95,569 matches
-
Neamț, 1924, pagina 240. footnote> (Constantin Gavrilescu, ziarul Cronica București) Domnul Ștefan cel vestit! Domnul cel nebiruit. Domnul Ștefan, Domn cel Mare Care-n lume samăn n-are, Din ograda curții lui La biserică în Vaslui; Când aproape de intrare S-auzi în depărtare, Un glas ce striga tare: - Hăisa, ceală, bourean Trage brazda pe tăpșan, - Auzit-ați, auzit Glas de român necăjit? Într-o clipă s-alergați Și cu el aici să-mi fiți. Panțirii se duse Și pe român aduse
Movila lui Burcel(variant?) [Corola-other/Imaginative/83506_a_84831]
-
cel nebiruit. Domnul Ștefan, Domn cel Mare Care-n lume samăn n-are, Din ograda curții lui La biserică în Vaslui; Când aproape de intrare S-auzi în depărtare, Un glas ce striga tare: - Hăisa, ceală, bourean Trage brazda pe tăpșan, - Auzit-ați, auzit Glas de român necăjit? Într-o clipă s-alergați Și cu el aici să-mi fiți. Panțirii se duse Și pe român aduse. Domnu-ndată, când îl vede, El din gură așa-i zise: - Măi romăne, să n-ai
Movila lui Burcel(variant?) [Corola-other/Imaginative/83506_a_84831]
-
Domnul Ștefan, Domn cel Mare Care-n lume samăn n-are, Din ograda curții lui La biserică în Vaslui; Când aproape de intrare S-auzi în depărtare, Un glas ce striga tare: - Hăisa, ceală, bourean Trage brazda pe tăpșan, - Auzit-ați, auzit Glas de român necăjit? Într-o clipă s-alergați Și cu el aici să-mi fiți. Panțirii se duse Și pe român aduse. Domnu-ndată, când îl vede, El din gură așa-i zise: - Măi romăne, să n-ai teamă, Spune
Movila lui Burcel(variant?) [Corola-other/Imaginative/83506_a_84831]
-
să te sui Ca un străjer să te pui, Și când îi vedea c-o venit Păgânii în țara mea, Tu să strigi cât îi putea: - Săi Ștefane la hotare, C-o intrat sabia în țară, Căci, eu când oi auzi Ca un zmeu m-oi repezi Și unu n-a rămânea Din păgâni în țara mea.
Movila lui Burcel(variant?) [Corola-other/Imaginative/83506_a_84831]
-
cel Mare și Sfânt, Tipografia Mânăstirii Neamț, 1924, pagina 291. footnote> (I.Neculce, Letopiseț, vol. II, ed. a doua, f.181) Ștefan-Vodă cel Bun, vrând să meargă la biserică într-o Duminică dimineața la liturghie, în târg la Vaslui, a auzit un glas mare de om, strigând să aducă boii la plug. Și mirându-se ce om este acela ce ară Duminica, îndată a trimis în toate părțile ca să-l găsească pe acel om, să-l aducă la dânsul: și l-
Purcel [Corola-other/Imaginative/83503_a_84828]
-
guler de aur, iar pe gât îi atârna un egolpion din pietre scumpe și mărgăritare. Câmpul portretului era albastru, în dreapta și la stânga chipului perdele roșii. Am întrebat ce s-a făcut cu portretul adevărat (originalul)? Călugărul a răspuns ce însuși auzise: Într-una din zilele anului 1777 (când ni s-a răpit Bucovina) la miezul nopții, Buga, clopotul cel mare, a început să sune de sine, întâi încet, apoi tot mai tare și mai tare. Călugării treziți din somn se uitară
R?pirea Bucovinei si chipul lui ?tefan-Vod? by M. Eminescu [Corola-other/Imaginative/83535_a_84860]
-
AVRAM HUIBAN <footnote Simion T. Kirileanu, Ștefan-Vodă cel Mare și Sfânt, Tipografia Mânăstirii Neamț, 1924, pagina 276. footnote> (După cele auzite de d. C. Solomon, învățător din comuna Avrămești, ținutul Tutova) În vremea războiului de la Racova, un ostaș de-al lui Ștefan cel Mare - - a fost trimis după nuiele de corn, ca să facă arcuri din ele. Huiban și ceilalți care-l
