9,685 matches
-
prilejuri, îndeosebi între intelectualii participanți la mișcările revoluționare, sunt interpretate pertinent, iar imaginea lor e substanțial completată în lumina unor documente noi, care stabilesc alte reliefuri în desfășurarea faptelor. Prezente sporadic și mai înainte, informațiile culturale sporesc simțitor în capitolul consacrat emigrației polone în România după eșuarea răscoalei din 1863. Cele mai interesante elemente se află în capitolele finale, unde datele istorice se instalează în subtext, cedând prioritatea celor istorico-literare și comparatiste. Pătrunderea literaturii polone în România (scrierile lui Adam Mickiewicz
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288795_a_290124]
-
lucrează apoi ca redactor la revistele „Irodalmi Almanach”, „Utunk”, „Dolgozó Nő”, „Napsugár”, colaborând și la „Igaz Szó”, „Korunk” ș.a. Reprezentant de frunte al poeziei scrise în limba maghiară din România și al literaturii pentru copii, este în același timp traducător consacrat al lirismului românesc contemporan. Transpune astfel în maghiară și publică mai multe volume din poezia lui Nicolae Labiș și Ioan Alexandru. Din poezia pentru copii a lui Tudor Arghezi K. realizează în anul 1970 o serie de traduceri în broșuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287701_a_289030]
-
Cuprinderea și profunzimea informațiilor s-a dorit a fi în conformitate cu cerințele pregătirii studenților la medicină, pentru examenele de fiziologie și nu numai, pentru a le oferi un instrument de lucru eficient, cu informație suficientă, dar accesibil comparativ cu tratatele de consacrate care le sunt destinate. In acest demers am pornit tocmai de la necesitatea unui astfel de material didactic, util pentru trecerea studenților de la prelegerile și lucrările practice pe care le oferim la un studiu mai aprofundat, la nivel de tratate, monografii
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
și diacronic al acestei mase de date, Gimbutas a considerat posibilă identificarea unui sistem și a unui panteon: zeițe, zei, „epifaniile” sau manifestările lor divine (mai ales sub forma animalelor), o cosmologie asociată, scene de cult, veșmintele și caracteristicile celor consacrați. Religiozitatea privată și publică, sărbătorile religioase periodice, Însuflețite de emoțiile „dramei rituale”, par să fi avut un centru de greutate tangibil În folosirea idolilor și a unor instrumente: statui și statuete, altare și miresme arse, ofrande votive, costumații și măști
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sau pe podea erau Împrăștiate statuete, ex voto, vase pentru arderi și vase rituale. Fără Îndoială, cultul era celebrat de unul sau mai mulți oficianți - sau poate de „zeița” Însăși? - și presupunea măcinarea și prăjirea grâului, poate și coacerea pâinii consacrate și inhalarea fumului aromatic sau Îmbătător (Sherratt, apud Garwood et al., 1991). În diferite regiuni ale Europei arhaice, pe parcursul Îndelungatei sale durate, această religie primește coloraturi aparte. Ne mulțumim să amintim doar de consacrarea spațiului domestic; ofrandele și jertfele votive
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să conțină atributele regalității, cele destinate cultului defunctului și al regelui, o curte interioară dedicată În Întregime structurilor ce țin de ceremonia care simbolizează luarea În posesie a țării, În momentul În care regele preia puterea. O altă curte este consacrată structurilor necesare pentru celebrarea jubileului (sărbătoarea sed care reînnoiește capacitatea regelui de a-și exercita funcția). Desfășurarea ritualului, sărbătoarea sed sunt lucruri care Îl interesează pe regele viu și se sprijină În realitate pe structuri arhitectonice ușoare, alcătuite din materiale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
obelisc imens, diferit de obeliscul clasic, pentru că nu este monolitic și are o formă masivă; este Însă cu siguranță obiectul de cult celebrat aici. În aceste temple este bine delimitat spațiul rezervat pregătirii ofrandelor (adevărate măcelării În aer liber), cel consacrat oferirii propriu-zise și spațiul destinat adunărilor festive și celebrărilor. Destinațiile spațiilor reies din observațiile arheologice, dar și din reprezentările care acoperă pereții accesibili. Unele dintre ele ilustrează Însuflețirea vitală a naturii, rodul intervenției soarelui În lumea plantelor și a animalelor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
era probabil Ishtarxe "Ishtar", după cum sugerează o inscripție a unui rege din epocă și alte indicii arheologice și iconografice care evidențiază trăsături de zeiță cerească, patroană a fertilității și cultul fecundității, legată de regalității. Cultului zeiței Ishtar Îi era Întotdeauna consacrată o terasă foarte amplă, care a fost pusă În legătură cu „Înălțimile” biblice și despre care se presupune că a fost destinată, printre altele, să găzduiască plante și animale sacre ale zeiței. 2. Mari și amorițiitc "2. Mari și amoriții" După Ebla
