10,749 matches
-
cu alții, bântuiți de emoții) să-și întinerească condiția și chiar a reușit propunând un recital „ușchit”, axat pe aceeași idee a omului care nu reușește să-și prindă identitatea într-o lume care devine din ce în ce mai nebună și haotică. Îl admir pentru lipsa de prejudecăți și pentru candoarea lui. Luminița B., cu delicatețe, prin intermediul lui Caragiale, cu mijloace simple, aproape copilărești (nu puerile) a încercat să reunească câteva schițe de-ale marelui autor, pornind de la stradă și zăpăceală, trecând ușor prin
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
noi prin semne, am fost invitați să cinăm cu familia și prietenii (toți avocați) la „căsuța din povești”. Cu această ocazie am intrat și noi într-una din multele case construite - se vede în ultima vreme - case pe care le admirăm și le studiem de câte ori ieșim la plimbare. Spații largi, prietenoase, calde, funcționale, acoperiș lin, perceput și în interior din cauza lipsei podului, terase răcoroase unde-ți poți petrece seara cu amicii, râzând, cântând, făcând politică, contrazicând, filosofând etc., așa cum orice om
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de minute am coborât în subteranul din Plasa Gracia și deși aveam posibilitatea să ne mutăm într-un metrou pentru a parcurge mai repede distanța, am preferat sa ieșim la suprafață în fața casei (Batlo), a lui Gaudi, pe care am admirat-o. Străzile Barcelonei sunt prietenoase, casele vesele și totul este umbrit pretutindeni de platanii care-și schimbă permanent frunzele și coaja trunchiului, arbori care trăiesc în ritmul soarelui dintotdeauna. Ne-am învârtit puțin, greșind direcția, dar, în cele din urmă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
prezentase ca fiind minunată. Asta nu ne-a demoralizat și am pornit fie pe scările rulante, fie pe treptele de piatră înspre clădirea impozantă din vârful colinei (Montjuich). Am ajuns cu zece minute înainte de a se deschide muzeul, astfel încât am admirat panorama care mi se oferea - Barcelona veselă, scăldată de soarele dimineții care anunța o zi toridă. În Muzeu am făcut cunoștință cu arta romanică reprezentată impresionant prin frescele aplicate pe bolțile special construite în urmă cu câțiva ani când acesta
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
-te la visare. În cele din urma am ajuns pe vestita stradă despre care-mi citise cu o seara înainte Liviu din ghid. Ascultând lectura, mi-o imaginasem largă, destul de lungă, cu grădini și fântâni arteziene pe care le poți admira prin gardurile din fier forjat atât de frumos ornamentat, cu vile impunătoare, în diferite stiluri. Una din cele mai frumoase calități ale Barcelonei este aceea de-ați răsturna imaginea pe care ți-ai fabricat-o despre diferitele locuri pe care
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
cortul trei și cortul doi, dar la jumătatea drumului se răzgândește și o ia domol înapoi. Doi strigă: „Bă, adu barosul!”. Pe ăsta l-a adus cineva că se aude bătând. Acum s-au dat mai la distanță și-și admiră opera neterminată. Cel care dă indicații a obosit. Își șterge transpirația de pe frunte. Unul vrea să ia scara cu om cu tot pe ea și s-o mute. În ultima clipă strigă altul: „Bă, bă, bă, îl dobori!”. Iar au
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
în limba română, care ne-au creat bunădispoziție - „Tu ești frumoasă!” a zis el, iar noi am ieșit râzând și glumind în legătură cu cucerirea pe care am făcut-o. Am mai stat câteva minute pe băncile din față clădirii, admirând panorama. Am pornit apoi, rătăcindu-ne voit, așa cum îi stă bine oricărui turist care vrea să descopere adevărata poezie a locurilor pe care le vizitează. Comentând fașadele caselor pitorești, amintind de pictorii care le-au imortalizat, căutând atmosfera despre care
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
evoluat și în România. De Leipzig sunt legate și numele marilor gânditori Leibnitz și Goethe, după cum Leipzig este asociat cu cel mai vechi târg din Europa, cu o vechime de peste 800 de ani .( Prezent la una din ediții, pentru a admira "pavilionul României" ce prezenta realizări de marcă ale economiei naționale, aveam să fiu martor la un moment neprevăzut: la demonstrația efectuată de un tractor "de-al nostru", aflat la concurență pe piețele țărilor frățești și a celor din "lumea a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu "Carul cu bere" bucureștean, are patina timpului și decorul te plasează într-o altă lume și cu puțină imaginație și după o halbă-două de poți trezi, voiajând prin tunelul timpului, alături de Goethe, Faust și "ăl cu coarne"! După-amiază am admirat un alt punct de atracție al orașului: "Monumentul bătăliei națiunilor", ridicat în memoria bătăliei din 1813 de la Leipzig a armatelor Austriei, Prusiei, Rusiei și Suediei împotriva armatei lui Napoleon Bonaparte, construcție impozantă de 91 metri înălțime și numărând nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