Avram Huiban [Corola-other/Imaginative/83509_a_84834]
-
și le mușca, Iar poporul tot striga: - Să trăiești, Măria-Ta! Când aproape de intrare, Ce se-aude-n depărtare? Glas de om ce strigă tare: - Hai, ho, ța, ho Bourean Trage brazdă pe tăpșan! Ștefan-Vodă se oprea Și din gură așa grăia: - Auzit-ați, auzit Glas de român necăjit? Într-o clipă să-l găsiți Și cu el aici să fiți. Cinci panțiri se alegea, Pe Vaslui în sus mergea Pân’ zărea într-o movilă Un român arând în silă Și movila brăzduind
Movila lui Burcel [Corola-other/Imaginative/83505_a_84830]
-
mușca, Iar poporul tot striga: - Să trăiești, Măria-Ta! Când aproape de intrare, Ce se-aude-n depărtare? Glas de om ce strigă tare: - Hai, ho, ța, ho Bourean Trage brazdă pe tăpșan! Ștefan-Vodă se oprea Și din gură așa grăia: - Auzit-ați, auzit Glas de român necăjit? Într-o clipă să-l găsiți Și cu el aici să fiți. Cinci panțiri se alegea, Pe Vaslui în sus mergea Pân’ zărea într-o movilă Un român arând în silă Și movila brăzduind Și din
Movila lui Burcel [Corola-other/Imaginative/83505_a_84830]
-
vârfu-i să te așezi Ca străjer să priveghezi, Și tătarii de-i vedea C-au intrat în țara mea, Tu să strigi cât ce-i putea: - Sai Ștefane, la hotare C-a intrat sabia-n țară! Atunci eu te-oi auzi, Ca un zmeu m-oi repezi Și nici urmă-a rămânea De tătari în țara mea!
Movila lui Burcel [Corola-other/Imaginative/83505_a_84830]
-
să ceară o sărutare de la craiul zilei (de la Soare), că numai așa odrasla lui dragă are să prindă la grai. Vodă îmbucurat, puse-n cale un ospăț mare. Pe capul stăpânitorului era însă un blestem. Cum se făcu, că piaza rea aude de gândurile Domnului și ca să-i încurce dezlegarea, alergă fuga în răcorile întunecoase dinspre lună-răsare și găsește pe stăpâna nopții bocindu-se de necredința Soarelui. Ea se văieta că n-are parte de bărbat, că nu pricepe de ce fuge de
Povestea florii soarelui [Corola-other/Imaginative/83528_a_84853]
-
îmbibat (încă) de reminiscențe romantice; Fauré și-a descoperit vocația lirică de esență galică. Muzici cu factori comuni, dar cu universuri particulare, care inspiră interpretări pasionate, pline de culoare (până la exaltare), așa cum au fost cele ale cvartetului german. Nu se aude la noi așa des un ansamblu de asemenea anvergură: unitatea de concepție cultura sunetului, subordonarea personalității fiecăruia față de înscrisul partiturii au fost dominantele concertului. Sudura a fost totală, simțirea și expresia strunite sau dezlănțuite (când era cazul), articulația formală perfect
Perfect spirit cameral by Petre Codreanu () [Corola-other/Journalistic/83555_a_84880]
-
ȘTEFAN CEL MARE ȘI HATMANUL <footnote Simion T. Kirileanu, Ștefan-Vodă cel Mare și Sfânt, Tipografia Mânăstirii Neamț, 1924, pagina 184. footnote> (După Neculai Trofin, care a auzit-o de la Vasile Morariu din satul Glodeni, com. Parpanița, ținutul Vasluiului) Se zvonise în țară că vin ungurii, să ne prade și să jecmănească biata țară. Și vorba ceea: „vorba rea merge ca plumbul” așa că a ajuns, în pripă, până la
?tefan cel Mare ?i hatmanul [Corola-other/Imaginative/83500_a_84825]
-