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ducând astfel acea victorie dincolo de limitele temporale ale sărbătorii. Premiul, o cunună de lauri, la Delfi, de măslin sălbatic, la Olimpia, de țelină, la istmice, de pin la nemeene sau ulei din măsline sacre, la Atenaxe "Atena", era de obicei consacrat divinității care patrona jocurile. Modelul olimpic prevedea trei tipuri fundamentale de Întreceri: competiții muzicale, de gimnastică și hipice. La această schemă se adăugaseră celelalte complexe cultuale panelenice, deoarece, În realitate programul și ordinea variau de la un loc la altul, după cum
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din Eleusis. Purificări, post și sacrificii Îi pregăteau pe inițiați să asiste la ritualul secret, care era articulat În trei părți: fapte (dròmena), obiecte sacre arătate (deiknșmena), cuvinte spuse (legòmena). Noapteaxe "Noaptea" dintre 21 și 22 ale lunii boedromion era consacrată celebrării ritului secret și urma să culmineze cu epoptèia, viziunea, În privința conținuturilor căreia sursele noastre tac sau sunt reticente ori deformate de polemică, dat fiind că sunt transmise de apologeții creștini. Un autor creștin, Clement din Alexandria (Protrepticos, II, 21
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
istoria socială, care Încearcă să analizeze religia prin categoriile de posesiune, vârstă, sex, formație și profesie, oraș și țară (proprietari de pământ, țărani, păstori), centru și periferie; istoria religiei cotidiene practicate efectiv, care este atât de diferită față de dorințele funcționarilor consacrați cultului; În sfârșit, istoria intelectuală (Geistesgeschichte) a religiei romane, religia poeților, critica adusă religiei de către filozofi, crearea de către arhitecți și artiști a unui spațiu sacru și a unor imagini divine. b) Istoria religiei romane despre care vrem să vorbim aici
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Virgines Vestae provin din cele mai bune familii și sunt lăudate pentru știința lor (cultuală), dar În comunitatea de fecioare situată În for nu au cultivat, nici stârnit, din câte știm, vreo spiritualitate mistică (Cancik-Lindemaier, 1990b, pp. 1-16). Funcționarii romani consacrați cultului nu erau nici clerici, nici păstori de suflete, nici predicatori, erau doar teologi câteodată; ei nu Îndeplineau nici o misiune kerigmatică și cu atât mai puțin misionară. Nu există martiri romani, iar cei care au murit În antichitatea târzie În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
numeros personal erau activi În fiecare zonă pentru noul cult al acelor Laresxe "Lares" Augusti și Geniixe "Genii" ai Cezarilor. Întrucât cei patru administratori ai fiecărei zone (magistri vicorum) se schimbau În fiecare an, În total existau mii de funcționari consacrați cultului Împăratului. Noua epocă devine totuși vizibilă și În infrastructura sacrală, și În topografia capitalei, iar cultul Împăratului devine un fenomen de masă. Prin intermediul războaielor și al urbanizării se schimbă și structurile tribale ale popoarelor supuse În provinciile apusene ale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sacra Claudiae gentis), iar o asemenea alegere era de competența unor pontifices. Dacă și alții ar fi urmat exemplul lui Clodius, Întreaga religie romană s-ar fi prăbușit. În scurtă vreme poporul roman nu ar mai fi avut un rege consacrat cultului (rex sacrorum), flamines și salii: Îndatoririle sacerdotale erau rezervate Încă doar patricienilor. 3. Asociațiile licite (collegia licita) sunt organizații recunoscute de către stat ce Îi reunesc Într-un „corp” (corpus, conventus, sodalitas, commune, hetairia) pe meșteșugari, negustori și prestatori de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se reunește În casa Sergiei Paulina (o asemănare importantă cu „bisericile domestice” creștine) și, pe lângă acestea, asociații de adoratori ai zeilor: Lari, Dianaxe "Diana" și Antinous, Herakles, Mercurxe "Mercur", Apolloxe "Apollo", Esculapxe "Esculap" și Hygieia, Jupiter, Saturnxe "Saturn". Și personalul consacrat cultului se organizează În asociații (collegium tibicinum; collegium victimariorum). Cultul Împăratului se organizează, la rândul lui, În diferite tipuri de colegii; mai subliniem, și În acest caz, „comunitățile domestice”. Cultores Augusti, la Începutul secolului I d.Hr., sunt prezenți sub formă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
