10,806 matches
-
rețele de spioni din Germania Nazistă. Numeroși polonezi au servit în alte servicii de spionaj. Printre aceștia s-a numărat Krystyna Skarbek ("Christine Granville"), agent al SOE britanic. După înfrângerea țării în campania din toamna anului 1939, guvernul polonez în exil a reorganizat rapid în Franța o nouă armată de aproximativ 80.000 de oameni. În 1940, Brigada poloneză de vânători de munte a participat la bătălia de la Narvik (Norvegia), iar alte două divizii poloneze au participat la luptele din Franța
Contribuția poloneză la înfrângerea Germaniei Naziste în cel de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304900_a_306229]
-
diferite stadii de antrenament. După capitularea Franței, unii dintre polonezilor care au scăpat au fost internați în Elveția , dar cea mai mare parte au fost evacuați de generalul Władysław Sikorski, (șeful Marelui Stat Major și prim-ministru al guvernului în exil), în Regatul Unit, unde au format Armata poloneză din Regatul Unit. În 1941, după semnarea unor înțelegeri între reprezentanții guvernului polonez în exil, pe de-o parte, și primul ministru sovietic, Iosif Vissarionovici Stalin, sovieticii au eliberat o parte din
Contribuția poloneză la înfrângerea Germaniei Naziste în cel de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304900_a_306229]
-
au fost evacuați de generalul Władysław Sikorski, (șeful Marelui Stat Major și prim-ministru al guvernului în exil), în Regatul Unit, unde au format Armata poloneză din Regatul Unit. În 1941, după semnarea unor înțelegeri între reprezentanții guvernului polonez în exil, pe de-o parte, și primul ministru sovietic, Iosif Vissarionovici Stalin, sovieticii au eliberat o parte din prizonierii polonezi. Aceștia au format în Orientul Mijlociu, sub comanda generalului Władysław Anders, o armată de 75.000 de oameni. La sfârșitul războiului, Forțele
Contribuția poloneză la înfrângerea Germaniei Naziste în cel de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304900_a_306229]
-
mare număr de victorii dintre toate escadrilele aliate. De la începutul războiului, Royal Air Force (RAF) a primit cu brațele deschise toți piloții străini, care ajutau la refacerea rândurilor rărite de lupte ale piloților britanici. Pe 11 iunie 1940, guvernul polonez în exil a semnat cu guvernul britanic o înțelegere pentru formarea Armatei poloneze și Forțelor aeriene poloneze din Marea Britanie. Primele două escadrile de vânătoare (dintr-un total de zece) au intrat în acțiune în august 1940. Patru escadrile au luat parte la
Contribuția poloneză la înfrângerea Germaniei Naziste în cel de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304900_a_306229]
-
poloneză s-a distins în mai multe operațiuni importante aliate, printre care și în acțiunea împotriva cuirasatului Bismarck. Autoritățile sovietice au creat în Moscova Uniunea patrioților polonezi (ZPP) pe post de guvern marionetă, menit să facă concurență guvernului polonez în exil din Londra. În același timp, a fost formată o armată paralelă (Ludowe Wojsko Polskie - Armata Populară Poloneză (LWP), care, la sfârșitul războiului a ajuns să numere peste 200.000 de soldați. Partizanii prosovietici din Armia Ludowa au fost uniți cu
Contribuția poloneză la înfrângerea Germaniei Naziste în cel de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304900_a_306229]
-
Guvernul în exil al Republicii Polonia a fost guvernul Poloniei după ce țara a fost ocupată de Germania Nazistă și Uniunea Sovietică în timpul campaniei din septembrie-octombrie 1939. avea controlul asupra forțelor poloneze care luptau în țară și în străinătate pe timpul celui de-al doilea
Guvernul polonez în exil () [Corola-website/Science/304909_a_306238]
-
