10,875 matches
-
cale de apropiere potrivită, mi-ar trebui arta oamenilor taciturni, care spun mai mult decât guralivii. Mi-ar trebui să mă despart de constrângerile la care mă supun și în care m-am închistat, mi-ar trebui o artă a conversației cu mine însumi, mi-ar trebui un cântec ceva, ca al lui Burcea, o veche amintire a mea. * Dar despre Burcea... Începuse războiul. Burcea era un biet soldat rănit, cu o plagă la coapsa stângă, o schijă. Mă aflam ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
care este o specialitate "sonoră". Așa cum chirurgul este legat de bolnav prin actul operator (simplific puțin, știu), tot astfel meșterul psihiatru trebuie să știe să asculte și, mai rar, să vorbească. Punctul de fierbere al relațiilor cu bolnavul este arta conversației. Nici un tratat nu face cât bolnavul. Papazol, Stelică, Sfântul personaje celebre din cariera generației mele, au fost tratatele noastre de-o viață. Și prezența, printre ei, dincolo de orele "de vizită", după amiaza, noaptea, sărbătorile, dar mai ales "discursul" lor ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
aflat. Mi-e dor de oameni simpli, lipsiți de "idei", de mâncare simplă, de o plimbare oarecare, de gările de odinioară unde nu trebuia să aștept persoane satanice, unde căscam gura la fete normale. * Astăzi doamna cu care am avut conversația nocturnă a plecat, nu se știe unde, neanunțând nimic; spre seară un telefon al familiei, din orașul D., ne anunță că este "deocamdată bine etc.". Odată cu plecarea ei am încetat contactul cu lumea ciudată, abracadabrantă. Am primit însă o scrisoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Motocicletei. Minunat răgaz de desfătare... Am avut noroc. Mi-a povestit un domn care s-a așezat, politicos, pe aceeași bancă, după ce mi-a cerut permisiunea. * Eram de vârste apropiate; chiar de același contigent, cum mi-a mărturisit într-o conversație care a început să se lege între noi. Eram aproape copii pe timpul războiului și deci aveam ce ne spune unul celuilalt. Adică ne spuneam aceleași lucruri pe care le tot repetă doi inși de același contigent. Numai locurile despre care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Câmpulung, sunt foarte interesante. De fapt, nebunia, ca și înțelepciunea, trebuie căutată noaptea. Trebuie să știi, mai ales, să asculți. Examinând schizofrenia, noaptea, Pavlov a înțeles (el spune că numai așa) fenomenul reflexului condiționat. De mult am constatat că arta conversației și mai ales arta ascultatului, în special a ascultatului nocturn, sunt căile cele mai sigure pe care, cu răbdare, se poate ajunge departe; undeva, mai aproape de adevăr. Și, la spitalul unde mă găsesc acum (ca unic medic, nimeni nu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ajungă nu știu unde, poate în U.E. Ne întretăiem cu fulgerul unui Inter City grăbit. Și în tren se văd niște oameni, dar din categoria celor "realizați". Mă bucur că nu sunt și eu în tren. La ora asta, acolo se leagă conversații despre fotbal (îmi plac meciurile, dar evit ghiveciuri le sportive dialogate), se discută despre vacanțe petrecute "în afară", despre inșii din gașca literară la modă, despre reforma universitară Bologna. Sunt încântat că, aici, ascult motorul, dialoghez, prin tăcere, cu amicul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
schimb câteva cuvinte cu dânsul decât să se fi nimerit altcineva. Ce mă făceam dacă m-ar fi descoperit unul dintre oamenii foarte inteligenți pe care îi cunosc? Nimic mai plictisitor decât un dialog cu un ins foarte inteligent. Așa, conversația se organizează firesc. Să trăiți, o salutare, o întrebare, un răspuns și ne vedem de treabă. Domnul Cioacă nu face parte din lumea inteligentă; el este doar "cult", așa că poți scăpa ușor, de exemplu, cu o știre nouă despre Balzac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și astăzi, dar comunicarea electronică este atât de rapidă, exactă, la obiect și lipsită de nuanțe, încât constituie echivalentul unei note de plată, având, ca și această notă, exactitate, simplitate, utilitate, rămânând, ca și nota de plată, un artefact de conversație. Scrisoarea a fost (aproape că este mai exact să o punem "la trecut") o conversație, după toate legile artei: avea nuanțe, avea răgaz necesar încetinirii, din când în când, a gândului și ritmului, spunea ceva mai mult decât o simplă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
