10,318 matches
-
arătam mai Înainte, Încă mai puțin oxidat, deci au nevoie, pentru a fi compatibile, de o nouă creștere a temperaturii ambiante. Când, la toamnă, temperatura va Începe să scadă, deci plantele vor dori medii tot mai oxidate, primii care vor adormi, ca deveniți incompatibili, vor fi arborii, apoi arbuștii și abia la urmă micile ierboase. Iar această eșalonare se va face mai rapid, pentru că toată vara plantele vor fi creat un sol puternic reducător; asta devine o incompatibilitate pentru ele, dar
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
necesara negentropie, atâta vreme cât o putem Încă găsi de-a gata. Unde? Evident, o găsim la cele mai eficiente producătoare ale ei, anume la plante. Organisme care mai oferă un avantaj, anume acela că, după ce acumulează negentropie toată vara, mai și adorm pentru o iarnă ori pur și simplu mor sătule de zile cum ar spune Vechiul Testament, de negentropie cum aș zice eu. Dreptu-i, mai rămân treze vreo câteva, cu frunze veșnic verzi, dar as-tea, În majoritate conifere, plante ancestrale deci, sunt
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
poiană îmi aduc aminte că pe vremuri, când eram pe la liceu, coboram spre casă dinspre zona alpină prin vegetația înaltă până la brâu, când, la un moment dat, era cât pe-aci să calc pe un cocoș de munte ce a adormit chiar în potecă. M-am speriat și eu dar și cocoșul, care a zburat făcând un zgomot foarte puternic cu aripile lui mari. Știu că am admirat culorile de un verde închis ale aripilor, sau așa mi s-a părut
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
pierderea serviciului sau cel puțin la compromiterea dosarului personal. După mulți ani, am reușit să mă reîntâlnesc cu prietenul meu, la Brașov, în casa fratelui meu. Am stat de vorbă până noaptea târziu și când ne-a învins oboseala, am adormit amândoi în acelaș pat, ca pe vremuri la Galați. Ceea ce a fost însă ca o adevărată minune, am discutat în acelaș fel ca pe vremuri, se părea că amândoi continuăm o discuție întreruptă parcă ieri, se părea că vremea nu
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
aceste ședințe revoluționare, s-a cerut exmatricularea unui student cu numele Munteanu, pentru că a fost văzut jucând Poker. Acesta s-a ridicat și a spus: „Eram noaptea într-o gară în Moldova, unde trebuia să schimbăm trenul și ca să nu adormim în sala de așteptare, am jucat cărți pe chibrituri, nu pe bani”. „Afară, afară!”, au strigat revoluționarii. „Tovarăși, eu sunt muncitor, tractorist de meserie și am fost trimis la Facultate de Partid pentru că am fost cel care a înființat în
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
simt gustul. Acru era gustul. Să nu poți participa, să te simți exclus dintr-un motiv care nu ține neapărat de tine. Aceeași ciudă pe care o încercam noaptea, când visam că trebuia să urmăresc pe cineva, dar eram imobilizat. Adormit într-o poziție incomodă, nu puteam alerga în visul acela al meu. Alergam așa, pe loc, și asta mă enerva îngrozitor. Pe Sue Ellen o chema Elena, dar, acum câțiva ani, o văzuse o asistentă cu o sticlă de lichior
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
nu-i mai citește nimeni de mult, eseist, nuvelist, romancier și gazetar, de toate și fără ră su net prea simpatic printre cititori - singur, prin urmare, scriitorul multiplu N. Davidescu, după lectura numai a câteva pagini [memorialistice] ale mele, a adormit. Dar nu pentru atâta lucru i-aș purta pică vechiului meu prieten și colaborator al Noii Reviste Române, a cărui bătrână inimă sclerozată din curvăsărlâc, alcool și tutun Îi dă oboselile și somnolențele specifice, cât mă dezolează și mă despe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cât a durat Întrevederea, n-am băut decât conținutul a 3 pahare cu vin de Pietroasele, la 21, când am ajuns acasă, eram toropit și moleșit de-a binelea. Ca să-mi revin, m-am Întins câteva minute, numai că am adormit și, trezit la 23, mi-am dat iarăși noaptea peste cap, mai mergând la calculator, mai Încercând să ațipesc, dar fără nici-o șansă ca somnul să revină. La 3,40 m-am instalat definitiv În fața monitorului și până la 9 am
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
