10,029 matches
-
care se dezvoltă cultura arabă: arta, poezia și medicina, cea din urmă este învățătura cea mai prețioasă. Încă din perioada islamului clasic, un așezământ principal de învățământ medical era Spitalul. Aici se experimentau cunoștințele din biblioteci și universități. Primul spital atestat documentar este cel fondat în anul 800 de Gabriel (= Jabrain în arabă), medic nestorian foarte vestit, care a luat ca model și academia medicală din persanul Gondi-Shapur, cucerit de arabi (637 - 651). De acum, până în Andaluzia iberică, arabii vor edifica
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Oliver (1841 - 1915), fiziologi englezi, izolează vasopresina (1896) secreție a hipofizei posterioare cu rol antidiuretic. în absența ei apare diabetul insipid. în concentrație mare este hipertensivă. Vasopresina este numită și antidiuretic hormon sau adiuretină și este însemnată cu simbolul ADH, atestată și completată și de alți cercetători. Termenul de hormoni este introdus în 1905 de către W. B. Hardy, care-i caracterizează ca produși stimulenți, excitanți ai țesuturilor sau glandelor cu funcție endocrină. Claude Bernard studiind ficatul folosise sintagma „secreție internă“, referindu
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
găsesc capete de taur (cranii), acoperite cu ghips; uneori, craniile de taur se află alături de piepturi umane feminine. Locurile legate de acest cult se pare că erau mai degrabă domestice, nefiind legate de o organizare sacerdotală centrală. 3) Cultul morților, atestat tot În Çatal Hüyük, la Ierihon și În alte părți, constând În obiceiul de a Îngropa morții sub pavimentul caselor și În anumite locuri considerate „sanctuare domestice”. În ceea ce privește tratamentul rezervat cadavrelor, trebuie semnalate următoarele obiceiuri: descărnarea, adunarea resturilor În țesături
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cetatea Eridu, ale cărei straturi (6-18) corespund culturii ‘Ubaid. La Eridu, În stratul 11, apare pentru prima oară un templu dispus pe o terasă, caz ce poate fi identificat ca origine a viitoarelor zigurate („temple-turnuri”, ridicate pe o terasă), bine atestate În etapa culturală următoare de la Uruk. Un alt templu pe terasă se află În stratul 7 de la Eridu (etapa culturală Uruk); acesta este dreptunghiular, de mari dimensiuni (24m × 12,5m) și are În centru altarul și masa pentru ofrande. Se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
4. PANTEONUL" 1. Formarea panteonuluitc "1. Formarea panteonului" Ceea ce am observat În subcapitolul 2.3 În legătură cu religia mesopotamiană rămâne, În general, valabil și În ceea ce privește formarea panteonului. Încă din cele mai vechi timpuri și, În general, din cea mai Îndepărtată perioadă atestată, panteonul mesopotamian reprezintă efectul unei acumulări multilaterale, cu toate că este mai degrabă de natură sumeriană, decât semitică. Majoritatea covârșitoare a divinităților sunt de origine sumeriană și corespund divinităților diferitelor cetăți-stat sumeriene (Eridu, Nippur, Ur, Uruk etc.). În general, divinitățile sumeriene s-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
protectoare ale fecundității și agriculturii, foarte venerate la nivel public și, chiar mai mult, la nivel privat. În afara câtorva excepții, divinitățile nu se confundă cu obiectul material pe care Îl personifică sau Îl locuiesc (soarele, luna, stelele etc.). Cultul aștrilor, atestat uneori, este considerat o excepție. b) Regatele divine În principiu, zeii locuiesc În elementul pe care Îl reprezintă. Chiar și zeii al căror nume nu recheamă un domeniu anume sunt atașați În mod fundamental de un loc. Sediile zeilor sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
multor divinități. a) Templele După cum s-a spus deja (cf. subcapitolul 1.3d-e), există atestări ale templelor din Mesopotamia Încă de la sfârșitul perioadei calcolitice. Este, de asemenea, foarte important să ținem cont de faptul că, În faza cea mai veche atestată a civilizației sumeriene, templul constituia un Întreg cu toată cetatea, din moment ce atât puterea religioasă, cât și cea politică erau concentrate În mâna marelui preot en: este vorba despre o societate teocratică, pe bună dreptate numită: „cetate-templu” (A. Falkenstein). Atunci când se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acest sens erau caracteristice celebrările În cinstea lui Dumuzixe "Dumuzi"/Tammuzxe "Tammuz" și Inanna (Iștarxe "Iștar"), considerați principali zei care aveau legătură cu fertilitatea. 2) Calendarul sacru - În Mesopotamia a existat un calendar sacru Încă din cele mai vechi timpuri atestate, care se reflecta și În viața civilă. Despre acest lucru scrie G. Furlani (1928-1929, vol. II, pp. 200-201): Calendarul sacru stabilește cui Îi este dedicată fiecare lună, cui Îi este dedicată fiecare zi și dă dispoziții despre ceremoniile care trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
