9,695 matches
-
de turci în 1538-1540, fiind (raia sau kaza) de la 1554 până la sfârșitul războiului ruso-turc din 1828 - 1829, perioadă în care este numit Ibrail. În secolul al XV-lea numele Brăilei este amintit sub forma "Breil", într-o mențiune a Cancelariei Voievodului "Ttibor din Transilvania". Perioada de maximă înflorire o are la începutul secolului XX, când este un important port de intrare-ieșire a mărfurilor din România. Este accesibil navelor maritime de dimensiuni mici și medii. În câmpia Brăilei avem de-a face
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
care se bucura moșia, se strânseseră aici o sumedenie de tărani fugiți din județele învecinate, sustrăgându-se de la plata birului domnesc; bostangiii, pe de altă parte, provocau multe neorânduieli în aceleași județe învecinate. Pentru a curma această stare de lucruri, voievodul Scarlat Ghica (august 1765-decembrie 1766) oferi sultanei suma de 25000 de lei anual și lua sub administrarea sa moșia. Aceeași operație a făcut mai târziu și voievodul Alexandru Ipsilanti (1774, după 26 septembrie-1775). Cu toate că pierdu-se o mare parte și
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
multe neorânduieli în aceleași județe învecinate. Pentru a curma această stare de lucruri, voievodul Scarlat Ghica (august 1765-decembrie 1766) oferi sultanei suma de 25000 de lei anual și lua sub administrarea sa moșia. Aceeași operație a făcut mai târziu și voievodul Alexandru Ipsilanti (1774, după 26 septembrie-1775). Cu toate că pierdu-se o mare parte și cea mai bogată a teritoriului său, inclusiv reședința, județul a continuat să existe și să figureze în actele cancelariei domnești. Cea dintâi mențiune în acest sens o
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
cea mai bogată a teritoriului său, inclusiv reședința, județul a continuat să existe și să figureze în actele cancelariei domnești. Cea dintâi mențiune în acest sens o găsim îndată după constituirea raialei, în documentul din 17 septembrie 1543, prin care voievodul Radu Paisie (1535-1545) întărește vechiul asezămșnt ca de episcopia Buzăului să asculte: „județul Buzău și județul Râmnicul Sărat și județul Brăila și județul Săcuieni, aceste patru județe, cu toată hirotonisirea preotească și bisericească”. Peste aproape o jumătate de secol, la
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
întărește vechiul asezămșnt ca de episcopia Buzăului să asculte: „județul Buzău și județul Râmnicul Sărat și județul Brăila și județul Săcuieni, aceste patru județe, cu toată hirotonisirea preotească și bisericească”. Peste aproape o jumătate de secol, la 12 iulie 1584 voievodul Petru Cercel (1583-1585) întărește dreptul episcopului de Buzău , păstorea pe atunci vestitul Luca din Cipru, „să ia dijma de la preoții din sat din județul Brăilei pentru brânză și pentru stupi, cum a fost legea veche de mai înainte vreme”. Timp
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
a fost pe rând supusă asediului de către Walerand de Wavrin (1445), Ștefan cel Mare, care a si ars-o in 1470, Ioan Vodă cel Cumplit (1574). În 1595, are loc eliberarea Brăilei de sub turci de către oștile lui Mihai Viteazul. Acest voievod construiește în oraș o biserică cu hramul Sfântul Nicolae. Urmează Mihnea al III-lea, care, în 1658, lovește garnizoana otomană din raiaua Brăilei. Intervalul 1711 - 1812 înseamnă un veac de războaie purtate între ruși-turci și austrieci peste trupul țărilor române
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
