19,920 matches
-
că i-a trecut și lui prin minte, că doar nu pledează de ieri, de azi. De uimire, Libo se lasă la loc pe pat. Gallus murmură: — Augustus nu vrea să se implice într-o procedură judiciară în care este acuzată o rudă de-a sa. De enervare, pe frunte i se formează broboane de sudoare. Așa a și spus. Rudă de-a sa. Auzi colo! Scribonius Libo, rudă cu el. Mâine-poimâine o să vrea să-l adopte și pe ăsta. Înghite
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se vede nevoit să-și construiască propriile drumuri și să și care, ca melcul, proviziile în spinare. Procesul de cucerire nu a început cu adevărat. Quinctilius Varus este guvernatorul unei provincii-fantomă... Oftează înăbușit. Dacă ar pleca acum, ar putea fi acuzat de lașitate. Eventualele represalii nu se vor lăsa mult așteptate. Lui Tiberius Livia i-a salvat de nenumărate ori viața și poziția cât a stat ascuns la Rhodos, dar nu e sigur că Agrippina ar interveni pentru el. Mai degrabă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
I-a mărturisit că un astrolog, unul din acei chaldei mincinoși, i-a prezis că nepotul lui va ajunge să con ducă destinele imperiului. Și l-a apucat frica, nu cumva să-l pâ rască apoi careva și să fie acuzat că uneltește împotriva lui Augustus. Se foiește neliniștit. Mai e ceva care-i apasă conștiința, deși nu-și dă bine seama ce. Chipul i se întunecă. Prostit de băutură, a făcut și el o mărturisire destul de apăsătoare pentru reputația sa
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
subordine pe cele din peninsulă. Din nou inovațiile administrative ale lui Augustus. De ce-o trebui să schimbe totul și nu-i mai sunt de ajuns cele două părți constitutive ale armatei republicane, legiunile și corpurile auxiliare? Pe el îl acuză de arhaism periculos, dar chiar era nevoie să se complice și cu garnizoana Romei? Să încalce principiul, vechi de mai bine de un secol, conform căruia în Italia n-au voie să staționeze trupe militare? În fața lui, Aelius Seianus îi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
din vreun trup omenesc, pângărindu-l. Și Mariamne se abținea... Durerea pe care și-o provoacă singur gândindu se la ea este alungată de o amintire hazlie. Când bunicul lor, Herodes al Iudeii, a cerut permisiunea să-și execute fiii acuzați de complot, principele a declarat râzând că, dacă i-ar fi dat să aleagă, ar prefera să fie porcul regelui decât propriul copil. Oricât de depla sată a fost gluma, căci unul dintre cei uciși era chiar tatăl Mariamnei, avea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o notă circulară agenților diplomatici români din străinătate cu instrucțiuni de sondare a puterilor garante în privința eventualei proclamări a independenței și neutralității României 168. Nota preciza că, deși guvernul român a păstrat o strictă neutraliatate față de conflictul din Balcani, Poarta acuză România de complicitate cu răsculații și a concentrat trupe la Vidin și vase de război pe Dunăre. În aceste condiții, guvernul român a fost obligat "să facă și el pregătiri militare" pentru a-și apăra teritoriul amenințat de Imperiul Otoman
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu[Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
austriac Radetzki. Când vasul a ajuns în apropierea satului Kozlodui, voluntarii bulgari l-au forțat pe căpitan să se apropie de malul bulgăresc al Dunării și au debarcat 180. Imperiul Otoman și alte puteri garante au adresat proteste violente României, acuzând-o că a favorizat înarmarea și trecerea peste Dunăre a voluntarilor bulgari. După câteva ciocniri cu otomanii, voluntarii bulgari au ajuns, la 20 mai/1 iunie 1876 în Balcani, aici fiind înfrânți, iar Hristo Botev ucis în luptă 181. În
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu[Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
a-i convinge pe unii locuitori să emigreze din Dobrogea. Astfel, un număr de germani "de religiune anabaptistă recunoscuți de aventurieri, (...) adesea nesupuși autorităților, au emigrat, în urma instigațiunilor condamnabile ale unui domn Fritz Vaicum"773. Acesta, împreună cu alți indivizi, era acuzat de către prefectul județului Tulcea că "serveau de instrumente unei societăți din America ce plăteau asemenea individe vânzătoare țărei, pentru a face lumea să plece în America pentru a o popula"774. Reacția la cel mai înalt nivel a autorităților române
