16,963 matches
-
inaugurat, încă de la începutul anilor '60, o combinație de scrieri istorice și preocupări sociale, Elkins vede răspândirea studiilor culturale ca fiind unul dintre motivele transformării conștiinței universitare care au dus la acceptarea, în anii '90, a "studiilor vizuale" ca disciplină academică. Studiile vizuale au asimilat o serie de metodologii și problematici specifice studiilor culturale precum și abordărilor culturii vizuale. Cultura vizuală s-ar fi datorat mai puțin studiilor culturale englezești cât reflecțiilor din domeniul istoriei artei, precum și ideilor lui Roland Barthes și
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
favorite și de metodologii interpretative, adunându-le și asamblându-le dintr-o perspectivă interdisciplinară. Într-unul din textele de referință în prezentarea scopului și caracteristicilor studiilor vizuale, James D. Herbert pune în discuție convenționalitatea desemnării studiilor vizuale ca o disciplină academică care are ca obiect de studiu cultura vizuală 112. Privite, totuși, ca forme de exercitare a unei analize culturale critice, aplicate istoric și social, studiile vizuale ar funcționa într-o relație deschisă cu istoria artei, luând în considerare extinderea interesului
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
XX-lea se caracterizează printr-un eclectism critic, ținând cont de interesul aplicării inter-discursive a complexului de teorii structuraliste, poststructuraliste, (neo)marxiste, feministe, multiculturaliste, istoriciste etc.. În acest context, critica de artă ar putea fi percepută ca o alternativă inter-instituțională (academică, profesională și administrativă / managerială / curatorială) de abordare a practicii artistice contemporane, creând astfel posibilitatea unei comunicări între lumea academică (universități, centre de cercetare) și cea non-academică (galerii, centre de artă, muzee, organizații non-guvernamentale). Din perspectiva lui Roger Seamon 120, ca
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
poststructuraliste, (neo)marxiste, feministe, multiculturaliste, istoriciste etc.. În acest context, critica de artă ar putea fi percepută ca o alternativă inter-instituțională (academică, profesională și administrativă / managerială / curatorială) de abordare a practicii artistice contemporane, creând astfel posibilitatea unei comunicări între lumea academică (universități, centre de cercetare) și cea non-academică (galerii, centre de artă, muzee, organizații non-guvernamentale). Din perspectiva lui Roger Seamon 120, ca activitate umană ubicuă, critica este o parte inerentă a culturii în general. Obiectele criticii pot fi instrumente (artefacte cu
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
artei 121. Cu toate că asistăm la o masivă producere a criticii de artă, acest fenomen este dublat, în consecință, de o masivă ignorare din partea comunităților de intelectuali. Atât în mass media (în special la radio și televiziune), cât și în lumea academică, critica de artă e subreprezentată. Integrată în cursurile de istoria artei ori căpătându-și o oarecare independență în cadrul cursurilor de "scriere creativă" (creative writing), critica de artă e adeseori subestimată în calitatea ei de instrument care ar reuși să investigheze
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
întoarcere la un trecut idealizat 122. Încercând să ofere un răspuns la cea dintâi întrebare, Elkins vede critica de artă ca pe o hidră cu șapte capete, realizând o tipologie a scrierilor critice prin enumerarea eseului de catalog, a tratatului academic, a criticii culturale, a conferinței conservative, a eseului filosofic, a criticii de artă descriptive și a criticii de artă poetice 123. În ceea ce privește eseul de catalog, acesta ar fi, probabil, cel mai puțin citit tip de critică de artă, deoarece, în
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
în general, abordări pozitive ale lucrărilor de artă, semănând cu scrisorile de recomandare. Punând accent mai curând pe ton și pe genul de evocare deschisă, acest gen de critică de artă este foarte rar luat în serios de către cititori. Tratatul academic, în schimb, e încărcat de aluzii și referințe la diferite școli și diferiți autori de filosofie, de la marxism și psihanaliză la Benjamin și Lacan, furnizând fie o serie de concepte opace pentru a crește nivelul de autoritate al textului fie
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
opere de artă prin analiza calității combinării dintre competențele observării, reprezentării și interpretării cu modalitățile creării, deprinderile redării și abilitățile medierii. În ceea ce privește stadiile procesului critic, sintetizând, marea majoritate a criticilor de artă (chiar a profesorilor de teoria criticii din sistemul academic) cad de acord asupra cvadruplei structuri descriere - analiză (în multe dintre cazuri, interpretare) judecare teoretizare (mai puțin elaborată în abordarea teoriei criticii). Descrierea ar presupune identificarea perceptivă (a formelor, culorilor, valorilor, relațiilor etc.) și identificarea expresivă (a emoțiilor, a gândurilor
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