Paris, iar mai apoi la Londra, a fost recunoscut de guvernele aliate. Din punct de vedere politic, a fost format din politicienii unei coaliții a țărăniștilor, socialiștilor și național-democraților. Atunci când Germania a atacat Uniunea Sovietică în 1941, guvernul polonez în exil a stabilit relații diplomatice cu URSS, în ciuda rolului sovietic în dezmembrarea Poloniei. Sute de mii de soldați polonezi, care fuseseră luați prizonieri de sovietici în răsăritul țării în 1939, și mulți civili și deportați au fost eliberați și au primit
Guvernul polonez în exil () [Corola-website/Science/304909_a_306238]
-
fi încercat astfel să distrugă unitatea Aliaților. Guvernele Aliate au acceptat formal, din considerente diplomatice, această explicație sovietică. În schimb, guvernul polonez a refuzat să accepte explicația dată de sovietici. Stalin a hotărât să răcească relațiile cu guvernul polonez în exil. De vreme ce era foarte clar că Uniunea Sovietică, nu Aliații occidentali, avea să elibereze Polonia, acest fapt urma să aibă consecințe hotărâtoare asupra destinului țării. Printr-o cincidență nefericită, Sikorski, considerat de mulți cel mai capabil lider polonez din exil, a
Guvernul polonez în exil () [Corola-website/Science/304909_a_306238]
-
în exil. De vreme ce era foarte clar că Uniunea Sovietică, nu Aliații occidentali, avea să elibereze Polonia, acest fapt urma să aibă consecințe hotărâtoare asupra destinului țării. Printr-o cincidență nefericită, Sikorski, considerat de mulți cel mai capabil lider polonez din exil, a murit într-un accident aviatic în Gibraltar, în iunie 1943. În locul lui, în fruntea guvernului din exil, a fost numit Stanisław Mikołajczyk. În 1943 și 1944, liderii aliaților, în mod special Winston Churchill, au încercat să ajute la redeschiderea
Guvernul polonez în exil () [Corola-website/Science/304909_a_306238]
-
urma să aibă consecințe hotărâtoare asupra destinului țării. Printr-o cincidență nefericită, Sikorski, considerat de mulți cel mai capabil lider polonez din exil, a murit într-un accident aviatic în Gibraltar, în iunie 1943. În locul lui, în fruntea guvernului din exil, a fost numit Stanisław Mikołajczyk. În 1943 și 1944, liderii aliaților, în mod special Winston Churchill, au încercat să ajute la redeschiderea discuțiilor între Stalin și guvernul polonez în exil. Aceste eforturi au fost zădărnicite de câteva probleme nerezolvate. Una
Guvernul polonez în exil () [Corola-website/Science/304909_a_306238]
-
Gibraltar, în iunie 1943. În locul lui, în fruntea guvernului din exil, a fost numit Stanisław Mikołajczyk. În 1943 și 1944, liderii aliaților, în mod special Winston Churchill, au încercat să ajute la redeschiderea discuțiilor între Stalin și guvernul polonez în exil. Aceste eforturi au fost zădărnicite de câteva probleme nerezolvate. Una dintre cele mai importante era masacrul de la Katyn. O altă problemă era redesenarea granițelor postbelice ale Poloniei. Stalin a insistat ca teritoriile anexate de URSS după 1939, care aveau o
Guvernul polonez în exil () [Corola-website/Science/304909_a_306238]
-
a treia problemă, asupra căreia insista primul ministru polonez, era cererea lui Mikołajczyk ca Stalin să se angajeze să nu impună un guvern comunist în Polonia postbelică. În noiembrie 1944, în ciuda neîncrederii în sovietici, Mikołajczyk a demisionat din guvernul din exil pentru a se reîntoarce în Polonia, unde urma să ocupe o funcție în noul guvern înființat sub auspiciile autorităților militare de ocupație sovietice. Numeroși polonezi din exil s-au opus acestei acțiuni, considerând că un asemenea guvern, precum cel care
Guvernul polonez în exil () [Corola-website/Science/304909_a_306238]
-
