9,668 matches
-
sărbătoare antică hitită, originară din cetatea Nerikxe "Nerik", În timpul căreia se recita sau se citea mitul luptei dintre zeul furtuniixe "zeul furtunii" și balaurul Illuyankaxe "Illuyanka" (Pecchioli Daddi-Polvani, 1990, pp. 39-55; Haas, 1988b) sau sărbătoarea (¿)ișuwa, de origine kizzuwatneană, În cinstea unor divinități hurrite, introdusă la Hattușaș de regina Pudu¿epa (Wegner-Salvini, 1991). De asemenea, existau sărbători, de o solemnitate aparte, celebrate periodic conform unui ciclu de mai mulți ani: ritualul sărbătorii pentru zeul Telipinuxe "Telipinu" din ¾an¿ana și Kașka
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aparținând casei regale. Arheologia ne oferă În acest sens indicii clare care privesc Îndeosebi epoca paleosiriană, dar nu Încape Îndoială că astfel de tradiții vor fi fost străvechi: există Într-adevăr date textuale care atestă ceremonii și ofrande sacrificiale În cinstea regilor defuncți tocmai În perioada atestată de arhive. Pentru epoca paleosiriană (cca 2000/1900-1650/1600), săpăturile au adus la lumină o serie de edificii sacre plasate În felurite moduri În mediul urban. Caracterul lor religios este recognoscibil cu certitudine datorită
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Wen-Amunxe "Amun"). În ceea ce privește cultul, un rol important este deținut și aici venerarea strămoșilor de viță regală, cinstiți cu ritul caracteristic kispu (evocare/comemorare și banchet sacru). Trăsături locale mai specifice ne sunt revelate de calendarele festive (sunt celebre ceremoniile În cinstea lui Ishtarxe "Ishtar" și sărbătoarea pentru carul lui Nergalxe "Nergal"); un rol important trebuie să fi avut recitarea și cântul, În timp ce se dădea o mare importanță și divinației, În forme felurite, În viața publică și privată. 3. Emartc "3. Emar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
religioasă de tradiție locală, cu atestarea ceremoniilor, riturilor și sărbătorilor și cu menționarea unei serii de divinități care cunosc o mare popularitate În lumea siro-palestiniană contemporană și ulterioară. Printre aspectele care reies din documentație se află și câteva sărbători În cinstea diferiților zei, precum și ritualuri de consacrare a personalului religios. Tradiția rituală emariotă, marcată atât de influențe hurrite, cât și mesopotamiene, are un caracter semitico-occidental clar și prezintă importante particularități proprii, chiar dacă se pot institui comparații relevante și În ceea ce privește cultul din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În cadrul unei epoci În care ne sunt cunoscute doar tradițiile de pe coastă. Celebrările religioase atestate aici sunt multiple: două liturghii rituale (EZEN) pentru instalarea și consacrarea unor preotese (NIN.DINGIR și maș’artu), sărbătorile zukru și kissu (lit. „tron”, În cinstea diferiților zei) și un complex ritual pentru defuncți; de altfel, există cicluri diverse de oferte sacrificiale În cinstea zeilor, printre care și ritualul pentru „deschiderea porților”, ritualul pentru zeii din ¾atti și un ritual În cinstea unei manifestări particulare a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
două liturghii rituale (EZEN) pentru instalarea și consacrarea unor preotese (NIN.DINGIR și maș’artu), sărbătorile zukru și kissu (lit. „tron”, În cinstea diferiților zei) și un complex ritual pentru defuncți; de altfel, există cicluri diverse de oferte sacrificiale În cinstea zeilor, printre care și ritualul pentru „deschiderea porților”, ritualul pentru zeii din ¾atti și un ritual În cinstea unei manifestări particulare a lui Astartexe "Astarte". Asupra câtorva dintre aceste rituri merită să ne oprim mai În detaliu. Sărbătoarea pentru instalarea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