dat seama că trebuia să fim deja la slujba de noapte. Am aruncat repede ceva peste resturile de alimente întinse pe masă, apoi am deschis ușa. La ușă era călugărul nostru, care a vrut să se asigure că nu am adormit și a venit să ne invite în biserică, la slujbă. Toți am devenit dintr-o dată foarte serioși și cu figuri spășite, am luat-o după călugăr spre biserică. Dintre toți, Dragoș Bucescu Dumnezeu să-l ocrotească acolo unde este avea
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
-mi citească gândurile. În seara aceea am fost trist, am stat în camera mea (de fapt, e greșit spus, camera nu e doar a mea, ci și a fraților mei), m-am așezat în pat, sub plapumă, fără să pot adormi, eram nemulțumit de mine, începeam să mint, și totdeauna îmi zisesem că n-am să abdic de la acest principiu - să nu mint, atunci când voi începe să mint, n-am să mai fiu curat, n-am să mai fiu eu însumi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Nu mă plâng mamei, mă simt vinovat, sper să-mi treacă, doar nu este prima căzătură din viața mea. Mă vâr sub plapumă, crezând că nefericita aventură s-a terminat. Trag cu putere aer în piept și mă pregătesc să adorm. Dar somnul nu sosește, întârzie să mă ia sub aripa sa ocrotitoare, și nici durerea nu dă semne că ar bate în retragere. Dimpotrivă, crește și, o dată cu ea, crește și teama mea. Teama că are să mi se întâmple ceva groaznic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
groaznic și iremediabil. Stau chircit în întuneric și îndur suferința fizică. Îi aud, pe rând, pe frații mei mai mari cum intră în cameră și se așază în pat. Îi aud apoi cum încep să respire regulat, semn că au adormit. Numai pe mine mă ocolește somnul, strâng din dinți și mă lupt cu starea aceasta rea. Acum toată durerea s-a mutat, s-a strâns într-un singur loc: mă doare capul, mă doare atât de tare încât sunt convins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
din dinți și mă lupt cu starea aceasta rea. Acum toată durerea s-a mutat, s-a strâns într-un singur loc: mă doare capul, mă doare atât de tare încât sunt convins că o să-mi plesnească. Într-un târziu adorm totuși, dar dorm puțin, chinuit, întrerupt, agitat, bântuit de tot soiul de coșmaruri pe care nu le țin minte. Când se crapă de ziuă, nu mai rezist și strig cu voce stinsă: Mamă, mi-e rău, mi-e foarte rău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ochii în jur și descopăr un nor tocmai potrivit să-mi fac culcușul în el. Mă cuibăresc în valurile sale alburii, parcă aș fi întins pe o saltea moale, moale, învelit într-un sac de dormit. E cald și bine. Adorm într-o clipită. Mă trezesc refăcut, nu-mi dau seama câtă vreme s-a scurs, dar sunt odihnit și într-o stare fizică excelentă. Chiar îmi trece prin minte gândul că toată tărășenia cu accidentul meu de la săniuș și apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
sunt aidoma unui copil în primele zile de la naștere, neacomodat cu noua realitate exterioară, incapabil încă s-o dibuiască. Mă pomenesc întrebându-mă cum să țin socoteala zilelelor scurse aici. Îmi zic să număr zilele după perioadele de somn: când adorm înseamnă că a trecut o zi în văzduh, când mă trezesc înseamnă că a început o altă zi în văzduh. Cu soluția la această problemă în cap, chiar mă cuprinde somnul. Dar n-am parte de odihnă până la capăt. După
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
săi. A luat din buzunarul de la piept cărticica sa și a citit, cu mare greutate, câteva versete. Tremura în continuare. Cu toate puterile, căuta să lupte cu frigul, să nu se lase copleșit de hipotermie. A închis ochii și a adormit. A avut noroc, n-a murit de îngheț. Iar în seara acelei zile, când s-a trezit, pentru a doua oară i-a surâs șansa. Petrea, un învățător dintr-un sat de lângă Serenite, care-l cunoștea pe tata, l-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
făcut cale întoarsă. Nu înainte ca el, zărind peste drum un loc viran unde crescuseră ghiocei, să culeagă câteva fire și să i le dăruiască. În seara aceea, în patul lui din baraca de la colonie, tata nu a putut să adoarmă. Recapitula evenimentele zilei într-adevăr formidabile: aflase vești despre cei de-acasă, își comandase ochelari, își regăsise miraculos cărticica, mersese pe străzi normale din lumea normală și o cunoscuse pe doctoriță. Mai ales asta îl neliniștea și îi pricinuia insomnia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
