43,150 matches
-
atît de sigură că Își va ține făgăduielile pe care le reînnoia acum pentru a-l alina. Marie oftă ca să alunge ușoara stinghereală pe care i-o dădeau gîndurile. Coborî ușor din pat ca să nu-l trezească. 7 Cu toții simțeau absența din scaunul rămas gol. Un minut de tăcere, ceruse Yves Pérec, Încins cu eșarfa de primar. Ca să-i aducă un omagiu lui Gildas. Atmosfera apăsătoare pusese stăpînire peste sala mare de consiliu a primăriei. În jurul mesei, toți Încuviințaseră. Printre alți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Marie o simți tresărind pe Chantal, dar nu citi nici mirare, nici protest pe frumosul chip maltratat. Pérec se ridică de pe canapea protestînd. - N-aveți nimic să-mi reproșați! - Vreți să enumăr? Acuzația adusă de mesajul semnat de Gildas Kermeur, absența de alibi, urme de zgîrieturi pe gît... - E vorba de ramuri care... - Sau de consecințele unei Încăierări care degenerează În crimă! - Nu l-am ucis pe Gildas, era prietenul meu, gemu Pérec Întorcîndu-se spre Marie. Spune-i tu, apără-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ți spune, Marie. Te rog. I se păru că-l aude murmurînd iartă-mă, și se supuse cu regret. 10 Găsi apartamentul nupțial pustiu, așternuturile făcute ghem pe patul gol, deși era Încă foarte devreme. Marie nu zăbovi gîndindu-se la absența lui Christian. Judecînd după imaginea pe care i-o oferea oglinda cea mare, socoti că era chiar preferabil ca el să n-o vadă În starea aceea. Douăzeci de minute mai tîrziu, nu mai rămăsese din drama care se petrecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui Gildas Kermeur. M-am alăturat grosului localnicilor de pe insulă care Își reluaseră căutările și i-am ignorat ostentativ, la fel ca ei, pe jandarmii sosiți pe post de Întăriri. Orășelul, portul, faleza, estuarele... Știam că ne iroseam timpul, dar absența mea ar fi părut suspectă. Și apoi, aveam chef să văd pînă unde va merge atitudinea bătăioasă a unora... sau a altora. Așa că dîrdîiam de frig, la fel ca ceilalți. Mintea mea s-a lăsat În voia gîndurilor. Cinică. Rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
rafturile care stăteau să cadă sub povara cărților, apoi privirea Îi alunecă asupra lui Ryan, care Își făcea de lucru În minuscula bucătărie. Simțea Încă greutatea liniștitoare a brațelor care o duseseră departe de dolmen. - Ești predispusă la astfel de „absențe“? Întrebă el fără să se Întoarcă. Scriitorul făcea aluzie la faptul că zăcuse inconștientă mai mult de o oră, cel puțin așa socotise ea. - Vrei să spui: ca somnambulii? Dădu din cap, apoi, fără să știe prea bine de ce - poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
anul lipsă din vechiul registru al lui Pérec. Se uită de departe la ceremonia care continua și zări silueta Mariei care, Îmbrăcată În negru, i se păru mai fragilă, Înduioșătoare. În picioare Între părinții ei, continua să fie Îngrijorată de absența lui Loïc. Văzu că nu era singura. Printre membrii familiei Le Bihan aflați cu toții de față, Gwenaëlle arunca priviri discrete În dreapta și-n stînga. Ghicind ce o preocupa pe fiica lui, Milic Îi aminti Într-o șoaptă că, de la moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cufundă și deschise ochii sub apă, dar nisipul și spuma agitau prea mult marea ca să mai poată desluși ceva. Ieșind la suprafață cu respirația tăiată, scrutînd talazurile fără să vadă vreo urmă a Mariei, avu În mod frapant senzația unei absențe intense. Brusc văzu niște plete ivindu-se nu departe de el, agăță la nimereală ce izbuti să prindă și tînăra femeie ieși la suprafață alături de el, gîfÎind. Ușurarea pe care o simți fu atît de mare Încît polițistul se pomeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Locul meu e lîngă el. - Ce vei face mai mult la Plymouth În afară de a aștepta și a te zbuciuma? - Nu vreau să mai vorbesc despre lucrurile astea. - Crezi cu adevărat că e de ajuns să iei distanță ca să uiți? În fața absenței răspunsului ei, deveni brutal. - SÎnt uciși frații și nepotul dumitale și o ștergi? Nu credeam că ești genul care dă bir cu fugiții, Marie Kermeur. Dar poate că m-am Înșelat În privința dumitale! Dacă trăgea nădejde s-o rănească În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
