11,529 matches
-
luna martie 1861 și până la . Lincoln a condus Statele Unite în timpul Războiului Civil—cel mai sângeros conflict al său, dar și cea mai mare criză morală, constituțională și politică. Prin aceasta, el a conservat Uniunea, a abolit sclavia, a întărit guvernul federal și a modernizat economia. Crescut într-o familie săracă de la Frontiera de vest, Lincoln a fost avocat autodidact în Illinois, , membru al în anii 1830, apoi congressman federal pentru un mandat în anii 1840. A promovat modernizarea rapidă a economiei
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
Prin aceasta, el a conservat Uniunea, a abolit sclavia, a întărit guvernul federal și a modernizat economia. Crescut într-o familie săracă de la Frontiera de vest, Lincoln a fost avocat autodidact în Illinois, , membru al în anii 1830, apoi congressman federal pentru un mandat în anii 1840. A promovat modernizarea rapidă a economiei prin dezvoltarea sistemului bancar, construcția de canale și căi ferate, și prin impunerea de taxe vamale care să protejeze și să încurajeze construcția de fabrici; s-a opus
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
cauzate de dezbaterea pe tema sclaviei, și i-a adus împreună pe republicanii din tot Nordul. Scena era pregătită pentru campania electorală dinaintea alegerilor legislative, prin care statul Illinois urma să aleagă între Lincoln și Douglas pentru funcția de senator federal. Campania pentru Senat a fost centrată pe din 1858, cele mai celebre dezbateri politice din istoria Statelor Unite. Principalii participanți au apărut într-un puternic contrast reciproc, atât din punct de vedere fizic, cât și politic. Lincoln avertiza că „” amenință valorile
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
cerut judecătorului de la Curtea Supremă să emită un înscris de "habeas corpus." Taney, acționând ca judecător de circuit, a emis înscrisul, afirmând că suspendarea prezidențială este neconstituțională, deoarece este prerogativa Congresului. Lincoln a ignorat . Armata a ocupat Baltimore-ul și agenții federali au încarcerat o treime din membrii Adunării Generale a statului Maryland. Lincoln i-a eliberat doar după ce a luat sfârșit amenințarea confederată asupra Marylandului; Merryman a fost eliberat și el în iulie. După bătălia de la Fort Sumter, Lincoln a realizat
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
de război sau prin generalul de la comanda forțelor combinate către generalii armatelor individuale, cărora le displăcea amestecul său de civil în planurile lor. Chiar și așa, a continuat să dea adesea îndrumări detaliate generalilor. Lincoln a înțeles că puterea guvernului federal de a pune capăt sclaviei era limitată de Constituție, care până în 1865 lăsa chestiunea în seama fiecărui stat. Înainte și în timpul alegerii sale ca președinte, el a susținut că dispariția finală a sclaviei va rezulta din împiedicarea expansiunii ei în
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
mai 1862, cu argumentul că nu le stă lor în putere, și că va deranja statele de graniță loiale Uniunii. La 19 iunie 1862, cu susținerea lui Lincoln, Congresul a adoptat o lege prin care interzicea sclavia în toate teritoriile federale. În iulie 1862, a fost adoptată o a doua Lege de Confiscare, prin care se stabileau proceduri judecătorești prin care se puteau elibera sclavii oricărei persoane condamnate pentru ajutarea rebeliunii. Deși Lincoln credea că nu stă în puterea Congresului să
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
1865, și a fost trimisă legislativelor statelor pentru ratificare. La ratificare, ea a devenit la Constituția Statelor Unite, începând cu 6 decembrie 1865. Când războiul se apropia de sfârșit, reconstrucția prezidențială a lui Lincoln era în plin avânt; considerând că guvernul federal are o responsabilitate limitată față de milioanele de sclavi eliberați. El a promulgat legea de organizare a propusă de senatorul Charles Sumner, prin care se înființa o agenție federală temporară care să rezolve nevoile materiale imediate ale foștilor sclavi. Legea a
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
reconstrucția prezidențială a lui Lincoln era în plin avânt; considerând că guvernul federal are o responsabilitate limitată față de milioanele de sclavi eliberați. El a promulgat legea de organizare a propusă de senatorul Charles Sumner, prin care se înființa o agenție federală temporară care să rezolve nevoile materiale imediate ale foștilor sclavi. Legea a dat foștilor sclavi pământ în arendă pe trei ani, cu posibilitatea de achiziționare. Lincoln a afirmat că planul său pentru Louisiana nu se aplică tuturor statelor în Reconstrucție
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