general, critica de artă se divide simplificativ în critica jurnalistică (journalistic art criticism) scrisă pentru un public larg sub forma unor cronici / recenzii de expoziții publicate în ziare, reviste ori cataloage sau prezentate prin intermediul altor canale mass media și critica academică (scholarly art criticism) scrisă pentru un public specializat, și publicată în reviste / cărți de specialitate sau inserată în prezentările / dezbaterile din cadrul unor conferințe sau seminarii profesionale care, la rândul lor, se subdivid, formând o varietate de tipologii. În investigația sa
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
H. D. Buchloh preferă să pună problema diferențelor care apar între critica anilor '60 - '70 și cea a anilor '80. Potrivit lui Buchloh, arta de mainstream a anilor '80 s-a orientat către complet alte sisteme de valori, care excludeau lumea academică ori intelectual politică a anilor '60. Dacă în anii '60 funcția criticii academice era aceea de a forma canoane și criterii artistice prin care se realiza medierea dintre practicile artistice și instituțiile culturale, ulterior critica de artă și-a pierdut
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
60 - '70 și cea a anilor '80. Potrivit lui Buchloh, arta de mainstream a anilor '80 s-a orientat către complet alte sisteme de valori, care excludeau lumea academică ori intelectual politică a anilor '60. Dacă în anii '60 funcția criticii academice era aceea de a forma canoane și criterii artistice prin care se realiza medierea dintre practicile artistice și instituțiile culturale, ulterior critica de artă și-a pierdut această funcție, fiind delegitimată (disenfranchised). Artiștii și-au asumat pe cont propriu rolul
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
căreia managementul și controlul, validarea și afirmarea ar putea fi performate și din interiorul anumitor instituții și a rețelelor lor de sprijin, în particular muzeul și piața. În aceste condiții, critica de artă independentă ar putea fi închisă în ghetto-ul academic, iar managementul conștiinței estetice ar putea să nu mai fie afectat ori tulburat de absența acestei forțe independente. Tocmai de aceea există pericolul ca semnificațiile și istoria artei să poată fi construite în funcție de nevoile tematice ale momentului, în aceste condiții
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
la (in)formarea studiilor vizuale contemporane. Revenind asupra precizării că studiile vizuale au atât o extensiune disciplinară, cât și una practică este de nuanțat faptul că în cazul celei dintâi accepțiuni, studiile vizuale constituie o disciplină de studiu în mediile academice anglo-saxone, luând forma unei reconceptualizări a istoriei artei atât din perspectiva recuperării contextelor sociale, politice, economice, culturale (științifice și religioase) în care au fost produse operele de artă vizate de istorici, cât și din perspectiva cercetării biografiilor artiștilor, iar în
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
scopuri extraestetice, estetica este eficient înlocuită de critică, câtă vreme, în majoritatea cazurilor definirii ei, estetica devine un accesoriu prin care se relatează felul în care se poate impresiona atenția și se păstrează ca discurs autonom doar în anumite medii academice, fără a mai reflecta experiența critică concretă a practicii artistice contemporane. Acest tip de critică, care substituie discursul auto-suficient al esteticii, funcționează după modelul emiterii și susținerii unei teorii. El nu mai are valoare normativă, e relativ descriptiv și vag
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
lucru, se constată că reconsiderarea conceptului de artă în exercitarea actului artistic se diferențiază de încercările de redefinire a artei atât din perspectiva esteticii analitice anglo-saxone, cât și din perspectiva esteticii fenomenologice ori social-critice continentale, frecventate cu predilecție în mediile academice la data apariției artei conceptuale. În mediul artistic al acestei mișcări se chestiona însuși actul teoretic ca modalitate de investigare decisivă a activității artiștilor. Provocarea teoretică a artei conceptuale constă în prezumția că nicio estetică nu ar trebui să aibă
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
a vocabularului la practicile intermedia ale culturii vizuale. Observațiile critice cu privire la relațiile dintre arta conceptuală și teoria estetică ar putea să se întindă de la sesizarea unei ignorări reciproce a practicii acestui tip de artă care nu ține cont de asumpțiile academice ale teoriei și a esteticii care uzează doar de indicii stereotip exemplare de genul "Fântânii" lui Duchamp și a "Cutiei Brillo" a lui Warhol până la sesizarea unei vagi intersectări formale, prin recunoașterea unor valențe secundar ori accidental estetice ale încercărilor
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
piață de artă, care s-ar putea constitui ca un context de evaluare a situației actuale a criticii. Astfel, s-ar putea distinge între o piață de artă economică, comercială și diferite piețe intelectuale ale artei care ar include instituțiile academice și piețile instituționale de genul muzeelor, fundațiilor și agențiilor publice. Aceste piețe ar fi structurate de competiția dintre diferite forme de capital și ar funcționa în vederea stabilirii de valori, fie ele economice, istorice, etc. Evaluarea situației criticii s-ar putea
