97,255 matches
-
din Giurgiu, amplasat în Str. C. Dobrogeanu Gherea nr. 3. Primele preocupări muzeistice la Giurgiu sunt legate de personalitatea plurivalentă a lui Nicolae Droc-Barcian, directorul Gimnaziului. Acesta înființează în 1876 o grădină botanică, iar în 1883 un muzeu școlar de științele naturii. îmbogățit succesiv cu piese arheologice și documente, patrimoniul acumulat s-a pierdut în urma distrugerii orașului din 1916. Muzeul județean a fost înființat în 1934, printr-o hotărâre a Prefecturii de Vlașca. La sugestia savantului Ion Andrieșescu, i s-a
Muzeul Județean „Teohari Antonescu” () [Corola-website/Science/331346_a_332675]
-
este un muzeu național din Iași, amplasat în Piață Ștefan cel Mare și Sfânt nr. 1. Muzeul Politehnic, așa cum era cunoscut publicului larg până la data de 3 august 1994, în semn de prețuire pentru valorile științei ieșene, a adoptat titulatura de , fiind situat la parterul Palatului Culturii, în aripa de est. Nucleul Muzeului s-a constituit încă din 1955, din inițiativa unui inimos grup de profesori și ingineri ieșeni, între care menționam pe acad. Cristofor Simionescu
Muzeul Științei și Tehnicii „Ștefan Procopiu” () [Corola-website/Science/331352_a_332681]
-
de acum Muzeul de Istorie și Etnografie din Turnu Severin. După 1945 muzeul crește în importanță și își lărgește arealul de cercetare, fiind numit . La 15 mai 1972 s-a deschis muzeul în forma actuală, având două secții: istorie și științele naturii, cu un acvariu în care sunt prezentate specii de pești dunăreni. Ulterior au mai fost create secțiile de etnografie și de artă. Expune piese din domeniile: științele naturii (faună și floră, acvariu pentru fauna dunăreană și pești exotici), istorie
Muzeul Regiunii Porților de Fier () [Corola-website/Science/331356_a_332685]
-
s-a deschis muzeul în forma actuală, având două secții: istorie și științele naturii, cu un acvariu în care sunt prezentate specii de pești dunăreni. Ulterior au mai fost create secțiile de etnografie și de artă. Expune piese din domeniile: științele naturii (faună și floră, acvariu pentru fauna dunăreană și pești exotici), istorie - documente, arheologie (incluzând un lapidariu din epoca romană), numismatică, etnografie (port, ceramică, țesături din zonă), artă plastică românească (opere de Luchian, Petrașcu, Pallady, Tonitza, Dimitrescu, Șirato, Stoenescu, Iser
Muzeul Regiunii Porților de Fier () [Corola-website/Science/331356_a_332685]
-
săli: Preistorie - vestigiile vieții materiale și spirituale din cultura Schela Cladovei, Civilizația geto-dacică, Războaiele daco-romane, Monumente antice romane (podul de la Drobeta din anii 103 - 105), Viața spirituală la Drobeta, Istorie medievală, Epoca modernă, Artă feudală românească și Epoca contemporană. Expoziția științele naturii, inaugurată la 15 mai 1972, prezintă condițiile fizice și geografice ale Defileului Porțile de Fier (Sala I), flora și fauna terestră a Defileului Porțile de Fier (Sala II), ihtiofauna dunăreană a lacului de acumulare Porțile de Fier (acvariul), flora
Muzeul Regiunii Porților de Fier () [Corola-website/Science/331356_a_332685]
-
muzeu județean din Piatra-Neamț, amplasat în Str. Mihai Eminescu nr. 10. Complexul muzeal a fost înființat în anul 1978, această instituție are în componența sa 16 muzee distincte, cu un patrimoniu de peste 300.000 piese (arheologie, istorie, artă, memorialistică, etnografie, științe naturale). Muzeul a fost înființat de către Constantin Mătasă (1878 - 1971) în clădirea Casei Naționale Regina Maria, în 1934, apoi a funcționat în localul Școlii nr. 1, iar din 1980 ocupă actuala clădire. Muzeul a avut drept colaboratori, printre alții pe
Complexul Muzeal Județean Neamț () [Corola-website/Science/331361_a_332690]
-