Ducele de Lituania, Cazimir al IV-lea Jagiellon, după un interval de trei ani. În Ungaria, a fost succedat de rivalul său, regele Ladislau Postumul. Moartea subită a lui Sigismund Kęstutaitis a lăsat gol postul de Mare Duce al Lituaniei. Voievodul de Trakai, Jonas Goštautas, precum și alți magnați din Lituania, l-au sprijinit pe Cazimir ca un posibil candidat la tron. Cu toate acestea, mulți nobili polonezi au sperat că băiatul în vârstă de 13 ani, ar putea deveni un vicerege
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]
-
favorabilă pentru a-i ataca pe turci. La conferința de la Leutschau (1494), s-au pus la cale detalii ale expediției de către regii Poloniei și Ungariei și de către prințul elector Ioan Cicero al Brandenburgului, cu cooperarea lui Ștefan al III-lea, voievodul Moldovei, care îi ceruse ajutorul lui Ioan. În 1496, Ioan a strâns o armată de 80.000 de oameni în Polonia cu mari dificultăți, dar cruciada sa a fost deviată de la scopul ei de invazia subită a Galiției de către voievodul
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]
-
voievodul Moldovei, care îi ceruse ajutorul lui Ioan. În 1496, Ioan a strâns o armată de 80.000 de oameni în Polonia cu mari dificultăți, dar cruciada sa a fost deviată de la scopul ei de invazia subită a Galiției de către voievodul moldovean, care se pare că ar fi fost convins că Ioan încearcă să-l pună pe fratele lui mai mic, Sigismund pe tronul Moldovei. Astfel, polonii au pătruns în Moldova nu ca aliați, ci ca inamici și, după ce au asediat
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]
-
1469 regele Matia Corvin a hotărât ca locuitorii din localitate să-și plăteacă dările împreună cu locuitorii din cele Șapte Scaune. În 1494 funcționari ai comitelui au venit să încaseze ilegal impozite, motiv pentru care Consiliul din Sibiu s-a adresat voievodului cu o plângere. Abia în 1499, la ordinul voievodului Transilvaniei, din registrele de impozite ale comitatului au fost radiate localitățile care făcuseră parte din proprietățile prepoziturii. Acest lucru a fost întărit printr-un privilegiu emis în 1505. Conform datelor păstrate
Biserica fortificată din Târnava () [Corola-website/Science/329473_a_330802]
-
localitate să-și plăteacă dările împreună cu locuitorii din cele Șapte Scaune. În 1494 funcționari ai comitelui au venit să încaseze ilegal impozite, motiv pentru care Consiliul din Sibiu s-a adresat voievodului cu o plângere. Abia în 1499, la ordinul voievodului Transilvaniei, din registrele de impozite ale comitatului au fost radiate localitățile care făcuseră parte din proprietățile prepoziturii. Acest lucru a fost întărit printr-un privilegiu emis în 1505. Conform datelor păstrate în registrele din Sibiu, localitatea era condusă în 1495
Biserica fortificată din Târnava () [Corola-website/Science/329473_a_330802]
-
devastat partea de sud a Poloniei, s-au deplasat prin Chmielnik, Cracovia, Bytom, Opole și în cele din urmă, Legnica, înainte de a părăsi Polonia spre vest și sud. Baidar și Kadan la 13 februarie a învins o armată poloneză a voievodului Cracoviei, Włodzimierz, în bătălia de la Tursk [6] La 18 martie au învins o altă armată poloneză cu unități din Cracovia și Sandomierz în Bătălia de la Chmielnik. Prin ținuturile poloneze s-a răspândit panica, iar cetățenii au abandonat Cracovia, care la
Invazia mongolă a Poloniei () [Corola-website/Science/329509_a_330838]
-
Panca). Ultimul său copil, Luca, și-a defrișat o vatra de sat în apropiere, vatra lui numindu-se Lucavăț. Acest Luca a avut doi feciori, Stan și Șerbco, care au slujit cu credința în oastea lui Alexandru cel Bun, iar voievodul, cinstind aceste „adevărate slugi” (vasali, deci boieri), îi împroprietărește prin uricul din 16 februarie 1428 pe cei doi cu „ocina lor... două sate, anume Lucaveț și Pancăuți și cu toate poienile și pădurile și cu pâraiele și pe Siret în
