10,833 matches
-
Santa Monica Civic Auditorium, unde a doua zi urma să Înceapă târgul de artă. Charlie și Pedro se așezară În față, Charlie la volan, Patrick În spatele lui, iar Kitty și Desert Rose pe bancheta tapițată cu vinil din spate. — Am Închiriat un stand mare În aulă, spuse Charlie. Și Încă un spațiu de prezentare foarte bun chiar În holul principal, va fi primul lucru pe care Îl vor vedea oamenii când vor intra În expoziție. Și Încă trei rulote Winnebago spațioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
zise Desert Rose, o să se Întoarcă În curând cu ele, o să vezi. Pe la două, Charlie Îl sună Într-un final pe Pedro din camera lui de hotel și Îi spuse că nu avea nici o cheie. — Cei de la compania care a Închiriat rulotele vin mâine-dimineață la opt să le aducă, mărturisi. — Omule, cum dracu’ ai ținut ascunsă informația asta atât de importantă până la două noaptea? reacționă Pedro, cu o voce lipsită de voioșia obișnuită. Kitty, deja nerăbdătoare, Îi smulse telefonul din mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
rugat să ne abținem să folosim baia: toaletele și dușul. Trebuie să returnăm rulotele În stare perfectă. Producătorii vor să le vândă după aceea ca și când ar fi noi. Știți ceva, de ce nu renunțăm noi la porcăriile astea de rulote și Închiriem o cameră Într-un hotel ieftin, undeva? Plătesc eu pentru Desert Rose. — Mai bine nu... zise Pedro, uitându-se la Desert Rose. Suntem oaspeții lui Charlie, o să se supere. Da, el vrea să dormim În rulote, Întări Desert Rose. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
am venit cu Charlie Jones Gallery, din New York. Avem trei expoziții În rulotă, În parcare. Treci pe-acolo! Sunt acolo niște fotografii și niște filme de artă splendide! — Mi-ar face mare plăcere! Îmi plac rulotele, zise el vesel. Am Închiriat odată una pentru o excursie În Munții Stâncoși, voiam să fac poze. În timpul liber sunt fotograf. Nu am talent, dar am cel mai bun echipament care se poate cumpăra. Tipul zâmbi din nou. — Trebuie să mă Întorc acolo, să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Bel Air și una În Malibu, răspunse el. Îmi petrec timpul Între cele două. Kitty era probabil ultima „americancă“ din lumea Întreagă care nu știa nimic despre geografia L.A.-ului. Să ai două apartamente În același oraș și să nu Închiriezi nici unul i se părea la fel cu a te muta dintr-un apartament din Upper East Side Într-unul din Upper West Side, În Manhattan. Nu avea nici o logică. — La ce-ți trebuie două case În același oraș, de ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
nici unul i se părea la fel cu a te muta dintr-un apartament din Upper East Side Într-unul din Upper West Side, În Manhattan. Nu avea nici o logică. — La ce-ți trebuie două case În același oraș, de ce nu Închiriezi una? Întrebă ea. Matthew râse. — Adevărul e că nu-mi trebuie. Dar le am. Stau goale În cea mai mare parte a timpului, pentru că sunt mereu plecat În vreo călătorie. Părea extravagant. — Și În seara asta unde te duci? În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Toți ceilalți erau ținuți la distanță de porți Închise cu lanțuri și de paznici Înarmați, care patrulau călare pe dealuri. Frederick și May Rindge. Când tipul a murit, văduva a Început să le permită vedetelor de cinema mai Întâi să Închirieze, apoi să cumpere pământ, și uite așa s-a format Colonia. E o zonă destul de exclusivistă. — Pare mult mai... cum să zic... mai puțin prelucrată decât Hamptons, observă Kitty În timp ce taxiul mergea spre nord, șerpuind Între ocean și frumoasele dealuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
demnitatea. Abia aștept să-i văd fața când mă car. Nu sunt sclava lui, să mă spetesc aici În timp ce el se distrează cu prietenii lui. Apoi se Întoarse spre Kitty și o anunță cu convingere: — Mâine plecăm de-aici și Închiriem o cameră pe Ocean Avenue, da? Charlie trebuia să se Întoarcă la New York În dupăamiaza aceea, iar Desert Rose trebuia să mai stea o zi cu Kitty, dar nu voia să mai doarmă În rulotă, nu voia să-i lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de Încălzire. Visul American de-acum, așa cum Îl știa ea, nu era să muncești mult și să te Îmbogățești, cum fusese cu ani Înainte, ci să supraviețuiești. Visul American se transformase În Supraviețuirea Americană. Simplul fapt de-a putea să Închiriezi un apartament, cu