95,959 matches
-
la 14 februarie 1928 în București. Familia Craifaleanu era stabilită în secolul al XIX-lea în satul Craifalău (a cărui denumire a fost schimbată la mijlocul secolului următor în Crăiești), situată aproape de Reghin. Tatăl său, Aurel Craifaleanu (1884-1938), a fost profesor universitar, doctor în chimie la Berlin (1914), întemeietorul biochimiei în România (1920). Mama, Ștefania Chisanovici (1899-1983), a fost funcționară. A absolvit liceul „Sfântul Sava” din București în 1946. În 1951 devine inginer mecanic în urma absolvirii Institutului Politehnic București, Facultatea de Mecanică
Dionisie Craifaleanu () [Corola-website/Science/336867_a_338196]
-
Uzinele „Timpuri Noi” ca inginer proiectant, apoi la Institutul de Proiectări de Uzine Metalurgice (IPROMET) și la Ministerul Industriei Grele, Direcția Generală de Mecanică Fină. Din 1953 este angajat în cadrul catedrei de „Rezistența materialelor” de la Institutul Politehnic București ca asistent universitar. În 1959 a absolvit la Universitatea din București, Facultatea de Matematică-Fizică, specialitatea „Mecanică”. În 1962 susține examenul pentru postul de șef de lucrări la aceeași catedră. În 1968 devine doctor inginer în specialitatea „Rezistența materialelor”, susținând teza „Contribuții la studiul
Dionisie Craifaleanu () [Corola-website/Science/336867_a_338196]
-
catedră, activând până la pensionare, în 1998. Între 1992 și 2001 a fost profesor la Departamentul de predare în limba franceză din Institutul Politehnic București, însumând 48 de ani de activitate neîntreruptă în învățământul superior. Este coautor la mai multe tratate universitare cum sunt „Complemente de Rezistența Materialelor”, 1991, „Cours de Résistance des Matériaux, Sollicitations Simples et Sollicitations Composées”, 1993, „Cours de Résistance des Matériaux, Chapitres Spéciaux”, 1993, „Problèmes de Résistance des Matériaux, Sollicitations Simples”, 1994, „Problèmes de Résistance des Matériaux, Sollicitations
Dionisie Craifaleanu () [Corola-website/Science/336867_a_338196]
-
Sir , KCIE, FRAS, FBA (în ) (n. 26 noiembrie 1862 - d. 26 octombrie 1943) a fost un arheolog englez de origine maghiară, cunoscut în primul rând pentru explorările și descoperirile arheologice din Asia Centrală. El a fost, de asemenea, profesor universitar în India. Stein a fost, de asemenea, etnograf, geograf, lingvist și topograf. Colecția de cărți și manuscrise luate din peșterile Dunhuang este importantă pentru studiul istoriei Asiei Centrale și a artei și literaturii Budiste. El a scris mai multe volume
Marc Aurel Stein () [Corola-website/Science/336870_a_338199]
-
germană și maghiară și Stein a fost mândru de acest lucru pentru tot restul vieții sale. A urmat gimnaziile catolic și luteran din Budapesta, unde și-a însușit limbile greacă, latină, franceză și engleză, înainte de a merge pe pentru studii universitare la Universitățile din Viena, Leipzig și Tübingen. A absolvit cu o diplomă în Sanscrită și Persană și a primit doctoratul la Tübingen în anul 1883.<nowiki>[4]</nowiki> În 1884 a mers în Anglia pentru a studia limbile orientale și
Marc Aurel Stein () [Corola-website/Science/336870_a_338199]
-
Pentru a reduce efectele drumului pe patru benzi, s-au construit 24 de ecoducte (22 de pasaje subterane și două supraterane) pentru a asigura conectivitatea habitatelor și a proteja șoferii . În 1996, Parks Canada a dezvoltat un contract cu cercetătorii universitari pentru a evalua eficacitatea ecoductelor. Ultimul deceniu a produs o serie de publicații care analizau impactul ecoductelor asupra diferitelor specii și în general asupra mortalității faunei sălbatice (a se vedea , , și ). Folosind o varietate de tehnici pentru a monitoriza trecerile
Ecoduct () [Corola-website/Science/336862_a_338191]
-