s-a născut din dorul ei de plaiurile mioritice! Minunat gest și mă întreb câți din cei plecați mai cinstesc astăzi, cu gândul și cu fapta, țara de obârșie). Am vizitat punctele obligatorii -Zwinger ,Gemälde Galerie, Grunes Gewölbe. Aici îi admirasem pentru prima oară cu ani în urmă pe Giorgione, Rafael, Tizian, Botticelli, Rembrandt, Rubens, Vermeer, Durer. Ne-am oprit ca și prima oară uimiți la Madona Sixtină a lui Rafael, smulgându-ne cu greu și regret din fața superbei lucrări. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
uimiți la Madona Sixtină a lui Rafael, smulgându-ne cu greu și regret din fața superbei lucrări. La Grunes Gewölbe, construită la comanda lui August cel Puternic în 1723, distrusă parțial în februarie 1945 în urma bombardamentelor și refăcută ulterior, am putut admira cele mai minunate colecții din lume de lucrări de artă executate în chihlimbar, fildeș, aur, argint, bronz, pietre prețioase.Ca și în alte ocazii, în 1945 Tezaurul, care a scăpat bombardamentelor, n-a scăpat de mâna iute a "Armatei Roșii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
amintesc și acuma cu spaimă de unele fotografii primite de la artiștii din Cehoslovacia, făcute la invazia din 1968, cu oameni sub tancuri, femei și copii fugind îngroziți, trupe "eliberatoare asaltând" la baionetă "grupurile de manifestanți". Cu același prilej aveam să admir, pentru prima oară, minunile realizate de fotografi din Japonia, Coreea de Sud și Hong Kong. Cu aceștia din urmă am ajuns și într-un "conflict diplomatic": la intrarea în sală era un mare planiglob ce prezenta, marcate cu mici stegulețe roșii, statele lumii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ca un briliant, imagine superbă rămasă până astăzi în memoria noastră. Spre dimineață am atins coasta Americii, făcând escale la Caracas și apoi la Bogota. Escalele erau destul de scurte, dar aveam posibilitatea să ne plimbam puțin prin aeroporturi și să admirăm vitrinele buticurilor, pline cu articole de lux și bijuterii. Spre cinstea noastră, observasem încă din perioada "escapadelor" în Berlinul occidental, că privirea unor atare minuni nu ne făcea să ne crească tensiunea, admirându-le ca atare și doar atât! La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ne plimbam puțin prin aeroporturi și să admirăm vitrinele buticurilor, pline cu articole de lux și bijuterii. Spre cinstea noastră, observasem încă din perioada "escapadelor" în Berlinul occidental, că privirea unor atare minuni nu ne făcea să ne crească tensiunea, admirându-le ca atare și doar atât! La Bogota am schimbat avionul, cu unul al companiei chiliene LAN-CHILE și am mai făcut o escală la Lima. Aici avionul parcă s-a luminat la îmbarcarea unui grup de chiliene participante la un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
flori și zâmbetele de rigoare colectivul ambasadei! După circa 14 ore de zbor și escale, eram morți de oboseală, așa că nu ne doream decât o baie caldă și un somn prelung. Pe drumul de la aeroport la ambasadă am putut să admiram străzi, parcuri, magazine, oameni fel de fel. Ambasada era situată într-un cartier select, "Las Condes", Calle Benjamin, o stradă liniștită cu case arătoase și multă verdeață. Clădirea ambasadei era proprietate a statului român, un cochet imobil cu două etaje
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
am luat masa într-un restaurant pitoresc, meniul fiind bazat pe pește, fructe de mare și excelentele "centollas", crustacei giganți de culoare portocalie-roșcată, cu o carne asemănătoare cu cea a langustelor și homarilor. Drumul ne-a oferit posibilitatea de a admira peisajul insolit al Patagoniei, câmpie cât vezi cu ochii, unicele ființe întâlnite fiind lamele guanaco și nandu struții sud-americani, iar în apele strâmtorii, ici și colo, splendide lebede negre! Ne-am despărțit de amabilul Señor Juan Mauricio în Aeroportul "Presidente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
zona în vara 1834-35. După ore bune de zbor am aterizat la Castro și până la lăsarea serii am putut vizita mica localitate, Plaza de Armas, catedrala colorată, Muzeul regional și Mercado, cu a sa Feria de artesania Târgul de artizanat, admirând minunatele obiecte din lână, piele, lemn, piatră și metal . Seara am participat la un inedit ospăț, unde ni s-a servit "curanto", specialitate pe bază de carne de vită, porc și pasăre și fructe de mare, puse într-o groapă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