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu[Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Asasinarea țarului Alexandru al II-lea, la 1 martie 1881, la Petersburg a determinat accelerarea pregătirilor pentru proclamarea regatului la București. În acest context tensionat, la 13 martie 1881, prin vocea lui Titu Maiorescu, reprezentanții conservatori în parlamentul României au acuzat guvernul liberal de la București că ar avea simpatii republicane deoarece acordase azil și protecție refugiaților nihiliști din Rusia 1556. Ca urmare a acestor atacuri, la 14 martie 1881, miniștrii liberali au mers la Palat, rugându-l pe Carol să accepte
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu[Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
de la București, urmare a insistențelor diplomației țariste pentru înlăturarea principelui Alexandru Battenberg, la 25 august 1886, acesta a fost nevoit să abdice și să părăsească țara1593. Cu toate acestea, Rusia a decis ruperea relațiilor diplomatice cu Bulgaria, pe care o acuza de o prea mare apropiere de Austro-Ungaria și Germania. În cele din urmă, criza dinastică din Bulgaria și-a găst o rezolvare prin desemnarea de către Adunarea Națională de la Sofia, la 25 iunie 1887, a prințului german Ferdinand de Saxa Coburg-Gotha
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu[Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
represalii împotriva opoziției. În cursul acestora, redacțiile ziarelor Epoca și România au fost devastate. Acest fapt a radicalizat și mai mult acțiunile opoziției împotriva guvernului liberal 1612. Nemulțumirile opoziției au început să ia și o direcție antiregală, Carol I fiind acuzat că îl menține la putere pe Ion C. Brătianu. Acest fapt era real, regele Carol I afirmând într-o discuție avută cu Dimitrie A. Sturdza în prezența reginei Elisabeta, că: "Domnul Brătianu trebuie să-mi ajute de la locul unde este
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu[Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Referindu-se la prevederile legii de organizare a Dobrogei din 1880 privitoare la cetățenie, se sublinia faptul că aceasta stipula că "devin cetățeni români toți locuitorii care la 12 aprilie 1877 (...) au fost cetățeni otomani"1751. În consecință, autorii articolului acuzau modul defectuos în care s-a realizat recensământul populației din Dobrogea în anul 1880, considerând că "numărătoarea din 1880, departe de a fi fost un recensământ regulat, sunt numai niște simple liste"1752. În aceste condiții, "examinarea, revizuirea și restabilirea
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu[Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
În cadrul acestuia, Petre S. Aurelian l-a propus ca președinte al partidului pe Ion I. C. Brătianu, propunere acceptată în unanimitate 2960. La 4 martie 1909 primul ministru i-a solicitat generalului Alexandru Averescu demisia din funcția de ministru de Război, acuzându-l de proastă administrație. Deoarece acesta a refuzat să-și prezinte demisia, Ion I. C. Brătianu a mers în audiență la rege prezentând demisia guvernului 2961. În aceeași zi, regele Carol I l-a însărcinat cu formarea unui nou guvern tot
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu[Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
când era de vârsta lui Rupert. Dar, fără Îndoială, fosta sa soție l-ar fi lovit peste boașe cu bolurile lui cântătoare nepaleze dacă i-ar fi dus fiul În „locul ăla hipiot“. În bătălia pentru custodia lui Rupert, Îl acuzase pe Moff că ar fi dependent de droguri, de parcă ar fi fumat iarbă toată ziua, iar el nu făcea decât să mai tragă ocazional un fum, două cu prietenii. Fusese o luptă crâncenă și să o convingă să-l lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
niște masculi fără minte care cred că e dreptul lor să ignore regulile. Harry Încerca să facă față situației, deși se simțea ca un idiot și era sigur că și Marlena Împărtășea această părere despre el. Țipase la ea, o acuzase când el fusese idiotul care-i scosese din minți pe oamenii de la televiziune. Se așezase În fundul autocarului, ca Într-un fel de autoexil. La rândul ei, Marlena rumega la cele spuse de Harry. Detesta să se țipe la ea, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
