KorAP: Find »[drukola/base=bunic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...382 383 384 ...528 >

13,186 matches

Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655

se putea... Cel mai fericit caz era să poți săpa o mică groapă și știu că convoiul avea niște lopeți, știu că tata a avut grijă să avem lopeți. Vărul meu, la 5 ani, mergea pe jos, În căruță erau bunicii și știu că tatăl meu zicea că obligația mea este să-l țin de mână pe acest văr al meu, ca să nu-l pierd pe undeva prin noroaiele de pe acolo și eu personal să stau cât mai aproape de el. Cât

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
două căruțe și ne-am pregătit pentru Întoarcere - dar pentru că era război și căruțele și caii erau luați de armata rusească, am plecat Înapoi separat: tata, mama, bunica și cu mine Într-o căruță, restul familiei În cealaltă căruță, cu bunicul În altă căruță, și am plecat Înapoi pe jos și prin păduri, punctul principal de Întâlnire fiind Cernăuți. Căruța noastră a ajuns cu două săptămâni Înaintea celeilalte, timp În care nici unii, nici alții nu știam dacă mai trăim. Umblam numai

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Întorci sau rămâi acolo, și atunci oamenii se ascundeau; și ca să-i scoată din ascunzătoare, poliția evreiască Îi bătea pe evrei - ca să-i scoată la muncă pe cei tineri, poliția evreiască lua ostatici dintre evreii bătrâni. A fost și cazul bunicului meu, care a fost luat ostatic pentru că fratele mamei s-a ascuns. Ostaticii erau bătuți până când cel vizat se prezenta ca să plece la muncă... Mi-ar veni foarte greu să spun astăzi dacă eu i-aș fi trimis la pușcărie

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
doi băieți au venit Într-o noapte din Dorohoi - se făcea atunci comerț Între Dorohoi și Cernăuți, nu știu cu ce - o căruță cu doi cai și ne-au Încărcat numai pe noi și ne-au dus la Dorohoi, iar bunicii au rămas cu ceilalți frați la Cernăuți. Între timp s-a Închis granița și ei au mai stat un an la Cernăuți, revenind la Câmpulung abia În 1946... Le-au dat voie rușii? Da, trebuia să te duci să le

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
s-a discutat În familie această problemă a emigrării? Nu, nici nu era subiect de discuție... Din punctul de vedere al tatălui meu, nu era subiect de discuție... Au plecat frații mamei mele - unul În ’54 și unul În ’58. Bunicii au rămas În Câmpulung -, evident, erau foarte În vârstă -, dar tatăl meu nu a plecat pentru că nu puteau fi luați și bunicii (ăsta a fost poate un pretext)... Foarte târziu și foarte greu au venit părinții În București... Cândva i-

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
meu, nu era subiect de discuție... Au plecat frații mamei mele - unul În ’54 și unul În ’58. Bunicii au rămas În Câmpulung -, evident, erau foarte În vârstă -, dar tatăl meu nu a plecat pentru că nu puteau fi luați și bunicii (ăsta a fost poate un pretext)... Foarte târziu și foarte greu au venit părinții În București... Cândva i-am adus, totuși, În București, ceea ce a fost o imensă greșală, pentru că nu s-au acomodat nicidecum În București... Eu le-am

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
au fost alungați din posturi și atunci oameni foarte, foarte culți și bine pregătiți au venit și au predat la acest liceu. Acolo am fost educați să știm ce se Întâmplă În lume și, În afară de asta, eu am stat la bunicii mei, la Cluj - aveam un bunic de 42 de ani care a fost dus, În ’42, la muncă forțată și nu a dat nici un semn de viață. L-am tot așteptat, Împreună cu bunica, deci era o spaimă... Ca ulterior, când

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
atunci oameni foarte, foarte culți și bine pregătiți au venit și au predat la acest liceu. Acolo am fost educați să știm ce se Întâmplă În lume și, În afară de asta, eu am stat la bunicii mei, la Cluj - aveam un bunic de 42 de ani care a fost dus, În ’42, la muncă forțată și nu a dat nici un semn de viață. L-am tot așteptat, Împreună cu bunica, deci era o spaimă... Ca ulterior, când m-am Întors, să aflu că

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
naștere a bunicii, că am stat acolo doi ani de zile, și era o femeie... Când m-am dus eu acolo avea 62 de ani, la deportare avea 65 - mă rog, erau așa de buni cu mine, știți cum sunt bunicii, mai ales În perioada aceea: eu Învățam bine și erau fericiți că Învăț bine... Și bunicul... Apoi mă gândesc de multe ori la unchiu’... și la mulți alții... Foarte mulți au pierit din ambele familii, și din partea mamei, și din partea