satul Glodeni, com. Parpanița, ținutul Vasluiului) Se zvonise în țară că vin ungurii, să ne prade și să jecmănească biata țară. Și vorba ceea: „vorba rea merge ca plumbul” așa că a ajuns, în pripă, până la urechea lui Ștefan. Când a auzit el de una ca asta, nu s-a-ncrâncenat deloc, ci îndată a trimis pe hatmanul lui, Peștiovici, om credincios și cu multă trecere, ca să iasă în pripă înaintea ungurilor, să le taie pofta de prădăciuni și să-i alunge-napoi de unde
?tefan cel Mare ?i hatmanul [Corola-other/Imaginative/83500_a_84825]
-
vreme au trecut la mijloc și ungurii au împrăștiat pe moldoveni și s-au dat la prădat și jefuit până când s-au săturat și pe urmă s-au dat cu toții de petrecut, făcând chef și bucurie. Ștefan cel Mare a auzit de scârba asta și îndată a trimis alte oști și cu ajutorul lui Dumnezeu i-a bătut pe unguri, de numai hoituri de-ale lor erau pe unde secerase oastea noastră, și câți au mai rămas teferi n-au știut pe
?tefan cel Mare ?i hatmanul [Corola-other/Imaginative/83500_a_84825]
-
a Marthei Argerich (sunt fan Argerich) și fără prea mare recunoștință pentru preluarea concertului de către Kennedy (în paranteză fie spus, gest deosebit de frumos pentru o vedetă ca el). Eram pregătită să reacționez negativ (precizez că nu l-am mai auzit niciodată pe viu) și mă întrebam ce giumbușlucuri va mai face excentricul artist. Dar nonconformismul său se oprește în pragul muzicii și Concertul de Beethoven, una dintre cele mai dificile partituri ale literaturii viorii din toate timpurile, piatra de încercare
Excentricul Nigel Kennedy - art? ?nalt? pentru fiecare by Elena Zottoviceanu () [Corola-other/Journalistic/83551_a_84876]
-
rară inventivitate dată „Tablourilor dintr-o expoziție” de Musorgski. În viziunea sa, tablourile s-au cristalizat în imagini sonore de o extremă diversitate luminate printr-o paletă coloristică surprinzătoare și cu un crescendo extrem de bine dozat (cum mai rar am auzit) până la finalul monumental. A fost un concert în care s-au contopit într-o pilduitoare simbioză solistul, dirijorul și orchestra.
Excentricul Nigel Kennedy - art? ?nalt? pentru fiecare by Elena Zottoviceanu () [Corola-other/Journalistic/83551_a_84876]
-
Șolcane? - Plâng pentru că m-a bătut taica popa, la biserică. - De ce te-a bătut, mă? - M-a bătut că n-am știut să zic „Tatăl nostru”. Vodă care era din firea lui tare de credință, s-a zborșit când a auzit că sluga lui din casă nu știe nici „Tatăl nostru”. - Cum, măi țigane, nu știi „Tatăl nostru”? Se poate slugă domnească să nu știe măcar atâta? - Ba-l știu, Măria-Ta, dar popa m-a bătut degeaba. - Ia zi-l, mă, să
Solcan ?iganul [Corola-other/Imaginative/83530_a_84855]
-
sluga lui din casă nu știe nici „Tatăl nostru”. - Cum, măi țigane, nu știi „Tatăl nostru”? Se poate slugă domnească să nu știe măcar atâta? - Ba-l știu, Măria-Ta, dar popa m-a bătut degeaba. - Ia zi-l, mă, să-l aud cum îl spui. Șolcan, sclifosind de plâns, spune: - Tatăl nostru care ești în cer, fie voia lui. - Mă, nu în voia lui, ci zi: fie în voia ta. - Fie-n voia mea. - Nu așa țigane! Nu în voia lui, nici în
Solcan ?iganul [Corola-other/Imaginative/83530_a_84855]
-
Doamnă a școlii pianistice sovietice”, alături de artiști ca Richter (care a ales-o ca parteneră pentru duouri pianistice) Ghilels, Oistrah. Recitalul ei de la Ateneu, s-a deschis cu Sonata I de Enescu, poate cea mai adevărată interpretare pe care am auzit-o vreodată, fardul și efectul pianistic lipsind cu desăvârșire din preocupările artistei. Ea ne-a adus înfiorarea și tremurul interior pornind de la ființa adâncă a Sonatei pe care a trecut-o prin filtrul propriei ei simțiri - ca pe o mare
