13,876 matches
-
rațiuni de contract, destinatarul le abandonase. După doi ani de depreciere în condițiile climatice din Peru, s-a găsit un alt partener interesat să importe Dacii și cei de la Uzina din Pitești s-au gândit să le vândă pe cele abandonate în vamă. Zis și făcut. Au trimis la Lima un tehnician cu o geantă plină cu plăcuțe noi cu seriile motoarelor și șasiurilor, schimbând anul fabricației. Ghinionul a fost că "delegatul" a fost surprins de autorități în "flagrant" și toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Victor Nadolschi urmează școala primară (19191923ă și cursurile Liceului de băieți B.P. Hașdeu (1923-1930ă din orașul natal. După obținerea bacalaureatului, a devenit student, la secția Electromecanică de la Politehnica din Timișoara unde a frecventat între anii 1930-1933. Din pricina greutăților materiale a abandonat studiile de inginerie și a trecut la Universitatea din Iași, unde a învățat între anii 1933-1937, luându-și licența în matematică și licența în fizico-matematici. Încă din timpul studenției a început să lucreze, în 1935, cu profesorul Vintilă Șiadbei la
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
de la Vichy. În timpul r)zboiului din octombrie 1973, ministrul de Externe francez, Michel Jobert, afirmă c) dorința arabilor palestinieni de „a pleca acas)” era fireasc) și justificat). Mi-am exprimat, politicos, speranța c) atitudinea cealalt), cea revoluționar), nu va fi abandonat). M-am asigurat c) scrisoarea mea va ajunge la destinație. Eugen Ionescu le-a dat editorilor o copie a acesteia, iar alta le-a fost predat) de Manés Sperber, romancierul. Nici pan) În ziua de azi nu mi s-a
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Întotdeauna, s) afle ce intenționeaz) s) Întreprind) conștiința lumii. Înțeleg c) Golda Meir, dup) Revoluția din Octombrie, i-a Întrebat pe colegii s)i socialiști din Europa Occidental): cred ei În mod serios În socialism? Dac) da, atunci cum pot abandona singură democrație socialist) din Orientul Mijlociu? Iar „lumea civilizat)” - sau ruinele acestei lumi din secolul XX -, fâț) de care atâția evrei și-au ar)țâț admirația și devotamentul Între, s) spunem, 1789 și 1933 (anul În care Hitler a venit la
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
ciune”, spune Sojenițîn. Și adaug): „Ați intrat astfel În era calculului. Nu mai sunteți capabili s) faceți sacrificii pentru aceast) umbr) a libert)ții care a existat odinioar), faceți numai compromisuri. S) l)s)m că teritoriul acela s) fie abandonat, spuneți voi, atât timp cât prosperitatea conținu) s) existe pentru moment pe p)mântul pe care p)sim”. Pe vremea când urmăm cursuri postuniversitare În antropologie, aveam ambiția copil)reasc) de a face studii asupra grupurilor de eschimoși, despre care se spunea
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
tradiție moral) și, În final, s) Înființeze o armat) format) din lupt)tori aprigi. R)zboiul din 1973 le-a zdruncinat grav Încrederea. Egiptenii au traversat Canalul Suez. Deodat), pr)pastia s-a deschis din nou. Franța și Anglia au abandonat Israelul. Votul dat de grupul de state ostile Israelului de la Națiunile Unite a ren)scut sentimentul c) statul evreu „nu va fi recunoscut printre celelalte națiuni”. În timp ce Israelul lupta pentru supraviețuire, În tot felul de dezbateri i se cânt)reau
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
era vorba de o mică scenă de conflict Între un bărbat negru și o femeie albă, dar argumentul nu era deloc de natură sociorasistă, ci avea unsubstrat mai simplu: gelozia, al cărei motor eram chiar eu! Dar, odată ce Erica a abandonat terenul, Lamar s-a simțit liber să-și precizeze intențiile, ceea ce devenea pentru mine mai mult decât puteam digera. Cu grijă să nu-l jignesc, i-am explicat că orientarea lui nu era și a mea. Pentru o clipă, i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
vizibil În toată ființa sa. Stilul său de Înotător agil care se strecoară Împotriva curentului, pe care-l practica de o viață, a culminat atunci când, deși la apogeul succesului, Grotowski s-a hotărât să se exileze din Polonia, să-și abandoneze teatrul și să plece În căutare de altceva, asumându-și până la capăt misiunea de cercetător. Dar Încă de la acea primă Întâlnire directă din New York simțisem că mă aflam În fața unui om remarcabil. Apoi l-am Întâlnit pe Brook, care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