tot felul de rămășițe de așa-zise știri. Existau dovezi, anunța GNN, că unul dintre membrii grupului fusese arestat pentru posesie de marijuana. Adică Moff, care Într-adevăr fusese prins În urmă cu douăzeci și doi de ani și fusese acuzat de infracțiune minoră, amendat și eliberat condiționat. GNN Îl prezenta Însă sprijinindu-se de un gard de bambus, purtând obișnuita pălărie de safari, pantaloni scurți și ochelari de soare panoramici. În contextul dat, arăta ca un traficant de droguri expunându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Crăciun, cu oameni pe care nici nu Îi cunoșteau. Iar acum, prin faptul că nu Îi țineau partea lui Bennie, Îi dădeau dreptate lui Dwight. Bennie Își simțea capul zvâcnind. De ce mă privesc așa? De ce nu spun ceva? Dumnezeule! Mă acuză și pe mine. Poate cred că sunt prost... nu sunt! Sunt prea credul. Am avut Încredere În ghidul ăla nenorocit. E atât de rău să ai Încredere În oameni? Deodată scoase un strigăt puternic și căzu pe spate, lovindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
un deget Îndreptat acuzator spre ea. Datorită prezenței calme și Încrezătoare a lui Dwight, anxietatea ei s-a diminuat. Nu a devenit mai puternică, ci mai conștientă de cât de puțin Îi oferise. Nu era atât de egoist cum Îl acuzase ea. Doar că ea nu-i permisese niciodată să aibă grijă de ea, dincolo de pretenția ca el să-i aprobe preferințele. Ajunsese să-l cunoască mai bine În câteva luni decât În zece ani. Și Îl admira. Încă simțea afecțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
târzie cu prietenii săi. El, care nu mi-a făcut niciodată vreo reducere specială la magazinul său, a Încercat să-mi salveze viața. Nu știm cine a fost bărbatul, Îi spuse detectivul Verei. Dar chiar dacă aș ști, nu l-aș acuza de nimic. Vera s-a ridicat, iar detectivul a căutat În dosar ca să-i dea scrisoarea. Era scrisă În chineză. A spus că o găsise lângă trupul meu și i-o dăduse unui chinez de la secție, care a aruncat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
puteam foarte bine să fiu și singur... Am pus în dulap hainele pe care le purtasem în ziua respectivă. Copiii au început să se plângă de mâncărimi la ochi. Am doi copii. Unul din ei era mare, iar celălalt, care acuza dureri de ochi, era încă în școala generală. Nu știam ce se întâmpla, dar am hotărât să dau la gunoi costumul și tot ce purtasem, inclusiv pantofii. La urma urmei, oamenii au murit sau au suferit o serie de afecțiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
să fiu, astăzi s-a întâmplat ceva ciudat la Tokio. Seamănă foarte mult cu incidentul Matsumoto.» Mie mi s-a transmis mesajul pe la 9:00. Mă întrebam ce se întâmplase și, când am deschis televizorul, am văzut că toate victimele acuzau simptome de intoxicare acută cu organofosfați. Mai exact, aveau dureri de ochi, lăcrimau, nu vedeau clar, le curgea nasul, aveau stări de vomă... cam acestea erau simptomele. Doar din informațiile astea, nu se putea deduce că era vorba de sarin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
aveam migrene. Credeam că după vacanță o să mă vindec, însă nu a fost atât de ușor. Normal că sunt supărat pe faptul în sine, că a fost împrăștiat sarin. Totuși, nu înțeleg de ce atunci când s-a căutat vinovatul, l-au acuzat doar pe Shōkō Asahara? Pe vremea când eram la liceu, existau destul de multe dispute în campus sau, mai bine spus, era epoca celor trei non-principii: indolență, indiferență, iresponsabilitate. Nu practicam nici un sport, iar cei care nu se înscriau într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
alt membru Aum. Mi-a spus că s-a întâmplat în Tokio și că se credea că Aum era implicată. Eram ferm convinsă că nu e așa. Nu știam cine o făcuse, era clar că altcineva și că Aum era acuzată pe nedrept. Înainte de asta s-a zvonit că în Kamikuishiki a fost pus gaz otrăvitor, parcă sarin. M-am gândit că se putea să fie adevărat. Tot mai mulți oameni din jurul meu se simțeau rău. Nici eu nu eram prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mulți din Ministerul Științelor și Tehnologiei au fost ridicați.» Am glumit spunând că era rândul meu, fără să știu că deja se emisese un mandat de arestare pe numele meu. Am apărut până și în ziare. Scria în felul următor: «Acuzat de crimă și tentativă de omor.» Nu cred că era pe 20 martie 1995. Bineînțeles că nu omorâsem pe nimeni, dar ambele acuzații îmi puteau aduce pedeapsa cu moartea sau închisoarea pe viață. Eram uimit. Nu avea rost să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
că și cei implicați au avut momente de cumpănă. Dacă eram atacați de Poliție sau de Forțele de Autoapărare, ceva de genul acesta, atunci poate mă conformam, dar să ataci niște oameni nevinovați... Oricum, nu prea aveau cum să mă acuze de crimă. Nu făceam parte din elitele Ministerului Științelor și Tehnologiei. Ministerul acesta era împărțit în două: «Grupul Intelectualilor» și «Grupul Subcontractanților». Cel din urmă era pentru muncitori. Pe de altă parte, Toyoda și ceilalți se aflau elita îndrăgită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]