nuanțe, încât constituie echivalentul unei note de plată, având, ca și această notă, exactitate, simplitate, utilitate, rămânând, ca și nota de plată, un artefact de conversație. Scrisoarea a fost (aproape că este mai exact să o punem "la trecut") o conversație, după toate legile artei: avea nuanțe, avea răgaz necesar încetinirii, din când în când, a gândului și ritmului, spunea ceva mai mult decât o simplă notă computerizată, fiind mai mult decât o semnalare. Comunicarea electronică seamănă foarte mult cu telegraful
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
se numea "Rapidulețul" erau libere, cu excepția uneia, mai îndepărtate, unde un ins răsfoia niște ziare. Se vedea că are timp, ca și mine, și eram mulțumit că distanța ne separă, că nu ne vom apuca să intrăm în una din conversațiile anoste, lătărețe, pentru care bucureștenii manifestă un talent special, dialog "la prima vedere". Așteptam să treacă timpul dilatat de căldură, bucuros că sunt singur, fără nici un intrus în starea mea de lene apatică. Dar nu am avut noroc. Tipul de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ieftin și poetic. (Uită-te, tu, ce catifelată-i, ca un botișor...) Aveam grijă să pierdem, din când în când, aceste bilete conspirative, lăsate la vedere, să fie găsite de cine trebuie... Făceam un haz nebun. Metoda biletelor și a conversațiilor fragmentate de distra teribil, mai ales urmărind nedumerirea celor de față care "se prindeau" mai ușor decât ne imaginasem noi. Erau dialoguri scurte, șoptite: "Melodiei, 16, atenție, intrarea scârțâie!" șopteam, de exemplu. Sau, un bilețel: "numai la miezul nopții (strict
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
privată. Brașovul e burg. Sau măcar amintirea unuia. Te tolănești într-un scaun pe o terasă așteptând comanda. Te destinzi. Piața se umple de porumbei. O imagine fugară de Piață San-Marco. Zâmbești oaspeților a egalitate civilizatorie. Două-trei minute. Apoi nici o conversație nu mai e coerentă. Interlocutorii tăi devin alți 10-11 oameni care îți cer ceva. Sunt intenționat în zdrențe. Te privesc culpabilizându-te ca pe un îmbuibat. Papanașii ți se opresc în gât. Îți iei oaspeții și îi duci repede spre Poiana
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
alte cuvinte, eu nu cred că membrii clanurilor academice vor pleca jenați ochii în pământ, se vor căi pe loc și vor schimba practicile în aceste condiții (excepțiile sunt posibile). Mai mult, ei pot să demonstreze oricând, mai ales în conversații private, că pe această cale au putut să asigure funcționarea universității în condiții oricât de precare. Și chiar nu mint. Practic atunci când trebuie să faci rost de resurse pe căi ocolite și neortodoxe, nu prin competiție transparentă și onestă ajungi
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
mai există încă, cu încăperile de jucărie ale unui neam de oameni scunzi. Pe vremea când duduia Sofica trăia singură acolo, în odăile acestei locuințe stăpânul absolut era un cocăr spaniol pătat, cu urechile pălălăind până la pământ. Când nu făcea conversație cu dânsul, ea vorbea tot timpul despre Bob. A fost o adevărată tragedie când l-a pierdut: naiv ca și stăpâna sa, cățelul se luase după cineva. Duduia Sofica nu l-a mai înlocuit până la sfârșitul vieții, jelindu-l ca
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Dolhasca se sprijinea pe vocea dumneaei. Fiind singură, în 1944, duduia Sofica n-a plecat în refugiu. Amestecată între căruțe, vaci și cai, a trebuit să suporte ororile evacuării, cu ea luându-l doar pe Bob. Trecea zilnic pe la noi. Conversația sa se restrângea la evenimente de tipul: „Veneam azi de la gară și, în dreptul cantonului, mi s-a desprins talpa la pantof. Ei, bine, vă închipuiți cum am venit până acasă”. Eram atât de obișnuit cu prezența dumneaei încât nu-i
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
decât să ne distreze, făcându-ne să pierdem orice respect față de ea. În necoapta noastră minte, dânsa era un fel de August cel Prost, adică o paiață. În timpul orelor de rusă ne scălâmbâiam și ne plimbam printre bănci sau făceam conversație în gura mare. Mai târziu, cunoscând-o mai bine pe Palina Nichitișna, mi-am dat seama că era o ființă sensibilă și cultivată. Fosta noastră profesoară nu avea însă tact. Neștiind cum să țină în frâu o liotă de copii
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
concepute la un înalt nivel academic, folosind și informații de ultimă oră. Mărturie stau cursurile publicate. În domeniul metodologiei didactice am abordat problemele cele mai importante pentru un profesor de biologie: - Proiectarea, organizarea și desfășurarea lecțiilor de biologie; - Metodele didactice: - Conversația euristică; - Problematizarea; - Învățarea prin descoperire; - Folosirea modelării și a modelelor în predarea biologiei; - Folosirea experimentului în predarea biologiei; - Interdisciplinaritatea în predarea biologiei; - Folosirea mijloacelor de învățământ în predarea biologiei. Prelegerile de metodică erau urmate de dezbateri ample, cu exemplificări, pentru