asuda alături de noi, căci și lui, mi-a confirmat, aceste exerciții i-au schimbat atitudinea față de meseria de regizor. I-am admirat voința și determinarea de a se lupta cu propriile sale limite. E bine, deci, mi-am spus, să abandonezi ideea de control și să plonjezi odată cu ceilalți În experiență. M-am aruncat și eu. Ni s-a cerut să explorăm cele mai obișnuite gesturi, dar studiate În detaliu, cum ar fi o strângere de mână sau mișcarea capului Într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
zece, o obișnuință. Dar după Încă zece, practica devine indispensabilă. Poate că, În timp, aceste cuvinte vă vor ajuta să Înțelegeți nevoia de a face zazen tot timpul zilei. Oricum, dacă asta vi se pare prea greu și trebuie să abandonați, vă dau o altă sugestie. În lumea plină de greutăți de astăzi, puteți cel puțin să bateți din palme În semn de recunoștință pentru faptul că sunteți În viață. E tot ce vă cer. Faceți asta În fiecare zi, bateți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
unde, În secolul al XIX-lea, la Paris, erau internate pacientele ce sufereau de boli nervoase. Lucia era prizoniera acestui spațiu metaforic, unde devenea progresiv victima presiunilor din jur. Situația individului inocent ce clachează violentat de tabuurile sociale și care, abandonându-și rațiunea, răspunde prin crimă era o temă favorită a secolului al XIX-lea. Büchner a scris Woyzeck În jurul lui 1830, În aceeași perioadă În care Donizetti a compus Lucia. Ce era mult mai clar și convingător În versiunea nouă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
rămas dezamăgit de Întorsătura neașteptată a colaborării noastre, până atunci foarte deschisă și bazată pe Încredere reciprocă. „Am Încercat, dar n-am putut să mă despart de ea“, mi-a spus Neil. „Ce-ar fi spus spectatorii văzând c-o abandonez pe Adriana mea? Cum să-i dezamăgesc?!“ Oare a fost greșeala mea că n-am reușit să-i explic destul de convingător acest final pe care Îl dorisem ca un omagiu pirandellian actorului și scenei? Sau chiar așa de grea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
e să continui să caut chiar și atunci când cred că știu. Plecând din România, fusesem martor la o insatisfacție alarmantă care Îi făcea pe foarte mulți tineri să nu mai aibă decât o dorință, aceea să plece din țară, să abandoneze totul și să fugă. E de Înțeles, dar e diferită de nemulțumirea care duce la descoperirea de sine, e o fugă spre o libertate iluzorie. Tot ce ni se Întâmplă, spun Înțelepții, sunt Încercări care ne ajută să ne dezvoltăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
cameleonică, un amestec de sarcasm și luciditate. Dar, ca și Mefisto În Faust, el e acolo ca să-l provoace pe om să se autocunoască. Fără Iago/Iachimo, Othello/Posthumus nu ar ajunge să se vadă pe sine. Cu Pericles, am abandonat spațiul natural În aer liber și am optat pentru atmosfera artificială a scenei. Am revenit la ART, unde am reunit câțiva dintre actorii cu care mă familiarizasem foarte mult de-a lungul vremii, printre care Jeremy Geidt, Alvin Epstein, Tommy
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Când regizez pentru un public de 4.000 de spectatori, nu pot să-mi permit să experimentez, condițiile contractului Îmi interzic să-mi asum riscuri. Într-o clasă cu studenții sau Într-un atelier pot să Încerc, să greșesc, să abandonez și să reiau totul de la capăt - acest ritm pare natural când mă simt protejat de atmosfera intimă a cercetării, dar, când mă aflu expus public, În special În marile instituții, sunt nevoit să „livrez“. Aceste limite și frustrări le Întâlnesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
obligație pe care nu și-au respectat-o. Pentru că, până la urmă, am lăsat-o pe Cati să plece de la noi, în lumea largă, cum se spune; nu, nu cred că au alungat-o; au lăsat-o doar să plece, au abandonat-o destinului ei de fată simplă, fără carte (multă); la Corabia, văzând valurile de avioane americane, mici, argintii, obișnuia să exclame: „ai’oane, ai’oane”. Când și cum s-a produs despărțirea de Cati - iarăși nu țin minte. La întoarcerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în favoarea Filologiei, tremuram să nu fim scoși la tablă. „Dacă mai continuă așa, o să mă îmbolnăvesc de inimă”, obișnuia să spună colegul meu pe atunci destul de rotofei, și replica lui mi se părea plină de haz. În primăvară (1955) am abandonat Politehnica pentru ca în toamna aceluiași an să fiu din nou în anul I, de data aceasta la Filologie. În intervalul celor doi ani clujeni de facultate (unul la mecanică, celălalt la „română”) domeniul în care am progresat cel mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cu prilejul deselor noastre mutări dintr-un oraș (sau ținut) în altul. Când am părăsit, în 1973, locuința de pe Florilor, cufărul acela de familie, credincios mai multor generații și de care acum îmi este dor, a rămas acolo: l-am abandonat, pur și simplu, l-am vândut? În orice caz am procedat cu regretabilă ușurință. Oricum, el figurează în continuare în inventarul lucrurilor, al obiectelor de care sunt hotărât să nu mă despart nicicând, niciunde. Să se pregătească deci, bătrânul cufăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