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
m-am dus eu acolo avea 62 de ani, la deportare avea 65 - mă rog, erau așa de buni cu mine, știți cum sunt bunicii, mai ales În perioada aceea: eu Învățam bine și erau fericiți că Învăț bine... Și bunicul... Apoi mă gândesc de multe ori la unchiu’... și la mulți alții... Foarte mulți au pierit din ambele familii, și din partea mamei, și din partea tatei. Din partea tatălui meu au pierit patru frați și două surori, iar din partea mamei două și

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Scheiner: Tatăl meu a fost fabricant. Am avut fabrică de mobilă, cherestea și parchet. Am avut și moară, și, În centru, o prăvălie de mobilă, unde a stat unchiul meu - și el a aranjat... Dar tot a fost comun, că bunicul meu așa a lăsat lucrurile, că era onest și fin. Acolo a lucrat tata și după aceea fabrica a fost arsă de trei ori, aprinsă la sărbători evreiești. Asta În ce an se Întâmpla, cam În ce perioadă? Nu știu

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
cu Gross Alexandru (n. 1931) Mihai Vakulovski: Domnule Alexandru Gross, cu ce se ocupau părinții dumneavoastră Înainte de război? Alexandru Gross: Eu m-am născut la 17 iulie 1931 În comuna Topa Sâncrai - atunci era județul Cluj, acum e județul Sălaj. Bunicul a fost cetățean american și avea dublă cetățenie. A cunoscut o prietenă pentru care a venit În România. Nu știu când a venit, mai ales că am trăit la țară, n-am avut așa o pregătire, să Întreb, să cunosc

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
au grăbit deportarea și depunerea În Cluj, la fabrica de cărămidă, În ghetou. Fără să Întrebe nimic, Într-o noapte ne-au urcat În căruțele noastre - că am avut vreo patru căruțe și șaretă - și ne-au dus În ghetou. Bunicul a fost foarte decepționat: a fost acuzat că e spion, l-au chemat pe la Gestapo, departamentul horthyst, apoi iar a venit, iar l-au chemat, până când l-am văzut că nu mai putea sta În picioare. Cică să spună unde

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
că are legături cu rușii. Fratele mamei deja era Într-un detașament de muncă În Ungaria. În mai, 20 sau 22 mai, ne-au urcat În vagoane. Dar În ghetoul de la Cluj ce făceați? Nu făceam nimic. Tata era interogat, bunicul era interogat, iar eu nu făceam nimic - stăteam pe acolo, ce puteam să fac, că aveam pe atunci 11 ani. Acolo am lucrat la niște cărămizi, că n-aveam ce face. Dar n-am stat mult. Mama a suferit un

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
gară, unde ne-au dat jos. Foarte repede ne-au dat jos - care nu s-a dat repede vai de capul lui, care nu s-a mișcat tot la fel, câinii erau pe lângă noi, am simțit miros de carne arsă. Bunicul auzise ceva despre lagărele de concentrare, la BBC. Aveam radio acasă și el, știind limba engleză, a auzit de lagăre, ce se Întâmplă, cum se Întâmplă, numai că imprudența a fost că noi puteam pleca din Sâncrai, din județul respectiv

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Elveția, cum că am mai primit 5.000 de mărci. Dar să avem răbdare, se mai caută adrese, că s-au depus aproape cinci miliarde de dolari din confiscări de la oamenii persecutați. Am mai făcut o adresă, să caute dacă bunicul n-a avut cumva asigurare pe la băncile din Elveția. Că dacă el a venit din SUA Înseamnă că ceva a fost. Eu nu știu unde să caut, nici nu știu de unde a venit - de unde să știu? Și acum să vă mai spun

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
să se mute cu familia În Cluj, fiindcă nu este exclus ca În viitorul apropiat să fie nevoite să-l exileze, cu sau fără familie, ca fiind cetățean maghiar și pe deasupra și evreu. Trebuie să spun ceva poate mai nostim. Bunicul meu din partea tatălui făcea parte din categoria evreilor asimilați din perioada austro-ungară - mai mult, făcea parte din relativ puținii evrei militari de carieră. În timpul primului război mondial a trăit cu familia În localitatea Znaim, la câteva zeci de kilometri de