kissu (lit. „tron”, În cinstea diferiților zei) și un complex ritual pentru defuncți; de altfel, există cicluri diverse de oferte sacrificiale În cinstea zeilor, printre care și ritualul pentru „deschiderea porților”, ritualul pentru zeii din ¾atti și un ritual În cinstea unei manifestări particulare a lui Astartexe "Astarte". Asupra câtorva dintre aceste rituri merită să ne oprim mai În detaliu. Sărbătoarea pentru instalarea zeiței NIN.DINGIR („Stăpâna divină”) se celebra cu ocazia alegerii și proclamării noii preotese a zeului DIMxe "DIM
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Îndeosebi tema echității morale și religioase a suveranului, care trebuie să fie impecabilă tocmai ca mediator Între sfera divină și societatea umană. Reiese, de asemenea, și rolul primar pe care trebuia să-l aibă fiica regelui În ceremoniile funebre În cinstea suveranului defunct, În timp ce elementele de cunoaștere rituală menționate În texte Își găsesc un corespondent precis În documentația rituală și arheologică (elemente care confirmă „actualitatea” textului În cultul practicat la Ugarit). Mitul lui Aqhatxe "Aqhat" povestește tot despre un rege fără
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
clasice, din fenicianul ’ad½n, denumire care acoperă o figură tipică de Baalxe "Baal" local. Acesta este protagonistul unei istorisiri tragice: după moarte este trimis În lumea de „dincolo”, după care i se Îngăduie totuși o Întoarcere parțială la viață. În cinstea sa se organizau ceremonii numite „Adonii”. În panteonul din Biblos se mai aflau și Baal Shamemxe "Baal Shamem" (un Baal celest, destul de popular și În mediul aramaic) și o divinitate infernală numită Baal Addirxe "Baal Addir" („Domnul Puternic”). La Sidon
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sunt combinate mai multe simboluri. Inscripțiile de la Zincirli sunt importante pentru că oferă alte elemente de cunoaștere a religiei, prețioase În tabloul general sărac al izvoarelor noastre. În special din inscripția lui Panammuwa putem deduce existența unui rit funerar aparte În cinstea regilor defuncți, Îndeplinit de urmașii lor. Succesorul suveranului mort, cu ocazia unui sacrificiu către zeul Hadad, va trebui să invoce divinitatea și să pronunțe fraza: „Să poată sufletul lui Panammuwa să mănânce Împreună cu tine, să poată sufletul lui Panammuwa să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
stau mărturie deja amintitele tăblițe de intrare. În plus, cunoaștem importanța vinului În cult și mai ales venerația față de cei morți, pentru care se construiau edificii funerare În formă de casă, temple sau turnuri Înalte, precum și morminte subterane și În cinstea cărora se pregăteau mâncăruri sacre și libații. În sfârșit, sacrificiul includea anumite ofrande, sângeroase sau nu: preoții sunt recognoscibili În iconografie prin gluga și Îmbrăcămintea lor caracteristică; nu ne este Însă posibil să desprindem și alte elemente de interes cultual
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cel care Îl Învie (egerseites) pe Herakles”, atestat și pe monedele locale. Acest calificativ ne duce cu gândul la titlul cultual fenician mșkîm ’¶lîm, probabil „cel care Învie divinitatea”, care avea un rol central În sărbătoarea celebrată la Tir În cinstea lui Melqart, al cărei moment fundamental era „trezirea” anuală a zeului. La Amman, această sărbătoare presupunea probabil și procesiunea carului sacru al lui Herakles, prezent pe monede. Aceste elemente ne Îngăduie să presupunem că existau profunde afinități morfologice și cultuale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