între timp, acestei femei drăguțe, moderne și vesele, care părea să aibă toate calitățile pentru a ști să rețină un bărbat lângă ea atâta timp cât ar fi dorit ea acest lucru. Și totuși soțul ei (de care nu îmi amintesc) o abandonase din cauza unei alte femei. M-a impresionat mult noul ei chip, stăpânit, decent, dar care nu putea ascunde cât de necruțător scurmă în sufletul ei gheara durerii aceleia. Mă recunoscuse, desigur, dar vechea ei simpatie pentru mine nu mai emitea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pe lângă care în acea seară a trecut „insensibilul” băiețaș; ceea ce ar explica enigmatica lui apreciere, acel uluitor - doar pentru adulți - „foarte bine”; adresat nu aspectului etic, ci exclusiv planului estetic: foarte bine că întâmplările se succed (o pisică și-a abandonat puiul), că povestea continuă. * Scaune. „De dimineață, defecație excepțională: două mici excremente în formă de corn de rinocer. Mă îngrijorează totuși acest scaun așa de puțin abundent. Credeam că, dimpotrivă, șampania - cu care nu mai sunt obișnuit - o să aibă efect
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
la femei, precizează cu prefăcută modestie V.M.) mă simt imediat „îndatorat”, „obligat” față de ea; în așa măsură încât, dacă se întâmplă să trebuiască să cobor - din metrou, autobuz, tramvai - înaintea ei o fac oarecum cu sentimentul că o „trădez”, o „abandonez”, în orice caz că mă comport incorect. Doar între noi se înfiripase ceva... E drept, firul acestei „relații” este subțire, subțire de tot; vorba poetului: există, nu există. Și totuși, nu pot să-l rup fără să încerc o anumită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ne transporta mobila și celelalte lucruri și unde loc era destul, te-am fi putut băga și pe tine, știam că face mult de tot pe drum, mai mult stă decât merge, în funcție de garniturile disponibile... care îl preluau și îl abandonau, rând pe rând... a și ajuns de altfel la București, în gara Filaret, abia după vreo două săptămâni... Ce-ai fi mâncat, ce-ai fi băut în timpul ăsta? Mai ales că era cald, tare cald, toiul verii, mijlocul lui iulie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pe fidelitatea netestată dar imediat confirmată prin fapte a armatei, apoi lunga tensiune cu ingerințele, abuzurile și cinismul sovietice și comuniste, cu cinismul, ignoranța, lașitatea, obnubilarea mentală a marilor aliați anglo-saxoni și a faimosului „trust al creierului” american care au abandonat infernului stalinist pentru o jumătate de secol viețile a sute de milioane de oameni din mai mult de o treime a globului. Rezistența, opoziția, demnitatea fără fisură și curajul dirijat cu tenacitate ale unui rege foarte tânăr (dar, așa cum spune
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
este blocat pentru moment: sistemul de ecluză nu funcționează încă prea bine! Ce să-ți spun altceva decât că îmi lipsești mult și că fără „picioarele mele” îmi e greu să merg. Humorul, care e uneori aliatul meu, m-a abandonat în mod laș. Ceea ce îmi rămâne sunt numai bunele sentimente, dar, după cum spunea Gide, cu sentimente bune nu se face decât o literatură proastă. De aceea te las, pentru o clipă și pentru ca această scrisoare să-ți parvină, pentru a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
unde se pot mânca feluri atât de delicioase din legume și fructe. Vorbim despre cuvântul Mitzva - a face fapte bune, despre Bat Mitzva - binefacere, datorie sfântă, morală, sacrificiul de sine în favoarea aproapelui tău. Mi se pare că visez - studiul ebraicii, abandonate pentru a citi mai mult în latină (Suetonius, Viețile Cezarilor, și Apuleius, Magia), ca să nu mai vorbim de studiul serios al limbii țării în care trăiesc, începe să mă obsedeze din nou. Ca și cum din străfunduri vin spre mine impulsuri din
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]