În noiembrie 1944, în ciuda neîncrederii în sovietici, Mikołajczyk a demisionat din guvernul din exil pentru a se reîntoarce în Polonia, unde urma să ocupe o funcție în noul guvern înființat sub auspiciile autorităților militare de ocupație sovietice. Numeroși polonezi din exil s-au opus acestei acțiuni, considerând că un asemenea guvern, precum cel care se forma în patrie, era unul de fațadă, care să permită venirea comuniștilor la putere. Această apreciere s-a dovedit corectă în timp. Mikołajczyk, după ce a pierdut
Guvernul polonez în exil () [Corola-website/Science/304909_a_306238]
-
permită venirea comuniștilor la putere. Această apreciere s-a dovedit corectă în timp. Mikołajczyk, după ce a pierdut alegerile, care mai târziu s-a dovedit că au fost fraudate, a părăsit din nou patria în 1947. Între timp, guvernul polonez în exil a continuat să existe, dar Statele Unite ale Americii și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și-au retras sprijinul politic pe 6 iulie 1945. Forțele armate poloneze din exil au fost demobilizate, iar cei mai mulți membri acestora, nedornici să se reîntoarcă într-o țară comunistă nesigură
Guvernul polonez în exil () [Corola-website/Science/304909_a_306238]
-
că au fost fraudate, a părăsit din nou patria în 1947. Între timp, guvernul polonez în exil a continuat să existe, dar Statele Unite ale Americii și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și-au retras sprijinul politic pe 6 iulie 1945. Forțele armate poloneze din exil au fost demobilizate, iar cei mai mulți membri acestora, nedornici să se reîntoarcă într-o țară comunistă nesigură, s-au așezat în diferite țări din occident. Polonezii din Londra au trebuit să evacueze ambasada poloneză din Portland Place, dar au putut păstra
Guvernul polonez în exil () [Corola-website/Science/304909_a_306238]
-
reîntoarcă într-o țară comunistă nesigură, s-au așezat în diferite țări din occident. Polonezii din Londra au trebuit să evacueze ambasada poloneză din Portland Place, dar au putut păstra reședința privată a președintelui din 43 Eaton Place. Guvernul din exil a devenit un simbol al rezistenței continui la ocupația străină a Poloniei și deasemenea, depozitarul unor extrem de importante arhive ale Poloniei interbelice. Republica Irlanda, Spania și Orașul Vatican au fost ultimele țări care și-au retras recunoașterea oficială a guvernului
Guvernul polonez în exil () [Corola-website/Science/304909_a_306238]
-
devenit un simbol al rezistenței continui la ocupația străină a Poloniei și deasemenea, depozitarul unor extrem de importante arhive ale Poloniei interbelice. Republica Irlanda, Spania și Orașul Vatican au fost ultimele țări care și-au retras recunoașterea oficială a guvernului în exil. În 1954, diferențele politice au dus la rupturi în cadrul guvernului în exil. Unul dintre grupuri, pretinzând că reprezintă 80% dintre cei aproximativ 500.000 de polonezi anticomuniști din exil, se opuneau ocupării în continuare a funcției de președinte de către August
Guvernul polonez în exil () [Corola-website/Science/304909_a_306238]
-
deasemenea, depozitarul unor extrem de importante arhive ale Poloniei interbelice. Republica Irlanda, Spania și Orașul Vatican au fost ultimele țări care și-au retras recunoașterea oficială a guvernului în exil. În 1954, diferențele politice au dus la rupturi în cadrul guvernului în exil. Unul dintre grupuri, pretinzând că reprezintă 80% dintre cei aproximativ 500.000 de polonezi anticomuniști din exil, se opuneau ocupării în continuare a funcției de președinte de către August Zaleski, după expirarea mandatului de 7 ani. A fost format un Consilui
Guvernul polonez în exil () [Corola-website/Science/304909_a_306238]
-