improbabil ca succesivele sărbători grecești ale focului să reprezinte o persistență a acestor culte străvechi. Dar este greu de afirmat că, de exemplu, la Patras, În Ahaia, se relua un cult din epoca minoică atunci când, În timpul sărbătorii Laphria celebrată În cinstea Artemisei, erau aruncate animale vii de orice fel, păsări, porci mistreți, cerbi, lupi și chiar și urși, Într-un foc mare aprins În jurul altarului 1 (Pausanias, X, 18, 11-13). Reprezentarea cea mai completă a unui rit sacrifical ne este furnizată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din Pilos (PY Un 6 + 1180 + 1250), pare să propună un model pentru suovetaurilia romană, care prevedea sacrificarea unui porc, a unui berbec și a unui taur pentru purificarea secerișurilor. La fel, prezența porcului poate aminti de purceii sacrificați În cinstea Demetrei și a Persefonei În timpul thesmophoriilor. Descoperirea de oase omenești În afara incintelor funerare a făcut să se nască bănuiala că, ocazional, era practicat, și sacrificiul uman. În măsura În care a fost un obicei legat de circumstanțe ieșite din comun, uciderea rituală a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
când uneia, când alteia dintre zeități (Iliada, II, 400-429); la Pilos Telemahxe "Telemah" Îl găsește pe Nestorxe "Nestor" intenționând să Îi aducă sacrificii lui Poseidonxe "Poseidon" pe plajă (Odiseea, III, 5-6). Odiseea (XII, 346) amintește și făgăduința unui templu În cinstea lui Heliosxe "Helios" Hyperionxe "Helios Hyperion" și grota din Amnisos, sediu al cultului Ilitiei (XIX, 188), În timp ce Iliada (IX, 404-405) face, poate, aluzie la un templu al lui Apolloxe "Apollo" de la Delfi, atunci când vorbește despre „pragul de piatră” trecut de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și, În calitatea sa de suveran, de la el provine orice formă de „regalitate” (subcapitolul 1.1b; 1.2). În același timp, fiind patriarh al marii familii divine, Închisă sub aspect principial și rigid endogamică, el este și cel care stabilește cinstea, timè, și rangul zeităților feminine. În interiorul acestui spațiu dominat și controlat de Zeusxe "Zeus", ceilalți zei pot acționa În limitele sferelor lor particulare de competență, deși uneori acțiunea lor trece dincolo de aceste limite. Heraxe "Hera", sora și soția lui Zeus
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al Bosforului, Îl includea În listă și pe Hades. Și dacă la Atena aceștia se bucurau de un cult comun, celebrat În jurul unui unic altar (Tucidide, VI, 54, 6), la Olimpia, dimpotrivă, erau șase altare pe care se sacrifica În cinstea lor (Pindar, Olimpice, X, 43-39). De aceea, nu este improbabil ca numărul doisprezece să fi constituit un grup imutabil, mai mult decât zeitățile care, adunate, erau mereu aceleași, orientate aici spre o funcție colectivă condensată În număr. b) Universul și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
adevărat civică ce tindea să suprapună rolul acestor polisuri peste noțiunea identității comune a grecilor. 3. Cultultc "3. Cultul" În perspectiva politică inaugurată de cetăți, magistrații sunt cei care se Îngrijesc și prezidează organizarea sărbătorilor periodice și celebrarea cultelor În cinstea zeilor și eroilor. Complexul și articulatul sistem cultual exprimă unitatea ideologică a cetățenilor, afirmă identitatea civică, ratifică ierarhia politică provizorie și oferă un răspuns exigențelor, așteptărilor, aspirațiilor și intereselor Întregii cetăți. În această ambianță, cultele nu pot fi celebrate decât
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
polisul era interesat. Astfel, sărbătorile gameliilor, celebrate În luna gamelion, Între ianuarie și februarie, care celebrau nunta lui Zeusxe "Zeus" cu Heraxe "Hera", propuneau din nou Însuși principiul vieții asociate care se realiza În esență În familie, În timp ce calcheele, În cinstea lui Hefaistos și a Atenei, celebrate cu o procesiune a fierarilor la sfârșitul lunii pianepsion, care cădea Între octombrie și noiembrie, se refereau la activitățile productive de tip meșteșugăresc. Dar cel care scandează și condiționează ciclul festiv este În primul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