sau fără colegi cu care să-l Împarți, de-a avea un loc de muncă și de-a locui În apropiere sau pe insula Manhattan reprezenta o Împlinire de un eroism extraordinar. Oamenii din alte părți ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ajunge la Turnurile Gemene. A scris în ziare, s-a dat și la televizor. L-am văzut cu ochii mei pe tatăl lui Troc, la știri, pe mai multe posturi, explicând tot felul de chestii despre un arab care a închiriat un apartament la prima scară, s-a prefăcut că-i plac fetele tinere, mercedesurile în vârstă și micile afaceri, dar a șters-o când Sereiul a prins de veste că se ocupă cu mari mârșăvii și că e omul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
învățasem să merg, să vorbesc, să scriu, să pup fetele, să recit poezii patriotice și chiar să rezolv ecuații), lui, care nu mai pleca pe șantiere, ci lucra pe Calea Griviței într-un institut de proiectare, i-a venit ideea să închirieze cămăruța de la mansardă unei muncitoare de la o fabrică de mezeluri. Nu-i cerea bani, pentru că banii erau din ce în ce mai inutili, iar mezelurile, din cauza pensionarilor care le stocau în pivnițe, în peșteri și-n gropi săpate pe întuneric în spatele blocurilor, păreau noțiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
precaut, reușise să acumuleze o substanțială sumă de bani. De aceea, În cele din urmă, s’a văzut nevoit să facă cinste...! Aproape de Închiderea localului, oarecum turmentat, În loc să se Îndrepte către hotelul de alături, care-l găzduia și, unde avea Închiriat un elegant apartament la etajul 12 al clădirii - se năpusti asupra unui taximetru - cerând șoferului să-l debarce la locuința actualei lui prietene. Dela o vreme, acest fenomen ciudat se repetase În mai multe rânduri; ori de câte ori se Întâmpla să consume
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nu bănuiască adevăratul motiv. Plăcerea lui era să locuiască singur,Însă uneori, Carla avea obiceiul să-l viziteze și chiar să rămână peste noapte. Deci la insistențele tot mai insistente a fetei, se interesă mai Îndeaproape reușind În final să Închirieze un apartament mobilat cu două camere, nu departe de centrul orașului, unde Atena se mută imediat. Pentru moment, avea de ce să fie mulțumit.La indicațiile sale lucrul pe toate șantierele se executa cu precizie, cu rapiditate iar el se gândea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-25 grade Celsius!!, determinînd micul grup să-și Înfășoare mai bine corpul În pardesiile impropii pentru acest anotimp. De fapt barăcile metalice urmau să fie amplasate Între cele două lacuri, fiind nevoiți să facă un mare ocol Întrebuințând o mașină Închiriată la fața locului. În cele din urmă totuși, pentru a scurta drumul, au hotărât să lase mașina undeva la marginea lacului,, exploratorii urmând să parcurgă distanța către Sud escaladând luciul gheții. Înainte de-a pune piciorul pe ghiață, Tony Pavone
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
necăjit, am dorit să aflu cât de sărac e acest milionar și după unele informații obținute am aflat mai multe amănunte: imperiul lui financiar se compunea din peste trei sute clădiri a patru-cinci etaje Înălțime toate răspândite pe suprafața capitalei și Închiriate la negustori și particulari. La fiecare sfârșit de lună, milioanele veneau pe bandă rulantă Încât Onassis* cu bărcile lui comerciale părea un gândac În comparație cu acest monstru financiar! Pe lângă aceste valori fixe, mai poseda În Împrejurimi câteva importante insule unde se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
totuși să zâmbescă Închipuindu-și imaginar de felul cum ar reacționa Lct.Col.Tudose Ion prinzând În flagrant delict afacerea profitorului director? Vremea era schimbătoare, iar el trebui să se grăbească. De aceea, fără a mai sta mult pe gânduri Închirie trei auto basculante desigur, tot cu relații și cu ajutorul miraculos al țigărilor americane, mai făcu suplimentar o substanțială provizie de țigări dela bișnițari, ceva cafea precum și unele mărunțișuri din import cumpărate tot pe sub mână, după care se prezentă la fabrica
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mutat des, ăsta e cuvântul. Nici nu e interesant să treci pur și simplu ca turist printr-un loc. Îmi place să petrec mai mult timp într-un loc. De exemplu, acum câțiva ani am fost în Cairo, mi-am închiriat un apartament, am luat cursuri de arabă la școală și am rămas două luni, ca să văd cum stau lucrurile pe acolo. În 2001 am fost în Kosovo, aveam un prieten acolo și mi-a aranjat o slujbă, într-o organizație