Familia Wassilko de Serecki () [Corola-website/Science/330904_a_332233]
-
martie 1490, dintre bisericile întărite de Ștefan cel Mare Episcopiei de Rădăuți, „1-a biserică este în Lucavăț, cu popa”. Din acel Luca, feciorul lui Pancu, se trage neamul Lucavăț [apoi Cazacul, Căzăcel/Căzăcescul, Lukawiecki, Wassilko-Lukawiecki, Wassilko/Vasilco]. Dania marelui voievod a fost întărită prin uricul lui Alexandru Lăpușneanu, în 7 mai 1565, pentru satul străbunilor lor, iar ulterior pentru părți dintr-o mulțime de sate din nordul Moldovei, si la 12 martie 1667 Ilias Alexandru a confirmat posesia moșiillor lui
Familia Wassilko de Serecki () [Corola-website/Science/330904_a_332233]
-
fosta lui soție, iar aceasta nu dorea să își asume în ciuda presiunilor responsabilitatea pentru menținerea acestei stări de fapt, noul rege a început o campanie de șicane împotriva acesteia, neezitând să-și folosească fiul drept instrument. În primă fază, ziua „voievodului” era petrecută sub tutela tatălui, în Palatul Regal, iar seara principele se întorcea la vila de la Șosea a mamei sale. -------- 1930 -------- 1931 -------- 1932 -------- 1933 -------- 1934 -------- 1935 -------- 1936 -------- 1937 -------- 1938 -------- 1939 -------- 1940 După pierderile teritoriale din 1940, încheiate cu acceptarea Dictatului
Cronologia regelui Mihai () [Corola-website/Science/330961_a_332290]
-
Logofăt Cehan și-a luat numele de Racovitză. Îl întâlnim apoi pe Mihai Vodă Racovitză, cu domnie dublă, între 1704 și 1727 în Moldova, și între 1741 și 1744, în Țara Românească, domn pământean, nu venit din Imperiul Otoman. Constantin Voievod Racovitză, în 1763, și Ștefan Voievod Racovitză, în 1764, fiii lui Mihai Vodă Racovitză din căsătoria cu Elisabeta Cantemir, au fost principii Țării Române. Mihalache Racovitză (Mare Dragoman 1773), fratele lui Ștefan Voievod, a fost strămoșul lui Aurel. Aurel a
Aurel Racovitză () [Corola-website/Science/330980_a_332309]
-
de Racovitză. Îl întâlnim apoi pe Mihai Vodă Racovitză, cu domnie dublă, între 1704 și 1727 în Moldova, și între 1741 și 1744, în Țara Românească, domn pământean, nu venit din Imperiul Otoman. Constantin Voievod Racovitză, în 1763, și Ștefan Voievod Racovitză, în 1764, fiii lui Mihai Vodă Racovitză din căsătoria cu Elisabeta Cantemir, au fost principii Țării Române. Mihalache Racovitză (Mare Dragoman 1773), fratele lui Ștefan Voievod, a fost strămoșul lui Aurel. Aurel a fost cel de-al doilea fiu
Aurel Racovitză () [Corola-website/Science/330980_a_332309]
-
pământean, nu venit din Imperiul Otoman. Constantin Voievod Racovitză, în 1763, și Ștefan Voievod Racovitză, în 1764, fiii lui Mihai Vodă Racovitză din căsătoria cu Elisabeta Cantemir, au fost principii Țării Române. Mihalache Racovitză (Mare Dragoman 1773), fratele lui Ștefan Voievod, a fost strămoșul lui Aurel. Aurel a fost cel de-al doilea fiu al soților Ion și Adela (născută Iurasco). Băiatul a dus o copilărie grea, rămânând devreme orfan de mamă, iar anii de școală frecventându-i departe de casă
Aurel Racovitză () [Corola-website/Science/330980_a_332309]
-
1830 și anume: Penticostar din anul 1743, Antologhion din anul 1755, Minei din 1779, Evanghelie din 1812, Triod din 1816, Octoih din 1800 etc. În prezent, biserica din Manasia mai păstrează Cazania din 1834, tipărită în timpul domnitorului Alexandru Dumitru Ghica Voievod și cu blagoslovenia iubitului de Dumnezeu Episcop al Sfintei Episcopii a Buzăului Chiriu Chesarie, în noiembrie 1834 - și un Apostol tipărit la Sibiu în timpul Înaltului Împărat al Austriei, Francisc Iosif I. Cărțile sunt scrise în limba română cu litere chirilice
Biserica „Înălțarea Domnului” din Manasia () [Corola-website/Science/334910_a_336239]