de Stiinte a Universității. În 1887 prima promoție de absolvenți ai Facultății de Medicină ieșene primește titlul de “Doctor în medicină și chirurgie” ce asigură dreptul de liberă practică. În 1894 este desăvîrșită construcția celui mai important edificiu al complexului universitar, Institutul de anatomie reprezentînd atunci cel mai modern centru de învătămînt anatomic și cercetare din Sud- estul Europei - Institut apreciat și notat de o serie de personalități marcante în domeniu că Prof. Sappey, devine astfel centrul formativ pentru una din
Facultatea de Medicină din Iași () [Corola-website/Science/337056_a_338385]
-
Împreună cu notele și textele adăugate, cât și anexele cu ilustrații, volumul oferă o viziune complexă și completă asupra profesiei de arhitect și a modului în care ea era practicată la început de secol XX. Cartea se află în multe biblioteci universitare ale lumii: în Statele Unite la: Stanford University, UC Berkeley, University of Washington, Columbia University din New York, la Centre canadien d'architecture, Montreal Canada, la Cité de l'architecture et du patrimoine, Paris, Franța. Pe langă informațiile despre viața arhitectului, volumul
Gheorghe Simotta () [Corola-website/Science/337070_a_338399]
-
el a fost influențat în special de scrierile lui Jacques Lacan, Michel Foucault și Martin Heidegger. În 1976 Kittler a obținut doctoratul în filosofie cu o teză despre poetul Conrad Ferdinand Meyer. Între 1976 și 1986 a lucrat ca asistent universitar la "Deutsches Seminar" din cadrul aceleiași universități. În 1984 a obținut abilitarea în istoriei literaturii germane moderne. El a predat de mai multe ori ca profesor invitat la universități din Statele Unite ale Americii, precum Universitatea Berkeley din California, University of California
Friedrich Kittler () [Corola-website/Science/337088_a_338417]
-
2012 Născută la 27 noiembrie 1952, în satul Cubleșul Someșan, comuna Panticeu, județul Cluj; Numele de familie la naștere, Pop. Studii: Școala elementară-opt clase, 1959-1967 în Cubleșul Someșan, medii, între 1967 și 1971 la Liceul «George Coșbuc» (secția umanistă) Cluj-Napoca; universitare, 1971-1975 la Facultatea de filologie, secția franceză-română a Universității «Babeș-Bolyai» din Cluj-Napoca, absolvită 1975. Locuri de muncă: Profesoară de limba franceză la Liceul Solomon Haliță din Sângeorz-Băi, Liceul Vasile Roaită din Râmnicu-Vâlcea 1975-1979 și Liceul Constantin Roman Vivu din Teaca
Veronica Știr () [Corola-website/Science/337085_a_338414]
-
importante probleme. Va juca un rol semnificativ în 1950 , în urma planului Schuman privind programul Comunității europene a cărbunelui și oțelului (CECO). Va ocupa o poziție de lider în toate negocierile internaționale, UNCTAD sau în GATT. El a abandonat o carieră universitară precară și, deși continuându-și reflecția filosofică, își schimbă orientarea profesională. Și tocmai în timpul uneia dintre reuniunile internaționale a murit în iunie 1968 în Bruxelles, de un atac de cord. El este îngropat nu departe de cartierul general al NATO
Alexandre Kojève () [Corola-website/Science/337095_a_338424]
-
în 1936. A obținut un doctorat în filosofia dreptului cu teza "Conceptul și ideea dreptului la Rudolf Stammler" (1939) și un doctorat în filologie hispanică, cu teza "Arta narativă a lui Miguel Ángel Asturias" (1971). În 1939 este numit asistent universitar la Catedra de filosofia dreptului, activând în această calitate până în 1944, când este detașat ca lector de limba și literatura română la Universitatea din Madrid (1944-1946) și apoi ca lector de limba română în Elveția (1946-1947). Se întoarce în România
Paul Alexandru Georgescu () [Corola-website/Science/337112_a_338441]
-