3 km de cetatea Kaniș, sediu al unui palat rezidențial al principilor anatolieni. Deși textele reflectă În principal cultura paleoasiriană din Anatolia, sunt totuși frecvente, mai ales În onomastică, numele unor divinități non-asiriene, dintre care pentru unele dintre ele există atestate temple sau sărbători. Se poate stabili că panteonul din Kaniș era format din divinități precum Așșiyatxe "Așșiyat", ¾alkixe "H~alki", Inaraxe "Inara", Ișput, Pirwaxe "Pirwa", Tarawaxe "Tarawa", pe care le găsim mai târziu, Împreună cu alți zei, În ritualele hitite celebrate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Bazar, atestă, conform unor cercetători (Balkan, 1992), cultul unei triade divine, venerate În Anatolia Înainte de afirmarea populațiilor indo-europene. Nu poate fi evaluat cu precizie nici gradul de influență al religiei asiriene În teritoriul anatolian marcat de fenomenul colonial. Mult mai atestată este perioada hitită, datorită săpăturilor inițiate În 1906 de H. Winckler, care au dus la descoperirea arhivelor regale de la Hattușaș (astăzi Boghazköy la circa 180 de km nord de Ankara). Au fost descoperite aici câteva mii de tăblițe, cele mai multe fragmentate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
corespunde Blaenei clasice. În stadiul actual al cunoașterii nu putem atribui populației palaice nici evenimente istorice, nici formațiuni statale autonome. Mult mai amplu este corpusul textelor legate de limba luviană, răspândită pe teritoriul vast al Anatxe "Anat"oliei meridionale și atestată atât pe tăblițele cuneiforme din arhiva de la Hattușaș (Starke, 1985, 1990), cât și pe inscripțiile monumentale În grafie hieroglifică, posterioare căderii imperiului hitit. Avem cel puțin informații despre existența a două realități politico-statale În teritoriile locuite de populația luvia: Arzawa
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
capitala sa, sunt expresia unor culturi diverse, cu siguranță absorbite și reelaborate la nivelul instituției politice. Apoi, faptul că Anitta Își arată devoțiunea pentru trei divinități În particular poate fi legat de existența la Kaniș/ Neșa a unei triade divine, atestată și de statuetele cu trei capete. Odată cu afirmarea supremației regilor din Hattușaș pe teritoriul anatolian devine necesară elaborarea unei teologii de stat propriu-zise, capabile să legitimeze și, Într-un anumit sens, chiar să fundamenteze regalitatea. Astfel, au fost redactate texte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
multe ori zeii sunt legați de animale, atât În documentația textuală, cât și În cea iconografică; asocierile cele mai frecvente, cea a taurului cu zeul furtuniixe "zeul furtunii" și a cerbului cu divinitatea protectoare DLAMMAxe "DLAMMA", constituie motive tipic anatoliene, atestate Încă din epoca neolitică. Altă interpretare a relației animal-zeu (animalul, simbol al zeului sau chiar zeu1) este legată de problema zoomorfismului În religia anatoliană. Diferiți cercetători 2 au vorbit despre elementele zoomorfe, În legătură cu basorelieful de la Alaca Hüyük (secolul al XIII
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
marilor sărbători ale anotimpurilor, care erau celebrate, personal, de rege și de regină și/sau de principe În timpul unei călătorii cultuale (reală și/sau simbolică), În cursul căreia se ajungea În principalele centre anatoliene. Acest respect al tradițiilor locale, bine atestat, de instrucțiunile lui Arnuwanda pentru guvernatorii provinciilor, dar și de inventarele cultelor din timpul lui Tut¿aliya al III/IV-lea, răspundea exigențelor de ordin politic, care priveau menținerea unei coeziuni sociale, fiind posibil datorită omogenității substanțiale a tipurilor divine
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divinității trebuie deduse din indicii indirecte și sporadice, precum etimologia numelor, epitetele divine, elementele teofore prezente În antroponimie și toponomastică. Ca și În alte civilizații ale Orientului Apropiat, religia se prezintă și la Ebla ca un sistem politeist articulat. Zeii atestați sunt foarte numeroși, ținând cont și de multiplele manifestări funcționale sau locale ale acelieași zeități. Panteonul care poate fi dedus din texte are totuși În vedere o regiune mai amplă decât nucleul urban. Oricum, trebuie să fi existat un nucleu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și prezintă importante particularități proprii, chiar dacă se pot institui comparații relevante și În ceea ce privește cultul din Ugarit. Emar ne oferă așadar un exemplu prețios pentru religia Siriei În cadrul unei epoci În care ne sunt cunoscute doar tradițiile de pe coastă. Celebrările religioase atestate aici sunt multiple: două liturghii rituale (EZEN) pentru instalarea și consacrarea unor preotese (NIN.DINGIR și maș’artu), sărbătorile zukru și kissu (lit. „tron”, În cinstea diferiților zei) și un complex ritual pentru defuncți; de altfel, există cicluri diverse de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și așa e dificil de stabilit dacă este un zeu sau o zeiță). Pe lângă zeii anatolieni și mesopotamieni, mai trebuie amintiți Adamateraxe "Adamatera", Huleluxe "Hulelu", Shakhruxe "Shakhru" (Shaharxe "Shahar", la Ugarit), Ishkharaxe "Ishkhara" și alte teonime menționate mai rar sau atestate doar În onomastică. 