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
despre păcatele sale obișnuite, ci, cerea sfaturi pentru a-și învinge și a-și înfrâna caracterul său puțin mânios și răutăcios. Simplu, sincer, fără nici o umbră de îndârjire, ieșea imediat în evidență datorită privirii sale limpezi, chipului său deschis comunicării, conversației sale sobre și înțelepte, participării sale pline de bucurie la serviciile din biserică, rugăciunii reculese și cultivate în reflexie. Încă de mic și-a manifestat dorința de a deveni preot. Dar nu știa ce ar fi trebuit să facă. O
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
fel credeau și card. Giulio Bevilacqua și monseniorul Giuseppe Turrini». Mons. Falzoni, secretarul episcopului de Verona, declară: «Am găsit totdeauna la don Calabria o bună, ba chiar, o inteligență vivace. Aș spune că era o inteligență distinctă; o deduc din conversațiile la care am asistat și din scrisorile pe care le scria Episcopului, Excelența Sa Mons. Girolamo Cardinale care îmi spunea că din colocviile pe care le-a avut cu don Calabria își făcuse ideea unui bărbat la curent cu studiile religioase
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
stăpânul situației». Și, într-adevăr, după primele încercări de a-și bate joc de acel bun tânăr, serviabil și evlavios, camarazii săi au început să-l îndrăgească și să-l respecte. Ajungea prezența sa pentru a da un ton diferit conversației. Dacă discursul aluneca spre subiecte tendențioase ori hazlii, la apariția sa, auzea șoptindu-se o pasare de cuvinte: «Să schimbăm vorba, că vine Calabria». Apoi, cu bolnavii, se găsea în mediul său. Părea că ar fi făcut meseria aceea dintotdeauna
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
să nu se strecoare prin case dacă nu e dorit. Dacă întâlnea o anumită ostilitate sau indiferență, interpunea alte persoane care să-i pregătească terenul. Și când se prezenta la cel bolnav, era el cel care rupea gheața cu o conversație prietenoasă, recurgând la bogata și variata culegere de istorioare plăcute, glume și ghicitori. Apoi, cu ușurință, cu un tact extraordinar și o iscusință sfântă, introducea discursul spiritual. Rareori întâlnea pe cineva care să-i refuze chemarea sa de a se
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
printre primii din Verona care au cutreierat înșeuat pe velociped, bicicleta cu roata anterioară mai mare decât cea posterioară, îmbrăcat într-o ținută perfect sportivă. Nu se rușina să viziteze adăposturile mondene ale familiilor nobile. Foarte politicos, tovarăș plăcut de conversație, dar nimic mai mult. Nobilitatea feminină îl scruta cu curiozitate, căutând să descopere acel sens de mister și de extravaganță care îi învăluia persoana și modul său de a face. Se spunea, și era adevărat că, aproape săptămânal, se așeza
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
cu comunitatea parohială. Între comeseni s-a creat imediat un climat jovial. Vâna poetică a parohului don Pellizzer și exuberanța juvenilă a tânărului preot don Alessandro au creat o atmosferă destinsă și familiară. Abatele, aproape cu indiferență, fără a stinge conversația armonioasă, începu să aprecieze și să laude opera desfășurată la Primavalle; apoi, treptat-treptat, trecu să vorbească despre alte zone sărace din Roma: «Zone foarte sărace, abandonate, unde nu e nimic promițător». O premisă, care ar fi descurajat orice persoană de
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
muncă inutilă: poporul ignoră o mulțime de lucruri asupra cărora suntem de acord și am întâlnit chiar dintre aceia care cred că voi, catolicii, ați nega Sfânta Treime. Dincolo de asta, sunt foarte convins că ar trebui inițiate între toți creștinii conversații fraterne; dacă s-ar face asta, s-ar anticipa cu mulți ani unirea în caritate și fapte, iar asta ar ajuta, și nu prea puțin, unei restaurări serioase a doctrinelor. În al treilea rând, consider că instrumentul cel mai valid
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
începi tu să iubești?... Începe prin a-l iubi pe Dumnezeu, apoi, în El, ai să te regăsești pe tine și-i vei iubi pe frații tăi, și orice lucru în Dumnezeu. Nu vei mai fi singur pe lume“. Și conversația s-a întins pentru o bună jumătate de oră. „Durul“, mi-a mărturisit că își făcuse câteva propuneri pentru a se remedia, dar trista situație cotidiană, le făcea zadarnice. „Am rămas același, cu toate mizeriile mele“. Eu i-am spus
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]