el ar fi preferat să fie... Cum a spus? Păru că se străduiește să-și amintească. - A, da: eliberat, ca ceilalți doi. Gwen se desprinse fără să-i răspundă și aruncă o privire scrutînd Întreg atelierul, dintr-odată tulburată de absența anormală a lui Pierric. Era totuși acolo cu cîteva minute mai devreme, ar fi putut jura. Fratele lui Gwen era pe faleză. Ușor aplecat Înainte, se uita la Marie și la Lucas, care coborau În golf. Marie descoperise un capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Nu, nimeni. Dar poate că cineva ne-a văzut ducîndu-ne Într-acolo... - Asta Îmi spuneam și eu... Privirile lor se fixară simultan asupra farului. Deși ieșise, Ryan nu Încuiase nici o ușă. Reticențele Mariei de a face acea cercetare improvizată În absența celui interesat fură rapid Înlăturate, iar mica discuție pe care o avură În privința asta deveni mai degrabă un pretext spre a se deprinde amîndoi cu tutuiala. Acea simplă schimbare formală făcea de-a dreptul tangibilă intimitatea pe care o Împărțiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se Încordase imperceptibil În capul meses, unde stătea. - Nu-i așa că l-ai filmat, dacă nu mă Înșeală memoria? A, e adevărat, tare prost mai sînt! Ai preferat să te desparți de toate amintirile astea care Îți evocau prea mult absența lui... Înălță cuțitul pe care se vedea o picătură de sînge. - Friptură În sînge, tată, ce zici? Bătrînul Îl cercetă din ochi cu o ostilitate vădită, dădu la o parte farfuria cu un gest sec și se ridică greoi. - Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o depoziție, rosti polițistul cu răceală. - Nu asta mă aduce aici. - Ce vrei de fapt de la mine ? Iertarea de păcate sau binecuvîntarea? - Vreau să-ți mulțumesc, i-o Întoarse Christian pe același ton. Că ai avut grijă de Marie În timpul absenței mele. Acum sînt aici, adăugă el, așa că nu te mai așeza Între noi. - Dacă asta vrea ea... - Ce vrea ea este să se mărite cu mine foarte repede și să părăsim insula. Ne căsătorim mîine. Lucas Încercă să digere ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nostru. M-am Îndreptat spre sit... *** Lumina soarelui Înainta spre perna În adîncitura căreia Marie dormea adînc. CÎnd raza aurie ajunse pe chipul ei, pleoapele Îi tremurară și ieși agale din somn. MÎna ei rătăci după trupul lui Lucas, iar absența lui o trezi cu totul. Simți o mică Împunsătură de descumpănire că nu-l mai găsește alături de ea. Apoi hora infernală a gîndurilor negre Începu să nu-i dea pace... Familia ei decimată, Christian, Ryan, Pierric, ancheta. Azvîrli cearceaful cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fie vară, de parcă ar fi venit deja septembrie. Ryan, cu o deprindere de metronom, Îi vizita În fiecare zi pe Juliette și pe Ronan, care Își organizau viața În jurul viitorului copil. Iar Jeanne ocrotea tînăra pereche, Îi răsfăța, profitînd de absența lui Armelle, care se instalase la Brest pentru a fi În apropierea lui PM, aflat În stare de prostrație Într-un așezămînt psihiatric. În casa Le Bihan, Philippe se consacra cu totul bunului mers al Întreprinderii. Debarasat În mod dureros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
principii radical diferite și mult mai modestă În privința recomandărilor etice. Pe de o parte, fetusului, grămăjoară de celule În proces de diferențiere progresivă, nu i se mai recunoștea o existență individuală autonomă decât cu condiția Întrunirii unui anume consens social (absența de tare genetice invalidante, acordul părinților). Pe de altă parte, bătrânul, grămadă de organe În proces de continuă dezagregare, nu se poate prevala de dreptul la supraviețuire decât cu condiția unei coordonări satisfăcătoare a funcțiilor sale organice - introducerea conceptului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de un ansamblu de mutații minore, care adesea trec neobservate În momentul apariției lor istorice. Personal, mă consider una dintre aceste mutații minore.” Rătăcind printre europeni, Djerzinski nu a fost Înțeles În timpul vieții sale. O gândire care se dezvoltă În absența unui interlocutor real, subliniază Hubczejak În introducerea la Clifden Notes, poate uneori scăpa de capcanele idiosincraziei sau ale delirului; dar este fără precedent ca ea să fi adoptat, pentru a se exprima, forma discursului refutabil. Se poate adăuga că, până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