4. Ugarittc "4. Ugarit" Situl de la Ugarit (Ras Shamra) pe coasta siriană dinspre insula Cipru a fost capitala unui mic regat deosebit de Înfloritor În secolele XV-XIII, epocă atestată documentar de textele din arhivele orașului. Din punct de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Ishkharaxe "Ishkhara" și alte teonime menționate mai rar sau atestate doar În onomastică. 4. Ugarittc "4. Ugarit" Situl de la Ugarit (Ras Shamra) pe coasta siriană dinspre insula Cipru a fost capitala unui mic regat deosebit de Înfloritor În secolele XV-XIII, epocă atestată documentar de textele din arhivele orașului. Din punct de vedere sociopolitic, economic și cultural, Ugarit este predecesoarea directă a cetății feniciene din secolul I, de care o apropie inclusiv limba și tradițiile religioase. Cetatea, deja În criză economico-socială, dispare la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de a avea un comportament etico-religios În conformitate cu obiceiurile tradiționale care se deosebesc de cele (blamabile) ale neamurilor străine. Un rol de o deosebită importanță aveau la Ugarit asociațiile cu caracter religios, centrate pe culte divine și denumite Arzi¿u (termen atestat deja la Ebla și Emar și, În forma marzea¡, În lumea feniciană și aramaică ulterioară). Beneficiind de o structură economică și de locații specifice celebrărilor rituale, aceste „confrerii” mesele sacre publice care se distingeau prin consumarea rituală a vinului și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Horonxe "Horon", care Își exercită supremația asupra reptilelor, având amândoi o dimensiune cultuală superioară față de prezența lor În povestirile mitice. Mai sunt apoi și fiicele lui Baal, diferiți mesageri și paji, precum și alte figuri mai mult sau mai puțin obscure atestate ca teonime În onomastică sau menționate În listele divine, care contribuiau la Îmbogățirea universului mitologic și cultual din Ugarit. În sfârșit, trebuie menționată o figură inactivă În mituri, dar foarte prezentă În cult: Ilibxe "Ilib", teonim care Înseamnă „Zeul tatălui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
rest, divinitățile feniciano-punice au fost uneori primite de civilizații vecine, precum Anatolia și Egipt. Un caz aparte este reprezentat de Israel, care adoptă pe scară largă cultele lui Baalxe "Baal", Astartexe "Astarte" și Asheraxe "Ashera" (vechea zeiță mamă Athiratxe "Athirat" atestată Încă de la Ugarit) În cadrul religiozității domestice, În timp ce le respinge la nivel oficial concomitent cu afirmarea cultului unicului YHWHxe "YHWH". Cultul feniciano-punic cuprindea acte precum rugăciunea, divinația și practicile magice, ofertele sacrificiale nesângeroase (alimente, obiecte, băuturi etc.) și sacrificii de animale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este furnizat de Palmira. Oaza din Tadmor, numele antic (și actual) al cetății Palmira, situată la jumătatea drumului dintre Homs și Eufrat, este deja cunoscută În secolul al XIX-lea Î.Hr. din izvoare cuneiforme și are o istorie Îndelungată, atestată doar În ultimele faze (sec. I Î.Hr. - III d.Hr.) În texte epigrafice scrise Într-un dialect aramaic și În greacă. În epoca despre care discutăm, găsim În oază o populație eterogenă sub aspect, de origine majoritar aramaică, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din punct de vedere formal datorită efortului teologico-politic al clasei sacerdotale. Diferitele triburi adunate În oază, fiecare cu tradițiile și cultele proprii, arată, la rândul lor, că au suportat În grade diferite influențele culturilor cu care au venit În contact, atestate, de exemplu, de prezența divinităților de origine mesopotamiană, arabă sau feniciană. Varietatea etnică a palmirenilor, relevată de antroponime, este un element fundamental care trebuie luat În considerare pentru evaluarea religiei locale În care coexistă divinități cu atribuții aparent asemănătoare. Un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mod unitar Într-un singur panteon, ci mai degrabă Într-o serie juxtapusă de sisteme cultuale care au Încercat să se integreze la un alt nivel Într-un panteon civic cu o structură esențialmente artificială. De fapt, În oază sunt atestate culte ale unor divinități cunoscute și În alte părți al ariei semitice orientale și occidentale, al căror proces de intrare este necunoscut și care coexistă cu alte figuri divine cu funcții analoge. În acest amestec religios articulat, divinități babiloniene se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În alte părți al ariei semitice orientale și occidentale, al căror proces de intrare este necunoscut și care coexistă cu alte figuri divine cu funcții analoge. În acest amestec religios articulat, divinități babiloniene se găsesc alături de divinități de origine arabă (atestate mai ales la periferie), a căror importanță și răspândire atestă rolul socioistoric al elementului etnic corespunzător. O astfel de divinitate supremă În Palmira În epoca izvoarelor epigrafice pare a fi Bel, un zeu venerat de tribul Bene-Kohennabu, care a ajuns
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]