este un muzeu județean din Târgu Neamț, amplasat în Str. Ștefan cel Mare nr. 33. Complexul muzeal are secții de arheologie, istorie, științele naturii, artă, memoriale, observator, bibliotecă (peste 82.000 volume), Laborator zonal de restaurare și conservare. Clădirea muzeului de istorie a fost construită în anii 1902 - 1903 drept sediu administrativ al Căpităniei districtului Suceava. După 1918 clădirea devine sediul prefecturii și
Casa Memorială „Veronica Micle” () [Corola-website/Science/331359_a_332688]
-
cu Alexandru Ioan Cuza și Elena Cuza, și nu în ultimul rând portretul lui Nicolae Iorga pictat de fiica sa, Magda, in 1930. Biroul de lucru rămâne centrul de interes, cu impresionanta biblioteca, ticsita de volume din aproape toate domeniile științei și artei, el deschide cheia înțelegerii marelui cărturar. Pe birou, mapa din piele, călimara de cerneala și pana de scris, par încă să aștepte venirea profesorului. Sub cristal se afla gata pregătită o pagină de manuscris cu titlul “Încredere”, care
Muzeul Memorial „Nicolae Iorga” () [Corola-website/Science/331365_a_332694]
-
oficii farmaceutice, instituții medicale și persoane particulare din 32 de localități din țară. Colecția a stat în regim de depozitare timp de 20 de ani. Prin mărimea și diversitatea sa (cca. 6.700 piese), colecția aduce valoroase mărturii despre evoluția științei și tehnicii farmaceutice, în general, și despre evoluția medicației și practicii farmaceutice la nivelul a peste trei secole. Ea cuprinde preparate medicamentoase, ustensile de laborator, recipiente, cărți și documente, grafică documentară. O componentă distinctă o reprezintă inventarul homeopatic (2.910
Muzeul de Istoria Farmaciei () [Corola-website/Science/331375_a_332704]
-
sau Casă Ștefănescu este un muzeu județean din Focșani, amplasat în B-dul Gării nr. 5. Complexul Muzeal Vrancea cuprinde secții de istorie și arheologie, etnografie, științele naturii; mausoleele din Mărășești, Mărăști, Soveja, precum și casele memoriale ale unor personalități precum: Ion Roată (comună Câmpuri) și Alexandru Vlahuță. deține bogate colecții de bunuri arheologice, etnografice și de științele naturale, expuse în expozițiile de bază sau în cele 72
Muzeul Vrancei () [Corola-website/Science/331383_a_332712]
-
Complexul Muzeal Vrancea cuprinde secții de istorie și arheologie, etnografie, științele naturii; mausoleele din Mărășești, Mărăști, Soveja, precum și casele memoriale ale unor personalități precum: Ion Roată (comună Câmpuri) și Alexandru Vlahuță. deține bogate colecții de bunuri arheologice, etnografice și de științele naturale, expuse în expozițiile de bază sau în cele 72 de obiective ale Secției de Etnografie. Un bogat tezaur de mărturii ce probează existența și evoluția comunităților umane pe teritoriul județului Vrancea a fost realizat în urma unor intense cercetări arheologice
Muzeul Vrancei () [Corola-website/Science/331383_a_332712]
-
remarcă în principal colecția de port popular, în special cea de cămăși și catrințe (unele dintre ele unicate în ceea ce privește materialele utilizate: fir metalic și lânica), precum și colecția de tipare de cas rotunde sau păpușare specifice zonei etnografice Vrancea. Patrimoniul de științele naturii (peste 50.000 de piese) numără colecții de insecte, de ornitologie, dar și de moluște, mamifere și plante. Între acestea se înscriu piese de valoare științifică și documentara unicate că cele din colecția de entomologie, familia Panorpide. Clădirea muzeului
Muzeul Vrancei () [Corola-website/Science/331383_a_332712]
-
pe direcția nord-sud, reprezentate de văile râurilor Prahova și Teleajen, precum și existența tuturor formelor de relief au oferit din cele mai vechi timpuri și până astăzi condiții prielnice de trai comunităților umane. Obiectivele arheologice identificate au trezit interesul oamenilor de știința încă din secolul al XIX-lea. Printre obiectivele arheologice semnalate și cercetate se află cele două castre romane de la Drajna de Sus și Mălăiești. Pe suprafața castrului de la Drajna a fost descoperită ceramică dacică și romană, monede din perioada 88-117