această regulă, trebuia totuși să facă o excepție - cazul fratelui său vitreg; Însuși termenul de plăcere părea greu să-i poată fi asociat; dar, la drept vorbind, era Michel mânat de ceva? O mișcare rectilinie uniformă persistă la nesfârșit În absența frecării sau a intervenției unei forțe externe. Organizată, rațională, sociologic situată În media categoriilor superioare, viața fratelui său vitreg părea să decurgă fără frecare, până acum. Era posibil ca neștiute și grozave lupte de influență să se desfășoare În lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și vorbea singur. La ce putea să se gândească? Era un băiat cam singuratic, Îi spusese Anne; În loc să mănânce la școală cu ceilalți, prefera să vină acasă, să-și Încălzească mâncarea pe care i-o lăsa ea dimineața, la plecare. Absența lui Bruno Îl făcuse să sufere? Probabil, dar nu spusese nimic. Copiii suportă lumea pe care adulții au clădit-o pentru ei, Încearcă să se adapteze cât pot mai bine; mai târziu, În general, refac aceeași lume. Victor ajunse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
acesta se petrecuse la Copenhaga. Nu mai aveau nevoie de Dumnezeu, nici de ideea unei realități subiacente. „Există, spunea Walcott, percepții omenești, mărturii omenești, experiențe omenești; rațiunea leagă aceste percepții, iar emoția le dă viață. Toate acestea se petrec În absența oricărei metafizici, a oricărei ontologii. Nu mai avem nevoie de ideea de Dumnezeu, de natură sau de realitate. Pe baza rezultatului experiențelor, comunitatea observatorilor poate stabili un acord prin intermediul unei intersubiectivități raționale; experiențele sunt legate prin teorii, care, pe cât posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
din contră, știind să-și asigure un sprijin puternic În sânul comunității științifice. Un anume cinism tradițional din studiul istoriei umane tinde În general să prezinte „abilitatea” ca pe un factor fundamental În asigurarea succesului, când de fapt, singură, În absența unei convingeri puternice, ea este incapabilă să producă mutații cu adevărat decisive. Toți cei care au avut prilejul să-l Întâlnească pe Hubczejak, ori să-l Înfrunte În discuții, sunt de acord că puterea lui de convingere, forța de seducție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Herbst și ca Ravelstein au ajuns la concluzia că e cu neputință să te scuturi de originile tale, e cu neputință să nu rămâi evreu. Ravelstein și Herbst, urmând teoriile profesorului lor Davarr, gândeau că evreii sunt martorii istorici ai absenței mântuirii. Și acum, pe patul de moarte, depănând În minte toate aceste gânduri, Ravelstein formula ceea ce ar fi vrut să spună, dar nu mai avea puterea de a trage concluzii. Și una dintre aceste concluzii ar fi fost că un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mai alarmant; trec secunde lungi de suspans; de aproape un minut funia cade și GRUBI nu mai apare; încordarea trece în ridicol; funia își mărește din nou viteza dar nu se întâmplă nici o dramă de proporții; personajele ușor neliniștite din cauza absenței lui GRUBI.) OMUL CU SACAUA: Ăsta nu mai vine odată? PRIMUL BĂRBAT: Precis că ne-a făcut iar o festă! ORBUL: Al dracului, Grubi... (Așteptare; enervare pe fețele personajelor.) MAJORDOMUL: Cât poate să cadă funia asta? AL DOILEA BĂRBAT: Formidabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și-l găsesc într-un nuc sau într-o piatră, mă rog, privește fiecare încotro îl îndeamnă inima. Copilul știe bine că nu-și va putea vedea astă seară prietena, pe ninsoarea asta, dar privește în direcția ei și chiar absența ei îl consoloează. Până și turla de-abia se vede, o vede numai cine o știe acolo, învelită gospodărește cu tablă verde. Totul, apa, cerul bănuit, pământul, biserica, se învăluie în lumina verzuie, ciudată, care e mai mult întuneric. Întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
să se ocupe alții de trocul avantajos cu lumea de apoi, să-și asigure locuri bune în parcare, treaba lor, să le fie de bine! El o ține pe-a lui: Cine sunt eu? Nevasta lui, o femeie care, alături de absența sufletească a d-lui Ciortea se otrăvește pe zi ce trece, pufnește de obicei în râs. Măi omule, când ai să te astâmperi odată? Cine te crezi, Dalai Lama? Alteori în locul lui D.L. folosește alte nume, de îngeri, sfinți sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
întâmplări, ciuntită, plină de sânge, mută. E noapte, răsare luna și din pădure iese Lavinia cu sângele curgând. Dar să nu știi că e luna și Lavinia și pădurea. Și dintr-o dată pictorului nu-i mai e frig și nici absența soției nu i se mai pare atât de gravă. O să-și facă singur cafeaua, asta-i tot. La policlinică în fața cabinetului TBC e coadă. Doctorița Fulg nu se grăbește, sporovăind la nesfârșit cu fiecare pacient, pe care-l dezbrăcă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]