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
întâmplă cu mine?“, întrebam vărsând în sala de baie. Mâncarea mea se compunea din două chifle și un iaurt. Nu mă simțeam bine și nici Nunu. Într-o seară a venit în cămăruța mea, între timp nu mai locuiam împreună, închiriase un adevărat atelier, pe aceeași stradă cu mine. - Cum a fost la școală? - Chiar îți pasă de asta, am răspuns furioasă. - Ce vrei să spui cu asta? - Du-te mai bine în pod și uită-te la desenele mele. - Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
să las viața să mă trăiască și să nu intervin atât de definitiv împotriva intențiilor ei. După un an de studii am hotărât să călătoresc cu Nunu la Marea Neagră, să locuim într-un sat, Vama Veche, lângă orașul Mangalia. Am închiriat o vilă veche acoperită de viță-de-vie de la un pictor plecat în altă parte. Eu și Nunu trăiam în camere separate. El lucra pe terasa mare a vilei, într-un miros de terebentină care venea chiar și în visele mele. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
putred de pește. Nici urmă de Nunu și Simon. Casa părea pustie. Departe, către orizont, pescărușii pluteau din nou ca niște bulgări de zăpadă. Am mai stat o săptămână la Vama Veche. Simon venea în fiecare zi la vila noastră. Închiriase un vaporaș și navigam toți trei cât era ziua de mare ca să vedem albatroșii. Am început să desenez din nou, mâinile mi-au devenit suple. Făceam caligrafii de valuri și diagrame de păsări. Era un exercițiu, o meditație în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
bilete, pe care și le lăsau peste tot în bucătărie. Dar, de la un timp, Noah observă că Judit nu prea mai avea timp să-i răspundă. Era chiar foarte ocupată: ghida o pereche de japonezi - domnul și doamna Takakusa, care închiriaseră un apartament pe strada lor. Judit le arăta orașul, încercând să amelioreze franceza lor de turiști. Uneori, domnul Takakusa o conducea pe Judit acasă și chiar urcau scările împreună către camera ei, cameră care era situată exact deasupra camerei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
din adâncul inimii. Natanael și-a terminat studiile cu brio. Părinții lui credeau că fusese un miracol și l-au recompensat cu bani pentru a implora norocul să se țină de gleznele lui. Natanael cumpărase imediat cărți și obiecte insolite, închiriind anticariatul de pe Ringvägen 99 - acolo unde Rudi locuise și lucrase toată viața lui din Suedia. Într-un timp destul de scurt, Natanael reușise să strângă 3.000 de cărți, devenind expert pe antichități și cărți rare. Toți cei care-l cunoscuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
lucruri. Eva fusese extrem de șocată. Ea nu și-ar fi lăsat niciodată casa într-o asemenea dezordine. îi spusese ceva despre asta lui Sally, numai că femeia îi replicase că uite ce lipsă de spontaneitate și că, oricum, ei doar închiriaseră casa pe timpul verii și că era ceva tipic pentru un sistem social patriarhal să se aștepte ca femeia să intre într-o relație contractuală bazată pe subjugarea domestică a femeii. Eva încercă să înțeleagă ce-i spune Sally și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Gaskell. Și-apoi o să ne trezim cu o notă de plată al dracului de piperată de la Marină dacă nu le înapoiem ambarcațiunea la timp! — Bill? întrebă Sally. Ai înnebunit? Doar nu crezi că o să plătim pentru epava asta? — Dar ai închiriat-o de la cei de la Marină! ...Doar n-ai de gând să-mi spui acum că ai luat-o așa, pur și simplu! sări Gaskell. Pentru numele lui Dumnezeu, ăsta e furt calificat! Sally râse. — Ge, ești așa de moral! Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
oamenii din cercul meu de cunoscuți nu au vase de agrement. Poate că soții Pringsheim aveau unul. Inspectorul Flint evaluă posibilitatea și apoi o respinse. Verificaseră deja toate bazele nautice, iar soții Pringsheim nici nu aveau vreo ambarcațiune, nici nu închiriaseră vreuna. Pe de altă parte, în mintea lui începea să capete contur și posibilitatea să fi fost victima unei farse gigantice, a unui plan complicat și minuțios elaborat, prin care el trebuia să pice de prost. Instigat de acest demonic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]