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
bine minte - a studiat matematica la Praga. La ce concluzie a ajuns, deci, militarul deblocat, „patriotul” de odinioară? Că războiul nu are nici un sens, că orice război este fratricid, chiar dacă se duce Între nații diferite, motiv pentru care - cum zicea bunicul meu cu oarecare exagerare, dar multă semnificație - „Am Împrăștiat sămânța mea prin toată Europa!”. Bunicul meu a avut „noroc” că a murit În 1932 și nu a fost martor la ascensiunea fascismului și, cu atât mai mult, nu a apucat

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
patriotul” de odinioară? Că războiul nu are nici un sens, că orice război este fratricid, chiar dacă se duce Între nații diferite, motiv pentru care - cum zicea bunicul meu cu oarecare exagerare, dar multă semnificație - „Am Împrăștiat sămânța mea prin toată Europa!”. Bunicul meu a avut „noroc” că a murit În 1932 și nu a fost martor la ascensiunea fascismului și, cu atât mai mult, nu a apucat al doilea război mondial și Holocaustul. În ce-i privește pe fiii săi, e interesant

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
alta, pentru că am suferit Împreună. Asta ar fi prima etapă care vă interesează, până În mai 1944... - Cum era comunitatea evreiască În comuna dumneavoastră? - DAVIDOVICI: Nu era o comunitate prea mare - șapte-opt familii. Am Învățat alfabetul ebraic de la mama și de la bunicul din partea mamei mele, tata ocupându-se de noi cu limbile maghiară, franceză, germană și cu literatura. Am avut o gospodărie frumoasă datorită mamei, cu o grădină foarte frumoasă, cu o casă foarte frumoasă, cu grajd, cu cele necesare, cu șură

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
frică nu spunea nimeni nimic. Ușor vorbim acum, dar dictatura aceea fascistă, horthystă, era foarte periculoasă și amenința. Nu pot eu să condamn acum, că este foarte ușor acum... Am mers la Târgu-Mureș. La fabrica de cărămidă deja am găsit bunicii, familia unchiului care a fost la muncă... Ulterior au venit, după vreo două zile, și rudele tatălui. - Cât timp a durat transportul? - O zi. - Puteți descrie ghetoul? - Curtea era plină cu șatre, cu corturi, adică improvizații, fiecare cum a fost

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
care a fost la muncă... Ulterior au venit, după vreo două zile, și rudele tatălui. - Cât timp a durat transportul? - O zi. - Puteți descrie ghetoul? - Curtea era plină cu șatre, cu corturi, adică improvizații, fiecare cum a fost pregătit. Noi, bunicii, tata era mai pragmatic... Venea ploaie, vânt, ne băgam În cuptor - cuptor de ars cărămidă. Era pază de jur-Împrejur. Maghiari. Care vegheau. Dar nu În sensul că dacă eu Îmi puneam În minte nu puteam să fug. Nu se Întâmpla

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
acest tabel. Dar au un alt tabel, dat de primăria orașului Miercurea Niraj, cu evreii care au fost duși În ghetoul din Târgu-Mureș - figurează și ai mei, cu date, nume, prenume... Dar În tabelul ghetoului nu figurează - și, curios, nici bunicii mei nu sunt trecuți acolo. Deși numele este trecut la monumentul deportaților din Târgu-Mureș. Dar pe tabel nu figurează. Mi-au spus că este unul dintre puținele cazuri când o parte din tabel a dispărut. - Ce zvonuri circulau În ghetou

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
ciubăre? - Nu, nu au pus ei ciubăr... Ce s-a găsit... - Femeile sau bărbații aveau o pătură când se duceau În colțul acela? Mai exista pudoare? - Da, se mai făcea un fel de zid. - Suferea cineva de ceva? Plângea cineva? - Bunicii. El avea 70 de ani, probleme cu tensiunea... - Dar nu aveați nici un medic acolo? - Bergmann era medic, dar nu cred că a fost nevoie de intervenția lui. Sunt convins că În alte vagoane s-a Întâmplat. Imaginea mea, la mintea

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
mișcăm - și asta a fost șansa mea, că am supraviețuit - au zis: „Dacă cei care nu au 16 ani nu ies, li se cercetează actele și toată familia va fi lichidată”. Noi credeam că mai avem acte, că mama și bunicii Încă mai trăiesc și, dacă eu nu ies, vom fi lichidați cu toții. Așa că am ieșit. Aveam 13 ani și jumătate. Ne-au băgat Într-o cămăruță, unde eram vreo 10-12. Și ne-au ținut toată noaptea. A venit tata la

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]