trup face și artistul pentru poporul său"! Emoția de a fi lângă marea poetă era accentuată de gândul că în urmă cu doar 20 de ani se reculeseseră aici Salvador Allende și Pablo Neruda! În centrul din Montegrande aveam să admirăm un grup statuar, prezentând-o pe Gabriela, învățătoare, alături de doi copii. Eram profund impresionați de cele văzute, așa că drumul de înapoiere la autostrada Panamericană l-am făcut în tăcere! După ieșirea din La Serena ne aștepta Atacama! Un deșert întins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pământ, respectiv "câmpul cu turcoaze". Am vizitat Muzeul mineralogic, Gara de lemn cu vestita locomotivă "Copiapo", decretată în 1952 Monument național, care a funcționat între Copiapo și Calderas (port la Pacific) între 1851 și 1858, catedrala orașului și Piața centrală, admirând casele vechi și străzile străjuite de arbori cu mii de flori de culoare violet ( întâlnisem la Santiago aceiași arbori cu flori galbene sau roșii, o splendoare!). A doua zi dimineață am făcut o vizită la Universidad de Atacama, creată la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Pan de Azucar, incredibilă zonă de exuberantă vegetație și populată cu vulpi, guanaco (cămila sud-americană), lame, pinguini Humbold, nutrii, foci.... A fost minunat! Ne-am despărțit de prietenoasele noastre gazde, am plecat la drum și până am adormit am putut admira prin geamurile autobuzului miliardele de stele, ce păreau atât de apropiate că puteai să le atingi cu mâna. Trăiam o senzație ciudată, străbătând un deșert, doar noi, cei din autobuz, pierduți în noapte! Ajunși dimineață la Santiago, ne-am făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
noastre, unele traduse în spaniolă și "donația" a făcut timp de o săptămâna obiectul unei expoziții deschise în holul central al impozantului edificiu. La "Museo Nacional de Bellas Artes" fusesem ca "vizitator" la puțin timp după sosirea la Santiago și admirasem arhitectura clădirii și colecțiile. Era cea mai veche instituție de acest gen din America Latină, fiind fondat în 1880 ca Museo Nacional de Pintura. Și-a schimbat numele în Museo Nacional de Bellas Artes în 1887, iar în 1901 guvernul a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Principatelor Unite", având în vedere că "sângele apă nu se face". Am invitat tot familionul la ambasadă la o masă, au venit, ne-am firitisit, l-am mângâiat pe "ăla micu' " pentru care eram un fel de "naș" și am admirat din nou "beizadelele", care după experiența de peste ocean se făcuseră și mai frumoase! Cu Herdan povestea a fost tragi-comică. Aflasem de existența lui, unul din românii "ajunși" ginere de general și decan al Facultății de Arte Plastice de la Universidad de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
soiuri albe Sauvignon alb, Chardonnay, Riesling -, restul cu soiuri de vinuri roșii Cabernet Sauvignon, Merlot, Shiraz, Malbec, Pinot Noir, Carmenier... După vizitarea pitoreștii localități Pirque, aveam să ne minunăm de instalațiile de vinificare de ultimă generație și de hrubele companiei, admirând celebra zonă "Casillero del Diablo", un loc de legendă se spune că Don Melchor, observând dispariția repetată a unor sticle de colecție, a lansat zvonul că în hrubă bântuie noaptea diavolul, regizând scena câteva seri, ceea ce i-a determinat pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
vulcanul Tupungato, de 6570 de metri, Santiago avea multe parcuri și multe oaze de verdeață și liniște. Unul din acestea se află în apropierea ambasadei, în zona Cerro San Cristobal, Parque Metropolitano, putând fi vizitat în mașină, pe jos sau admirat din funicular. În apropierea bătrânei și monumentalei stații de cale ferată (azi Centru cultural) Estacio Mapocho , proiectată de doi arhitecți francezi în 1912, se află Parque Venezuela și Parque Forestal, modelat la sfârșitul secolului al XIX-lea de peisagistul francez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Salvador Allende, în urma bombardamentelor artileriei și aviației palatul intrând în lucrări de restaurare, încheiate în 1981. Centrul Santiago, cu numeroase artere pietonale și magazine moderne, elegante, constituia un punct de atracție, deși salariul nostru minuscul nu ne permitea decât să "admirăm". (La încheierea misiunii, trecând pe aici pentru o vizită "de rămas bun", soția a văzut într-o vitrină o pereche de cizme turcoaz, cu intarsii de piele albă, o minunăție! Am întrebat de preț, costau 150 de dolari, respectiv un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]