atribuit-o Împăratul Augustus, sau asemenea altarului și statuii unei zeități, imaginea Împăratului asigură protecție și un fel de azil pentru cel care Își caută adăpost În preajma ei. b) Rituri Imaginea este inaugurată, dedicată și (câteodată cu o rânduială proprie) consacrată. Nu poate fi Îndepărtată din templu, nici așezată În alt loc În interiorul lui; poate fi atinsă de personalul destinat cultului numai pentru a fi curățată și Înfrumusețată (spălată, unsă, Îmbrăcată). Dacă i se aduc stricăciuni trebuie restaurată În forma ei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sângelui 25 martie Hilaria sărbătoarea bucuriei 26 martie Requetio zi de odihnă 27 martie Lavatio abluțiune În „ziua sângelui”, mitul reprezentat și ritul practicat ajung să coincidă În autocastrarea unor credincioși. În calitate de „Galli”, ei aparțin acum grupului restrâns al personalului consacrat cultului zeiței Mater Magnaxe "Mater Magna". Mult mai labil era raportul Între cult și ludi circensis, În ziua sărbătorii principale a zeiței (10 aprilie) și ludi scenici (4-9 aprilie), În care, după câte știm, se reprezentau comedii care nu aveau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al ritmurilor vegetale. Cultul este caracterizat de bocete mortuare, dar și de expresii de bucurie pentru bunăvoința zeiței care l-a consacrat ca obiect al unei practici de cult orgiastice. În acest cult, pe de o parte Galli, credincioși eunuci consacrați În totalitate zeiței prin actul sângeros al mutilării, Îl fac simțită prezența, celebrându-l ca pe o imagine În actualitatea rituală, iar pe de altă parte, credincioșii obișnuiți, bărbați și femei, Îl celebrează atât În forme publice, cât și prin
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
având proprietăți halucinogene și stimulante, constituia materia primă pentru yasna, considerată izvor de putere pentru războinici, de inspirație pentru poeți, de Înțelepciune pentru preoți. Haoma era preparată Într-o piuă de piatră În timpul unui rit pregătitor (paragn³) și apoi, odată consacrată, era consumată de preoții oficianți și de participanții la rit. Pregătirea cuprindea o purificare meticuloasă cu ajutorul apei atât a ingredientelor, cât și a instrumentelor folosite În cadrul ritului. La fel ca În cazul ritualurilor focului, și pentru haoma există numeroase elemente
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
preoți practicau rituri divinatorii folosindu-se de un cal. Confirmă această tehnică divinatorie și Saxo Grammaticus (Gesta Danorum, XIV), care notează că la Arcona, În timpul lui Svantovitúxe "Svantovitu^" - ultimul punct de rezistență al păgânismului slav - era crescut un cal alb, consacrat zeului, care putea fi Încălecat doar de preot și era folosit pentru divinație; alte exemple vom mai da pe parcurs. Putem facem ușor analogie cu alți cai albi despre care vorbea Tacitus (Germania, X), cu ajutorul cărora germanii prevesteau viitorul folosindu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se lupte, făgăduiesc lui Mars prada pe care o vor lua În război; după victorie,jertfesc viețuitoarele pe care le-au luat ca pradă și Îngrămădesc celelalte lucruri Într-un singur loc. L multe triburi se pot vedea, În locuri consacrate, movile clădite din aceste lucruri; rar se Întâmplă ca cineva, nesocotind religia, să Îndrăznească să ascundă prada la el sau să se atingă de ofrande; pentru această faptă au stabilit ca pedeapsă o moarte Îngrozitoare Însoțită de chinuri (De bello
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aceasta este pedeapsa cea mai grea. ș...ț În fruntea tuturor druizilor se află unul singur, care are cea mai mare autoritate printre ei. ș...ț Într-o anumită perioadă a anului, druizii se așază ca să judece, Într-un loc consacrat, În ținutul carnuților, care este considerat că se află În centrul Galiei. ș...ț Atrași de privilegii atât de mari, mulți vin la ei să se instruiască, pe de o parte, din proprie inițiativă, pe de altă parte, trimiși de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un cult prevedic al Mamelor, identic cu cel care se poate observa mult mai târziu la germani și celți: a avea multe Mamexe "Mame" era semnul unei sorți bune, al puterii, al siguranței de sine, al invincibilității: acestea sunt calități consacrate zeilor, pe care poeții vedici le exprimă prin epitete străvechi, a căror semnificație profundă nu mai este inteligibilă nici măcar celor mai vechi interpreți indieni. Este un lucru firesc ca acest cult să „explodeze” tocmai atunci când lumea germanică vine În contact
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
suflet este”, așa cum „călugăria-i vieața-adevărată”. Epopee sui-generis, Războiul nevăzut urmează fidel narațiunea din Viețile Sfinților, puțin numeroasele adjoncțiuni fiind inspirate de aceeași sursă. Cât despre viziunea Iadului și a Raiului, punctul de pornire se află, iarăși, într-un text consacrat, Mântuirea păcătoșilor, iar în rostirile lui Paisie sunt preluate fraze aparținând Sfinților Părinți Augustin, Ioan Gură de Aur, Clement Alexandrinul ș.a. În sensul acestei fidelități neștirbite față de scriptură (asupra virtuților căreia insistă cântul XXV, intitulat Lauda predaniei), limba din Războiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
credinței la un popor trăitor Într-o credință care era nu percepută, ci temeinic asumată, ca banal cotidian de familie; un popor care, lipsit de cadrele impunătoare, nu resimțea nevoia templului purtând biserica În suflet, un popor cu puțini sfinți consacrați dar cu multă sfințenie. Ar fi interesant și poate tulburător să ne putem apropia de visele, fantasmele, intimitățile sufletești ale omului care a devenit subiect de experiență sociopsihologică Începând din 1944. Nu știu cât de preocupați de această temă vor
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]