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
diversitatea abordărilor atitudinale și metodologice atât cu privire la obiectul criticii, cât și cu referință la condiția criticii. Discuțiile actuale, care tind să ofere diagnosticul crizei, combină diferite soluții a căror eficacitate e testată la întâlnirea dintre comunitățile de cercetare cu expertiză academică ori individualitățile cu fler poetic și diferitele tipuri de public. Idealitatea e amendată de ignorare, iar confruntările reale sunt insuficient exploatate. Cu toate acestea, asistăm la procese complexe ale creării comunităților de interese și de gust, care își exercită drepturile
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
formare-a-identității", constatând faptul că percepția și definiția câmpului "politicului" a suferit o expansiune radicală dincolo de ghetoul tradițional al partidelor politice și de considerațiile despre "lupta de clasă"224. Discursurile despre "politicile identitare" au început să se manifeste, atât în mediile academice occidentale, cât și în întreaga societate, sub forma diferitor tipuri de "activism", ce tindeau să fie înțelese ca un set de credințe, organizații și intervenții aflate în relație și dezvoltate în scopuri explicit politice și ideologice 225. Însă aceste politici
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
tehnologiilor imaginilor; și, în fine, cea de-a patra condiție ar fi fost instrucția artistică care s-ar fi transformat în funcție de practicile pedagogice variate ale artiștilor profesori. Cu timpul, practica artistică a evoluat în diferite spații de exprimare, de la spațiul academic la cafenea și de la studio la lumea virtuală. La rândul ei, înțelegerea rolului artistului s-a schimbat de la artistul-analist și cel tehnologist, din primii ani ai Iluminismului, la artistul-profesor, la mijlocul secolului al XX-lea. Discuțiile actuale sunt din ce în ce mai mult informate
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
mediile tactice se dezvoltă ca un nou tip de activism tehno-politico-artistic care se infiltrează într-un anumit sistem, reflectând asupra funcționării sale și producând conținuturi alternative. Dezvoltându-se prin exersarea, oarecum contrastantă, a discursului și practicii sale atât ca disciplină academică, cât și ca hackactivism, media tactică a intrat în perioada contradictorie a instituționalizării, pe de o parte, și a opoziției digitale, pe de altă parte. Spre deosebire de arta materială cu caracter simbolic, comandată de majoritatea instituțiilor artistice care concep artistul ca
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
situăm la distanță de înțelegerea artei ca instrument dezinteresat al înfrumusețării vieții în scop moral ori ca modalitate auto-reflexivă de reproducere formală a "propriului" său, acestea fiind, în general, reperele de recurs la care sunt nevoiți să apeleze reprezentanții conservatorismului academic atunci când practica artistică depășește cadrele definițiilor riguros acceptate. Una dintre cele mai interesante abordări care pare a avea forța de a restructura (câtuși de puțin important de a redefini) atât câmpul artistic, cât și cel al criticii ar fi conceperea
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
a face cu trasarea unui cadru de înțelegere a studiilor vizuale ca practici de abordare teoretică a artei, iar în al doilea caz s-ar constitui un cadru de referință care să evalueze și să expună studiile vizuale ca disciplină academică, respectiv ca instrument educațional de mediere a cunoașterii și dezvoltare a capacităților productive, critice și creative. Teoria critică a artei se dezvoltă sub forma orientării cercetării către practica artistică a complexului de teorii care articulează fondul de lucru al criticii
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
post-colonial critical theories. Complementary to these researches, this book proposes a new interpretation of visual studies, rather from the perspective of a critical practice of art theories and visual arts, than from the perspective of the development of a new academic discipline interdisciplinary inspired from psychology, sociology, anthropology, ethnology, economy, political theory, literary theory, film theory, architecture and urban planning, design, advertisement etc.. Accordingly, the book is considering codes and moments of interpretation and application of the visual studies in cultural
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
a conclusion, the book emphasize the idea that the study of the critical condition of the nowadays visual culture could bring the consequences both in developing the discursive practices of the critical theories of art, and in development of the academic discipline of visual studies as an educational instrument for edificatory mediation of knowledge and for activating the productive, critical and creative abilities. Résumé Les études visuelles représentent un domaine de recherche plus ou moins récent, apparu à la fin du
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]