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova () [Corola-website/Science/331369_a_332698]
-
la Suceava. Prin urmare, Dieta Bucovinei aprobă statutele Societății „Muzeul” la data de 7 noiembrie 1899. Rolul declarat al noii înființate societăți este acela de a servi la cunoașterea țării din punct de vedere arheologic, istoric, artistic, etnografic și de științele naturii. La 4 ianuarie 1900 are loc adunarea de constituire a Societății „Muzeul”, prezidată de Franz Des Loges, primarul de atunci al orașului. Comitetul ales este format din intelectuali suceveni. Cel care reușește o primă inventariere a patrimoniului adunat, încă
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
ca Muzeul Bucovinei sau Muzeul Național al Bucovinei. Birourile sale se află în clădirea monument istoric din Strada Ștefan cel Mare nr. 33, alături de secția de istorie, care constituie Muzeul de Istorie din Suceava. Instituția are secții de arheologie, istorie, științele naturii, artă, memoriale, observator, bibliotecă (cu peste 82.000 de volume), laborator zonal de restaurare și conservare, și patronează mai multe publicații de specialitate, între care "„Anuarul Muzeului Bucovinei”". Muzeul Bucovinei include și administrează mai multe obiective medievale, muzee și
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
britanic din 1965 regizat de Don Sharp. În rolurile principale joacă actorii Brian Donlevy, Carole Gray și George Baker. Este a doua continuare și ultima a filmului "Musca" din 1958. Filmul prezintă povestea a trei dintre urmașii acelui om de știință care a încercat să perfecționeze o mașină de transport a materiei, dar care a fuzionat cu o muscă atunci când una dintre cele mai mici creaturi a ajuns în transportorul acestuia. Cei trei urmași ai săi sunt: un fiu, Henri Delambre
Curse of the Fly () [Corola-website/Science/331392_a_332721]
-
la poésie roumaine" și "L’Ancienne versification roumaine". Născut la Alexandria, a ajuns în 1891, odată cu mutarea întregii familii, la București, unde își va continua studiile liceale și va urma Facultatea de Litere și Filozofie, obținând, în 1899, licența în științe filologice (cu mențiunea "magna cum laude"). La universitatea bucureșteană i-a avut ca profesori pe B.P. Hasdeu, Titu Maiorescu, Gr. Tocilescu, Ion Bianu și alții. La 9 februarie 1899, este numit profesor secundar la Liceul „I.C. Brătianu” din Pitești, unde
N. I. Apostolescu () [Corola-website/Science/334055_a_335384]
-
a propus prima teorie evoluționistă detaliată a orientării politicii umane care leagă trăsături de personalitate măsurabile cu niveluri cantitative de fitness. Random House a prezentat cartea în lista sa de cărți noi și recomandate spre adoptarea cursului în disciplinele de științe politice cu laude de la gânditorii politici. Francis Fukuyama, Jerrold M. Post, și Moises Naim. About.com a numit "Our Political Nature" drept una dintre cele mai bune cinci cărți despre evoluție din 2013. Cercetarea lui Tuschman a primit o acoperire
Avi Tuschman () [Corola-website/Science/334099_a_335428]
-
la Menlo School în California. El a fost admis ca President’s Scholar la Stanford University, acolo unde mai târziu a primit Medalia de Aur Robert M. Pentru Arte Umane și Creative, și Premiul Robert Bayard Textor pentru creativitate în Științele Antropologice. El a absolvit în 2002 și s-a mutat în Peru pentru primul job după terminarea facultății. Tuschman s-a întors la Stanford în 2004 pentru un doctorat în antropologie evoluționistă. În Peru, Tuschman a lucrat ca executiv pe
Avi Tuschman () [Corola-website/Science/334099_a_335428]