laude, cu teza "Edgar Quinet și românii", continuându-și în paralel cercetările cu privire la literatura transilvăneană și cercetările de literatură comparată. Studiul "Michelet și românii" (1935) este premiat de Academia Română în 1937, în urma raportului lui Nicolae Iorga. Este cooptat în învățământul universitar, fiind numit în 1943 conferențiar de istoria literaturii la Facultatea de Litere a Universității din Cluj-Sibiu, apoi promovat profesor al Universității din Cluj (1955-1958). Predă cursul de Istoria literaturii române moderne, în care prezintă circulația valorilor universale în spațiul cultural
Ion Breazu () [Corola-website/Science/337141_a_338470]
-
lui Lucian Blaga (1994), Premiul Salonului de Carte de la Timișoara (1996), Premiul Salonului de carte orădean (1996) pentru "Convergențe europene", Premiul Special Festivalului Național de Poezie „Orfeu”(1998), Premiul pentru eseu al Filialei din Cluj a Uniunii Scriitorilor pentru "Figuri universitare clujene" (2002), Premiul Uniunii Scriitorilor pentru "Dicționarul cronologic al romanului românesc" (2004), Premiul Fundației „Romulus Cojocaru” din Turnu Severin (2006), premiul „Mircea Zaciu” al Asociației Scriitorilor Filiala Cluj-Napoca, premiul „N.Drăganu” al Filialei clujene a Uniunii Scriitorilor pentru volumul "Ferestrele
Mircea Popa () [Corola-website/Science/337160_a_338489]
-
(n. 3 februarie 1936, București) este un om de știință și prozator român, stabilit în Statele Unite ale Americii. S-a născut la 3 februarie 1936 în București ca fiu al lui Athanasie Negoiță, profesor universitar la Facultatea de Teologie, autor de studii docte și al Ilenei, născută Popescu. Urmează cursurile liceului "Mihai Viteazul" din București, absolvite în 1953 și este admis la cursurile Facultații de Electronică și Telecomunicații ale Institutului Politehnic din București, pe care
Constantin Virgil Negoiță () [Corola-website/Science/337163_a_338492]
-
pentru independență. La vârsta de 15 ani, Ernesto Teodoro Moneta a participat la cele „Cinci Zile de la Milan” (revolta din 1848 împotriva dominației Imperiului Austriac). Un document descoperit în arhiva Universității din Pavia atestă prezența sa la cursuri în anul universitar 1852-1853. Totuși, el a decis să-și abandoneze studiile, pentru a participa la luptele pentru dobândirea independenței Italiei (mișcarea Risorgimento). În acest scop, a urmat cursurile Academiei Militare din Ivrea. În 1859 s-a alăturat lui Garibaldi în Expediția celor
Ernesto Teodoro Moneta () [Corola-website/Science/337177_a_338506]
-
Dorel Păscu - Rădulescu (n. 18 settembre 1947, Sebiș - d. 19 octombrie 2010, Bistrița) a fost un violonist, dirijor și compozitor român. După absolvirea, în 1971, a cursurilor Conservatorului "Ciprian Porumbescu" din București, specialitatea vioară a urmat carieră universitară. A ocupat poziția de asistent universitar la disciplina muzică de cameră, între 1971 și 1990, ulterior ocupându-se și de predarea dirijatului de orchestră. În anul 1993 a obținut postul de profesor universitar la disciplina orchestră, iar 1996 titlul științific
Dorel Pașcu-Rǎdulescu () [Corola-website/Science/337210_a_338539]
-
n. 18 settembre 1947, Sebiș - d. 19 octombrie 2010, Bistrița) a fost un violonist, dirijor și compozitor român. După absolvirea, în 1971, a cursurilor Conservatorului "Ciprian Porumbescu" din București, specialitatea vioară a urmat carieră universitară. A ocupat poziția de asistent universitar la disciplina muzică de cameră, între 1971 și 1990, ulterior ocupându-se și de predarea dirijatului de orchestră. În anul 1993 a obținut postul de profesor universitar la disciplina orchestră, iar 1996 titlul științific de doctor în muzicologie, sub îndrumarea
Dorel Pașcu-Rǎdulescu () [Corola-website/Science/337210_a_338539]
-