nu mai suportă, că nu se mai poate stăpâni, că dă peste margini. Acum îi făcea bine să constate că există și alții care văd lucrurile ca el. În seara aceea, târziu, Victor s-a întors acasă tulburat și a adormit greu: în memorie îi răsunau cuvintele ferme ale lui Stelian și o întrebare anume nu-i dădea pace, Ce va urma?, mai ales că se înțelesese cu prietenii săi să se întâlnească și în ziua următoare și să reia șirul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ajunsese acasă vestea că tata divorțase nu doar formal, ci chiar avea acum pe altcineva, o doctoriță tânără pe care o cunoscuse în regiunea aceea unde era deportat... Victor suferea în tăcere și în nopțile lungi, când nu izbutea să adoarmă, căuta să deslușească o ieșire din situația aceasta complicată. Trebuia neapărat să întreprindă ceva, să nu se lase în voia soartei, nepăsător și leneș, leneș la trup, leneș la suflet. Își promisese că se va împotrivi, își promisese că va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
patul improvizat așa îmbrăcați cum erau, cu paltoanele pe ei: strânși unul în altul, să se încălzească - culcușul era acceptabil. Au mai vorbit cam zece-cincisprezece minute, încercând să contureze prima lor acțiune de luptă, apoi i-a răpus oboseala. Au adormit în noua lor casă, o casă pe care o imaginau ca fiind casa curajului și a libertății. *** În acest timp, în orășelul Serenite, în biroul șefului de raion Gârmoci, telefonul suna furios. Chiar mai-marele peste orășelul nostru și peste împrejurimile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
care merg în URSS. E bună ideea cu sabotajul, dar să avem grijă să nu omorâm oameni nevinovați, a zis Stan. Urmărim orarul trenurilor și stricăm șina când știm sigur că urmează să apară marfarul..., a precizat Victor. Seara au adormit duși, încântați de bilanțul primei zile. *** Au fost treziți brusc după miezul nopții. Strigăte, lătrat de câini lupi, motoare de camioane militare, reflectoare aprinse care-și proiectau nemilos fascicolul de lumină puternică prin ferestruica de la coliba lor. Nici nu s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
o conduci cu spor...“). Gârmoci și Fanache îl priveau dintr-un colț pe tovarășul prim, îl priveau atenți, căutând să citească pe fața lui dacă se simte bine sau nu. Ceea ce vedeau îi umplea de încântare. Toarșul închisese ochii, aproape adormise - dacă adormea era grozav: asta însemna că e mulțumit, că-i place spectacolul. Tovarășul Cameniță, ca de obicei, mâncase enorm la prânz. Privindu-l cum înghite nesățios, lui Fanache chiar îi trecuse prin cap că tovarășul Cameniță poate mai are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cu spor...“). Gârmoci și Fanache îl priveau dintr-un colț pe tovarășul prim, îl priveau atenți, căutând să citească pe fața lui dacă se simte bine sau nu. Ceea ce vedeau îi umplea de încântare. Toarșul închisese ochii, aproape adormise - dacă adormea era grozav: asta însemna că e mulțumit, că-i place spectacolul. Tovarășul Cameniță, ca de obicei, mâncase enorm la prânz. Privindu-l cum înghite nesățios, lui Fanache chiar îi trecuse prin cap că tovarășul Cameniță poate mai are două-trei persoane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
prin dogoarea de iad. Și-au aprins câte o țigară. Carpați fără filtru. Au tras adânc fumul în piept: fumau ca niște bărbați, nu ca niște țânci mucoși. S-au întins în iarbă. Au schimbat câteva vorbe, dar repede au adormit, doborâți de zăpușeală. S-au trezit într-un târziu, lac de nădușeală. Nu-și dădeau seama cât timp trecuse. Și-au șters cu palma sudoarea de pe față și s-au ridicat. Au coborât printre arbori, spre plajă, voiau să facă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
a învățat profesorul de latină pe Biță. După câteva minute, băiatul a fost în stare, în sfârșit, să lege cuvintele: -Tovarășe profesor, eu și prietenul meu Mircea, Mircea Popescu, am dat pe malul Dunării, la Bașcov, peste un înger. E adormit pe plajă, e uriaș și luminează. Domnul Pârvulescu l-a fixat cu privirea sa pătrunzătoare pe elev: a priceput imediat că nu minte, avea știința să descopere pe fața oamenilor gândurile lor de adâncime. Profesorul de latină, cu o ținută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]