-
că înclinațiile politice sunt adaptări evolutive care apar în primul rând din trei grupuri de trăsături de personalitate măsurabile. Aceste grupuri se referă la tribalism, toleranța inegalității, și percepția naturii umane. Drept dovadă, ”Our Political Nature” sintetizează studii din disciplinele științelor politice, geneticii, neuroștiinței, și primatologie, inclusiv informații evoluționare despre fitness din populațiile islandice, daneze, turce, și de la nivelul întregului glob. Cartea oferă, de asemenea, o explicație psihologică de ce stresul economic tinde să extindă decalajul dintre facțiunile politice. În interviuri cu
Avi Tuschman () [Corola-website/Science/334099_a_335428]
-
din ce în ce mai mare pe lideri, chiar în societăți care sunt acum mai puțin democratice. Astfel, a fi capabili să măsoare cu acuratețe și să prezică aceste forțe este o misiune tot mai importantă pentru analiștii politici." Câțiva scriitori și oameni de știință politici au notat faptul că această carte are implicații clare pentru actualele conflicte politice globale. În ”Huffington Post”, David Miles a spus că opera lui Tuschman vorbește direct către forțele din jocul referendumului scoțian pentru independență. National Public Radio a
Avi Tuschman () [Corola-website/Science/334099_a_335428]
-
recenzii de la publicații din Statele Unite. Aceste recenzii confirmă, în mare parte, faptul că opera este una ambițioasă, care exprimă adevăruri, bazându-se pe o cercetare amănunțită. "The Washington Monthly" consideră cartea ”o operă pe care unii dintre noi, care monitorizează știința tot mai dezvoltată a politicii, și a diferențelor genetice dintre liberali și conservatori cu referințe la evoluția umană și la diferențele strategice dintre alegerea partenerilor politici și alocarea resurselor spre care am fost forțați de presiunea supraviețuirii și reproducerii pe
Avi Tuschman () [Corola-website/Science/334099_a_335428]
-
un jurist, iar educația sa timpurie pare să fi fost foarte ortodoxă. A fost crescut ca un cercetător de "hadith" și "" (lege), în școala islamică juridică ce era dominantă în teritoriile estice ale Islamului. Educația lui Tirmidhi nu a inclus științe non-islamice, așa cum ar fi stiințele naturale sau filosofia, ambele de influență grecească. Deși a învățat să utilizeze astrolabul, aceasta implicând cunoștințe de astronomie și matematică, scrierile sale nu prezintă influențe ale științelor naturale. Căutarea cunoașterii și rezultatele obținute i-au
Muhammad ibn `Ali al-Ḥakīm at-Tirmidhi () [Corola-website/Science/334100_a_335429]
-
ale Islamului. Educația lui Tirmidhi nu a inclus științe non-islamice, așa cum ar fi stiințele naturale sau filosofia, ambele de influență grecească. Deși a învățat să utilizeze astrolabul, aceasta implicând cunoștințe de astronomie și matematică, scrierile sale nu prezintă influențe ale științelor naturale. Căutarea cunoașterii și rezultatele obținute i-au adus numele ”al-hakim” (înțeleptul). În urma unui vis considerat cu semnificație în care i s-a cerut să renunțe la astrolab, al Tirmidhi renunță la acesta. Cu toate acestea, cercetători contemporani îl consideră
Muhammad ibn `Ali al-Ḥakīm at-Tirmidhi () [Corola-website/Science/334100_a_335429]
-
de plecare pentru a-și expune propriul sistem de gândire (în cazul lui Ibn Arabi, este vorba despre tratatul " - Revelațiile Meccane"). Un al doilea exemplu celebru îl constituie Al-Ghazali, care utilizează câteva din conceptele lui Al-Tirmidhi în lucrarea sa "" (Renașterea științelor religioase). Al-Tirmidhi a fost un precursor al mișcării de ”renunțare” și ascetism din Iran (), în ciuda provenienței sale dintr-o familie respectabilă, și fiiind posesor al unei avuții peste medie.
Muhammad ibn `Ali al-Ḥakīm at-Tirmidhi () [Corola-website/Science/334100_a_335429]