din București, specialitatea vioară a urmat carieră universitară. A ocupat poziția de asistent universitar la disciplina muzică de cameră, între 1971 și 1990, ulterior ocupându-se și de predarea dirijatului de orchestră. În anul 1993 a obținut postul de profesor universitar la disciplina orchestră, iar 1996 titlul științific de doctor în muzicologie, sub îndrumarea distinsului profesor universitar doctor "Victor Giuleanu". Imediat după absolventa a continuat pregătirea profesională abordând domenii noi, insuficient sau chiar deloc studiate în anii studenției, dirijatul de orchestră
Dorel Pașcu-Rǎdulescu () [Corola-website/Science/337210_a_338539]
-
muzică de cameră, între 1971 și 1990, ulterior ocupându-se și de predarea dirijatului de orchestră. În anul 1993 a obținut postul de profesor universitar la disciplina orchestră, iar 1996 titlul științific de doctor în muzicologie, sub îndrumarea distinsului profesor universitar doctor "Victor Giuleanu". Imediat după absolventa a continuat pregătirea profesională abordând domenii noi, insuficient sau chiar deloc studiate în anii studenției, dirijatul de orchestră și compoziția, cu maeștrii remarcabili ai muzicii românești precum compozitorii: "Ștefan Niculescu, Miryam Marbe, Constantin Simionescu
Dorel Pașcu-Rǎdulescu () [Corola-website/Science/337210_a_338539]
-
pe o placă memorială de marmură și, după absolvire, a fost lăsat la institut ca meditator privat. În 1873, a fost numit profesor extraordinar în cadrul Departamentului pentru Materiale de construcții și trei ani mai târziu avea deja poziția de profesor universitar. El a dobândit recunoaștere internațională pentru cercetarea și practica în domeniile ingineriei podurilor și materialelor de construcții. Prima experiență practică a inginerului Beleliubski a fost un proiect de construcție a unei noi linii de cale ferată care să evite stația
Nikolai Beleliubski () [Corola-website/Science/337214_a_338543]
-
de referință. De acea a fost poreclit Linnaeus al ciupercilor. Fiind de asemenea interesat în istoria științei, Saccardo a publicat în 1895 și în 1901 "La Botanica in Italia". În anul 1915, omul de știință s-a retras din posturile universitare pentru a avea timp pentru finalizarea marii lui opere "Sylloge fungorum omnium hucusque cognitorum" (24.000 de pagini). El a cooperat cu mulți botaniști și micologi renumiți, între alții cu Antonio Baldacci (1867-1950), Giacomo Bresadola sau cu zoologul Alessandro Pericle
Pier Andrea Saccardo () [Corola-website/Science/337242_a_338571]
-
(n. 9 iunie 1714, Coriano - d. 8 noiembrie 1789, Rimini) a fost un preot romano-catolic, profesor universitar de filozofie, naturalist, botanist și micolog italian. Abrevierea numelui său în cărți științifice este Battarra. Fiul lui Domenico Battarra (căsătorit cu Giovanna Francesca Fabbri) a studiat la seminarul pentru preoți din Rimini și a fost hirotonit în 1738. În acest
Giovanni Antonio Battarra () [Corola-website/Science/337247_a_338576]
-
este o profesoară universitară, o romanista și o romanista franceză, care actualmente preda la Universitatea din Calabria, Italia. Doamna profesoară Gisele VANHESE a absolvit un doctorat la Universitatea din Liege cu o teza de filologie romanica prezentînd o teza privind literatura franceză sub conducerea
Gisele Vanhese () [Corola-website/Science/337237_a_338566]
-
Astra", referent de specialitate la Biblioteca Județeană "George Barițiu" din Brașov, redactor la posturi de radio brașovene, profesor asociat la Universitatea "Transilvania" din Brașov, redactor șef al Editurii ”Grinta” din Cluj-Napoca. În perioada 1973-l979 frecventează cenaclurile literare "Echinox" și "Napoca universitară" din Cluj-Napoca și, după "Cenaclul SECULUM al Tinerilor Scriitori Ardeleni" care a funcționat la Dej și Beclean pe Someș, cenaclul "Astra" și "Cercul Literar 19" din Brașov. Debutează publicistic cu articole în ”Napoca Universitară” și cu proză scurtă în 1975
Vasile Gogea () [Corola-website/Science/337285_a_338614]