are o slăbiciune deosebită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
e doamna Cameniță, tata mi-a răspuns încurcat și vag că înainte de a fi doamna Cameniță, soția tovarășului Cameniță, această frumoasă femeie fusese un fel de artistă. Cine este tovarășul Cameniță știu foarte bine, cum știe oricine din orășelul nostru: tovarășul Cameniță este omul cel mai puternic din orașul, din raionul nostru, este primul-secretar al raionului nostru, conducătorul Partidului în raionul nostru. Doamna Cameniță avea și are o slăbiciune deosebită pentru pantofii eleganți, iar domnul Toma este cel capabil să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
gust, oricât de pretențios: zeci, sute de pantofi minunați a confecționat el cu talent pentru picioarele acestei doamne, astfel încât putea fi numit pantofarul personal al doamnei Cameniță. Pantofii săi o făceau fericită pe doamna Cameniță și acest lucru conta pentru tovarășul Cameniță; în plus, chiar și el purta în vremea din urmă, la îndemnul soției, pantofi pe comandă lucrați tot de meșterul Toma, ceea ce constituia un argument extrem de puternic pentru ca nimeni, absolut nimeni să nu se atingă de atelierul domnului Toma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
să nu se atingă de atelierul domnului Toma și acesta să rămână vreme de șapte ani, din ’48 până în vara lui ’55, proprietar al atelierului din strada mare. Anul trecut însă, la începutul verii lui ’55, s-a petrecut inevitabilul: tovarășul Cameniță a fost brusc promovat la regiune și s-a auzit la noi în orășel că a și fost trimis în Uniunea Sovietică, o jumătate de an, la specializare, chiar în capitala Uniunii Sovietice. În locul lui, aici, în raionul nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
deja i se părea că viața lui își pierduse orice rost. Două luni s-au scurs astfel, apoi domnul Toma a dat primul semn că s-a scrântit. Un semn mare. Era defilarea de 23 August, la tribună se aflau tovarășii Gârmoci și Fanache, înconjurați de toate mărimile orășelului, prin fața lor se perindau detașamentele de pionieri, oameni ai muncii, soldați, alaiuri disciplinate care fluturau steaguri, flori, scandau lozinci și intonau cântece revoluționare cu un entuziasm bine controlat. Ei bine, tot aranjamentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de toate mărimile orășelului, prin fața lor se perindau detașamentele de pionieri, oameni ai muncii, soldați, alaiuri disciplinate care fluturau steaguri, flori, scandau lozinci și intonau cântece revoluționare cu un entuziasm bine controlat. Ei bine, tot aranjamentul ăsta grozav, de care tovarășii Gârmoci și Fanache erau mândri nevoie mare, a fost dat peste cap, căci la un moment dat, între coloanele de manifestanți și-a făcut apariția domnul Toma: cu barba lui uriașă de pitic înalt, cu privirea dusă, purta un fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
noapte peticită, făcută din pânză de sac, ținea într-o mână o umbrelă neagră deschisă și în mâna cealaltă avea căpăstrul unui măgăruș slăbănog și îndărătnic pe care-l trăgea anevoie după el. Am rămas toți cu gura căscată, inclusiv tovarășii Gârmoci și Fanache. Orchestra a amuțit și ea. În liniștea teribilă care s-a lăsat am auzit toți, limpede, ce a rostit domnul Toma amenințător: Dumnezeu s-a supărat pe noi. Deasupra orașului s-au adunat nori negri, ploaia sfârșitului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și cea a făpturilor de întuneric, sub comanda lui Apolion, soarta bătăliei e pecetluită... După ce și-a încheiat micul discurs, pantofarul s-a înclinat spre tribuna oficială ca un actor la finalul spectacolului și și-a văzut de drum liniștit. Tovarășul Gârmoci l-a privit uluit pe tovarășul Fanache, acesta i-a întors o privire la fel de năucită și de neajutorată, apoi, cam în aceeași fracțiune de secundă, amândurora le-a venit aceeași idee salvatoare: au strigat Trăiască Partidul Muncitoresc Român, trăiască
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
comanda lui Apolion, soarta bătăliei e pecetluită... După ce și-a încheiat micul discurs, pantofarul s-a înclinat spre tribuna oficială ca un actor la finalul spectacolului și și-a văzut de drum liniștit. Tovarășul Gârmoci l-a privit uluit pe tovarășul Fanache, acesta i-a întors o privire la fel de năucită și de neajutorată, apoi, cam în aceeași fracțiune de secundă, amândurora le-a venit aceeași idee salvatoare: au strigat Trăiască Partidul Muncitoresc Român, trăiască Republica Populară Română, trăiască Uniunea Sovietică! Imediat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
aceasta peste măsură de grea, oare cum să procedeze? Numai că n-au putut să aplice nici una dintre soluțiile care se prefigurau. Încă o dată, domnul Toma a avut noroc. Iar îngerul său păzitor a fost încă o dată doamna Cameniță, soția tovarășului Cameniță. Chiar în ziua aceea, poștașul le-a adus celor doi conducători ai orășelului nostru o depeșă tocmai de la Moscova, de la tovarășul Cameniță. Însuși tovarășul Cameniță le scria câteva rânduri, cu scrisul său butucănos de om care trecuse repede și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Încă o dată, domnul Toma a avut noroc. Iar îngerul său păzitor a fost încă o dată doamna Cameniță, soția tovarășului Cameniță. Chiar în ziua aceea, poștașul le-a adus celor doi conducători ai orășelului nostru o depeșă tocmai de la Moscova, de la tovarășul Cameniță. Însuși tovarășul Cameniță le scria câteva rânduri, cu scrisul său butucănos de om care trecuse repede și aproximativ prin școală: „Bă, salutări de pe-aci ș-aveți grije la ce vă cere tovarășa Cameniță!“. Urma o scrisoare mai lungă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Toma a avut noroc. Iar îngerul său păzitor a fost încă o dată doamna Cameniță, soția tovarășului Cameniță. Chiar în ziua aceea, poștașul le-a adus celor doi conducători ai orășelului nostru o depeșă tocmai de la Moscova, de la tovarășul Cameniță. Însuși tovarășul Cameniță le scria câteva rânduri, cu scrisul său butucănos de om care trecuse repede și aproximativ prin școală: „Bă, salutări de pe-aci ș-aveți grije la ce vă cere tovarășa Cameniță!“. Urma o scrisoare mai lungă a doamnei Cameniță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
care dorea expres, urgent trei perechi de încălțări făcute de domnul Toma: unu - pantofi de antilopă, doi - pantofi de lac roșii, trei - cizme maro, cu blăniță. Îngrijiți-vă să nu-i lipsească nimic lu domn Tomiță! Semnat: Doamna Cameniță. Așa că tovarășii Gârmoci și Fanache n-au avut încotro, și-au șters cu palmele nădușeala de pe față și au mușamalizat cazul. Tovarășul Fanache, ca șef al Securității, s-a-ngrijit să-și țină toți gura, să nu comenteze nimeni și mai ales
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]