află dimensiunea privilegiată În thesmophorii, sărbătoare de la care bărbații erau excluși cu strictețe; cu siguranță această sărbătoare era cea mai răspândită În Întreaga lume elenică. Legate și ele de fertilitatea pământului prin sacrificiul purceilor, aruncați mai Întâi În mègara În cinstea Demetrei și Corei, iar apoi scoși În anul următor, putreziți, ca să fie puși pe altare cu scopul de a obține o recoltă bună, thesmophoriile reprezentau pentru femei și un moment de evadare din rolul pe care Îl Îndeplineau În cetate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ale cetății. Dacă la Atenaxe "Atena" și În toată regiunea ioniană asocierea tinerilor la societatea adulților se petrecea În timpul apaturiilor, sub ocrotirea lui Zeusxe "Zeus" și a Atenei, la Sparta și În regiunea dorică această sarcină era rezervată carneelor, În cinstea lui Apolloxe "Apollo". Mai mult decât apaturiile, care par un rit de intrare a tinerilor În comunitatea de origine (frăție), sărbătoarea spartană pare să păstreze trăsături inițiatice, dar, În ambele cazuri, este vorba despre ritualizări ale unor faze critice ale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fără ca prin aceasta ea să constituie o categorie separată de celelalte manifestări religioase, pentru care mai degrabă reprezintă o componentă esențială. Patru erau principalele sărbători În care Grecia Își compara cele mai bune forțe ale ei: phyticele, la Delfi, În cinstea lui Apolloxe "Apollo", nemeenele, la Nemeea, legate de cultul lui Zeusxe "Zeus", istmicele, la Corint, dedicate lui Poseidonxe "Poseidon" și mai ales olimpicele, la Olimpia, tot În cinstea lui Zeus. La acestea trebuie să adăugăm și panateneele, În cinstea Atenei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Își compara cele mai bune forțe ale ei: phyticele, la Delfi, În cinstea lui Apolloxe "Apollo", nemeenele, la Nemeea, legate de cultul lui Zeusxe "Zeus", istmicele, la Corint, dedicate lui Poseidonxe "Poseidon" și mai ales olimpicele, la Olimpia, tot În cinstea lui Zeus. La acestea trebuie să adăugăm și panateneele, În cinstea Atenei, care reproduceau modelul olimpic și fuseseră „altoite” de Pisistrates pe o sărbătoare locală precedentă. Înainte să fi Început celebrarea periodică, În toată Grecia se proclama „armistițiul sacru”, În virtutea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În cinstea lui Apolloxe "Apollo", nemeenele, la Nemeea, legate de cultul lui Zeusxe "Zeus", istmicele, la Corint, dedicate lui Poseidonxe "Poseidon" și mai ales olimpicele, la Olimpia, tot În cinstea lui Zeus. La acestea trebuie să adăugăm și panateneele, În cinstea Atenei, care reproduceau modelul olimpic și fuseseră „altoite” de Pisistrates pe o sărbătoare locală precedentă. Înainte să fi Început celebrarea periodică, În toată Grecia se proclama „armistițiul sacru”, În virtutea căruia xe "Atena"era suspendat orice conflict local. Chiar În epoca
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și tragedia aparținea spațiului competiției, cunoscând Înflorirea maximă În cursul veacului al V-lea la Atenaxe "Atena". Reprezentarea dramelor la aceste Întreceri avea loc În timpul marilor dionisii sau dionisiile cetății, În luna elafebolion, Între martie și aprilie. Erau sărbători În cinstea lui Dionysosxe "Dionysos", așa cum erau dionisiile rurale, În luna posideon, Între decembrie și ianuarie, În cea mai mare parte rezervate spectacolelor reluate sau vreunei „avanpremiere”, și leneele, În luna gamelion, Între ianuarie și februarie, În care se reprezentau comediile și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]