ultimele țări care și-au retras recunoașterea oficială a guvernului în exil. În 1954, diferențele politice au dus la rupturi în cadrul guvernului în exil. Unul dintre grupuri, pretinzând că reprezintă 80% dintre cei aproximativ 500.000 de polonezi anticomuniști din exil, se opuneau ocupării în continuare a funcției de președinte de către August Zaleski, după expirarea mandatului de 7 ani. A fost format un Consilui al Unității Naționale pe 31 iulie 1954 și s-a stabilit formarea unui Troici pentru exercitarea funcției
Guvernul polonez în exil () [Corola-website/Science/304909_a_306238]
-
pentru exercitarea funcției de șef al statului. Cei trei oameni politici ai sus-numitului consiliu au fost Tomasz Arciszewski, generalul Władysław Anders și Edward Raczyński. Numai după moartea lui Zaleski, cele două facțiuni s-au împăcat. Unii dintre sprijinitorii guvernului în exil s-au reîtors în țară, așa cum a făcut primul ministru Hugon Hanke în 1955 și Stanisław Mackiewicz în 1956. Guvernul polonez comunist a militat activ pentru reîntoarcerea în țară a exilaților, promițând repatriaților slujbe decente și demne și amnistierea oricăror
Guvernul polonez în exil () [Corola-website/Science/304909_a_306238]
-
Hugon Hanke în 1955 și Stanisław Mackiewicz în 1956. Guvernul polonez comunist a militat activ pentru reîntoarcerea în țară a exilaților, promițând repatriaților slujbe decente și demne și amnistierea oricăror încălcări ale legilor comuniste. În ciuda unor asemenea evoluții, guvernul în exil a continuat să existe. Când dominația comunistă s-a încheiat în Polonia în 1989, mai existau încă un președinte și un cabinet de opt miniștri care aveau ședințe odată la două săptămâni în Londra, bucurându-se de încrederea a mai
Guvernul polonez în exil () [Corola-website/Science/304909_a_306238]
-
În decembrie 1990, când Lech Wałęsa a devenit primul președinte postcomunist al Poloniei, el a primit simbolurile Republicii Poloneze - stindardul roșu prezidențial, sigiliile statului și al președintelui, eșarfa prezidențială și textul original al Constituției din 1935 - de la președintele guvernului în exil, Ryszard Kaczorowski, restabilind astfel continuitatea republicii și recunoscând implicit legitimitatea guvernului în exil. În 1992, medaliile militare și alte decorații conferite de guvernul în exil au fost recunoscute oficial de Polonia.
Guvernul polonez în exil () [Corola-website/Science/304909_a_306238]
-
el a primit simbolurile Republicii Poloneze - stindardul roșu prezidențial, sigiliile statului și al președintelui, eșarfa prezidențială și textul original al Constituției din 1935 - de la președintele guvernului în exil, Ryszard Kaczorowski, restabilind astfel continuitatea republicii și recunoscând implicit legitimitatea guvernului în exil. În 1992, medaliile militare și alte decorații conferite de guvernul în exil au fost recunoscute oficial de Polonia.
Guvernul polonez în exil () [Corola-website/Science/304909_a_306238]
-
al președintelui, eșarfa prezidențială și textul original al Constituției din 1935 - de la președintele guvernului în exil, Ryszard Kaczorowski, restabilind astfel continuitatea republicii și recunoscând implicit legitimitatea guvernului în exil. În 1992, medaliile militare și alte decorații conferite de guvernul în exil au fost recunoscute oficial de Polonia.
Guvernul polonez în exil () [Corola-website/Science/304909_a_306238]
-
profesor, susține masterclass-uri și conferențiază la Birmingham, Tokyo și Sorrento. Imediat după Revoluția din 1989, în perioada ianuarie-mai 1990, este numit director al Filarmonicii "George Enescu". În această calitate acționează pentru revenirea pe scena Ateneului a marilor artiști români din exil: Ileana Cotrubaș, Marina Krilovici, Silvia Marcovici, Radu Lupu, Radu Aldulescu. Îi propune maestrului Sergiu Celibidache să accepte direcția de onoare a Filarmonicii "George Enescu", adresându-i prima invitație oficială de a reveni în țară - împreuna cu Filarmonica din München. De
Dan Grigore () [Corola-website/Science/305531_a_306860]