-
special pentru contribuția sa din 1535 la realizarea frescelor de la mănăstirea Humor. Un document din 1541 îl numea ca pictor oficial al curții lui Petru Rareș, acesta intitulându-se „pictor din Suceava, curtean al slăvitului și măritului domn moldovean, Petru voievod”. Pictura sa cu largi perspective bizantine este bazată pe culori calde, fiind dominată de nuanțe de roșu. Unii autori îi atribuie și realizarea în 1537 a picturilor murale de la Moldovița, plecând de la asemănările cu pictura mănăstirii Humor ce merg în
Toma din Suceava () [Corola-website/Science/334948_a_336277]
-
Biografia pictorului rămâne în mare parte necunoscută. Criticii de artă presupun că Toma l-ar fi însoțit pe domnul Petru Rareș, în calitate de curtean, în multe călătorii prin țară și că ar fi participat la vreuna dintre misiunile diplomatice trimise de voievod în țările apusene, ocazii cu care a cunoscut pictura murală din bisericile moldovenești și din unele orașe medievale străine. Profesorul Vasile Drăguț îl considera „un maestru deosebit de instruit, bun cunoscător al patrimoniului autohton de artă, dar deopotrivă inspirat interpret al
Toma din Suceava () [Corola-website/Science/334948_a_336277]
-
vistierie, aproape l-a costat mâna dreaptă. În timpul lui Șerban Cantacuzino era să fie spânzurat. Brâncoveanu l-a numit în dregătoria de mare sluger, ca parte a politicii sale de promovare a rudelor în marile dregătorii ale Țării Românești. Tot voievodul l-a reținut și l-a trimis în judecată, reproșându-i: „”. A fost iertat dar destituit din funcție, între 1695 și 1700 figurând drept fost mare clucer. A complotat împotriva domnului, dar în cele din urmă a fost iertat, fiind
Constantin Știrbei () [Corola-website/Science/334950_a_336279]
-
a activat: Asociația "VICTORIA" a Luptătorilor în Revoluție, din Timișoara; Uniunea Romanilor Bucovineni (transformata, ulterior, în Mișcarea Civica "Mihai Eminescu"); Mișcarea "Sarmizegetusa"; Mișcarea Națională pentru Reîntregire; Forumul Unității Naționale (ca organizație federativa de asociații civice); Grupul Constituțional "Timișoara"; Mișcarea Civica Voievodul Gelu. Cu Grupul Constituțional Timișoara a înființat Forumul Constituțional Cetățenesc, din Timișoara, în cadrul căruia a procedat la o analiză critică a Constituției post-revoluționare a României, punând în evidență numeroase carențe, organizând dezbateri publice în acest scop și realizând, în final
Lorin Fortuna () [Corola-website/Science/335018_a_336347]
-
al patrulea, scaunul mitropolitan a ajuns disprețuit și coborât în rang, supus fiind „barbarilor” și păstorind puțini creștini. Mitropolia a ființat aici până în preajma anului 1359, moment în care ultimul mitropolit - Iachint de Vicina s-a mutat, chemat fiind de către voievodul Nicolae Alexandru la Curtea de Argeș. Astfel, el a devenit primul mitropolit al Ungro-Vlahiei. Cel mai probabil, odată cu plecarea mitropolitului la Curtea de Argeș, au plecat și călugării din anturajul său. Deși funcția ecleziastică a fost strâns legată de procesul de urbanogeneză, ea nu
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
fiind menționat într-un document din 1 septembrie 1400 ca membru în sfatul domnesc. El va apărea în documentele ulterioare cu titlul de vornic. Prima atestare documentară a acestui ținut apare într-un act din 1 septembrie 1435, prin care voievodul Iliaș (fiul lui Alexandru cel Bun) îi comunica lui Vladislav, „iubitului Crai al Poloniei, Lituaniei, Rusiei și Domnitor al multor țări”, că se împăcase cu fratele său Ștefan, căruia îi dăduse în stăpânire mai multe teritorii din partea de sud a
Ținutul Tutova () [Corola-website/Science/335469_a_336798]