Elisabeth Leonskaja - pianul ei vorbe?te by Elena Zottoviceanu () [Corola-other/Journalistic/83567_a_84892]
-
și orchestră în Re Major, op.35. Din păcate, solistul danez Nikolaj Znaider a surprins publicul prin glasul plăpând al instrumentului său, fără rezonanța corespunzătoare Sălii mari a Palatului. A cântat fără nerv, cu pianissime exagerate (care nu s-au auzit nici măcar până în rândul 10 de fotolii), cu lirisme de un romantism depășit, fără nici o legătură cu stilul pasional al marelui clasic rus. Zadarnic a încercat dirijorul Alexeev să modeleze Canzoneta din partea lentă a Concertului, spre a împrumuta discursului viorii
"Orga" de pe Neva i-a redimensionat pe Enescu ?i Prokofiev by Eugen Vicos () [Corola-other/Journalistic/83544_a_84869]
-
soprana Crina Zancu, solistă căreia cineva ar fi trebuit să-i explice faptul că, în scena petrecerii, nu poate sta alături de cuplul regal, venind în prim plan într-o manieră chiar mai impunătoare decât Lady Macbeth, cântând astfel încât să se audă peste întreg ansamblul; mă îndoiesc să reușească, prin asemenea “ieșiri în față”, să se evidențieze altfel decât eronat, remarcându-se mai curând prin faptul că nu știe să se omogenizeze ca intensitate cu partenerii de scenă și că nu dorește
La pomul l?udat by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83591_a_84916]
-
asupra căreia interpreta are deja o concepție stilistică de mult conturată, iar interpretările, din ce în ce mai eterate, primesc la fiecare reluare un plus de visare și rafinament. Se poate afirma că această versiune este una dintre cele mai reușite pe care am auzit-o de când lucrarea a fost pusă în circuit. Creasta valului a fost întrupată de tragismul Sonatei de Francis Poulenc, unde disperarea și înverșunarea textului au fost subliniate de Clara Cernat prin accentele deosebit de dramatice ale dublelor coarde, susținute și
Clara Cernat - Therese Dusaut by Corina Bura () [Corola-other/Journalistic/83558_a_84883]
-
simfonică, este realmente o capodoperă coregrafică. Iar interpretarea celor doi soliști - Adela Crăciun - încântătoare, cu o tehnică remarcabilă și o expresivitate artistică de mare rasă, împreună cu Gigi Ungureanu - abil partener, a fost pur și simplu magistrală. Totodată s-au putut auzi, pentru unii în premieră absolută, fragmente muzicale din partitura originală a lacului ceaikovskian (dansul rus, pas de deux-ul din actul trei) care adaugă parcă un plus de vrajă discursului muzical, ceea ce nu părea a fi posibil. Și totuși, datorită intuiției
"Lacul" lui Ceaikovski by Doina Moga () [Corola-other/Journalistic/83592_a_84917]
-
un mini-spectacol anticipat, dat fiind că la concertul propriu-zis (de la ora 19.30), din cauza capacității reduse a sălii, nu se va putea intra decât cu biletul special tipărit pentru acest eveniment. Curiozitate și interes - pentru cei care i-au auzit, cu două zile în urmă, doar în Sinfonia de Berio, nostalgie după sonoritățile unice ale grupului lui Ward Swingle - pentru audienții înregistrărilor din anii ’60 ai debutului artistic al formației. Longevitatea acestui ansamblu (peste 45 de ani de carieră!) spune
Swingle Singers "Kings" by Loredana Baltazar () [Corola-other/Journalistic/83631_a_84956]