prin care punea milioane de hectare de pământ deținut de guvern la dispoziția oricui dorea să-l cumpere cu preț redus. , promulgată și ea în 1862, conținea granturi pentru colegiile agricole din fiecare stat. din 1862 și 1864 acorda susținere federală pentru construirea , terminată în 1869. Adoptarea Legii Gospodăriilor și celei a Căii Ferate a Pacificului a fost făcută posibilă prin absența congressmanilor din Sud și senatorilor care se opuseseră acestor măsuri în anii 1850. Alte legi importante au fost două
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
Gospodăriilor și celei a Căii Ferate a Pacificului a fost făcută posibilă prin absența congressmanilor din Sud și senatorilor care se opuseseră acestor măsuri în anii 1850. Alte legi importante au fost două măsuri de creștere a veniturilor pentru guvernul federal: taxele vamale (o politică cu un îndelungat precedent), și o nouă taxă federală pe venit. În 1861, Lincoln a promulgat al doilea și al treilea , primul datând din timpul predecesorului său, James Buchanan. Tot în 1861, Lincoln a promulgat , impunând
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
absența congressmanilor din Sud și senatorilor care se opuseseră acestor măsuri în anii 1850. Alte legi importante au fost două măsuri de creștere a veniturilor pentru guvernul federal: taxele vamale (o politică cu un îndelungat precedent), și o nouă taxă federală pe venit. În 1861, Lincoln a promulgat al doilea și al treilea , primul datând din timpul predecesorului său, James Buchanan. Tot în 1861, Lincoln a promulgat , impunând primul impozit pe venit în SUA. Prin această lege se impunea o cotă
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
unică de 3 procente pentru veniturile de peste 800 de dolari (21.000 de dolari la valoarea din 2014), care a fost schimbată ulterior prin într-un sistem de impozitare progresivă. Lincoln a prezidat și peste expansiunea influenței economice a guvernului federal în mai multe alte zone. Înființarea sistemului de bănci naționale prin a construit o rețea financiară puternică la nivelul întregii țări și a stabilit o monedă națională. În 1862, Congresul a înființat, cu aprobarea lui Lincoln, . În 1862, Lincoln a
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
execuție pentru membri ai tribului Sioux acuzați că uciseseră fermieri nevinovați, Lincoln a revizuit personal fiecare mandat, aprobând în cele din urmă 39 de execuții (din care una a fost comutată ulterior). Președintele Lincoln plănuia și o reformă a politicii federale față de indieni. În urma pierderilor suferite de Grant în campania împotriva lui Lee, Lincoln luase în calcul un alt apel executiv la recrutare în armată, dar acesta nu a mai fost emis. Ca răspuns la zvonurile că va face aceasta, redactorii
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
responsabil pentru instituirea sărbătorii de în Statele Unite. Înainte de președinția lui Lincoln, Ziua Recunoștinței era doar o sărbătoare regională în zona New England, după cum fusese din secolul al XVII-lea, deși fusese sporadic și la date neregulate proclamată și de guvernul federal. Ultima astfel de proclamație avusese loc în timpul președinției lui James Madison cu 50 de ani înainte. În 1863, Lincoln a declarat ultima joi din noiembrie a acelui an ca Zi a Recunoștinței. În iunie 1864, Lincoln a aprobat Grantul Yosemite
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
an ca Zi a Recunoștinței. În iunie 1864, Lincoln a aprobat Grantul Yosemite acordat de Congres, prin care se punea sub un nivel fără precedent de protecție arealul natural cunoscut astăzi ca . Lincoln a numit în funcție 32 de judecători federali, inclusiv patru judecători-asociați și un judecător-șef al , și 27 de judecători în tribunalele districtuale. Lincoln nu a numit judecători în curțile de circuit în timpul mandatului său. Filosofia declarată a lui Lincoln în ce privește numirile la Curtea Supremă a fost „nu
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
pace de la Riga" semnat în 1921 a împărțit teritoriile Belarusului și Ucrainei între Polonia și Rusia Sovietică. Pe 29 decembrie 1922, RSFS Rusă, RSFS Transcaucaziană, RSS Belarusă și RSS Ucrainiană au semnat Tratatul pentru crearea Uniunii Sovietice, formând o țară federală, a cărei înființare a fost corfirmată pe 30 decembrie 1922 de primul Congres al Sovietelor URSS-ului. În timpul războiului civil (1917-1921), Lenin a adoptat politica comunismului de război, prin care era permisă confiscarea proprietăților agricole și a surplusurilor de recoltă
Istoria Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302281_a_303610]
-
multe lucrări literare și de presă: A aderat la o formațiune politică minoră "Conservatorii germani" ("Die Deutschen Konservativen e.V."), considerată organizație extremistă de dreapta, potrivit raportului anual, ediția 1995, dat publicității de serviciul de informații interne al Germaniei, "Oficiul federal pentru protecția constituției"). A fost de asemeni membru al "Societății Prusiene Berlin-Brandenburg" ("Preußische Gesellschaft Berlin-Brandenburg"), de orientare politică naționalistă, xenofobă, iredentistă cu privire la fostele teritorii germane din est, pierdute după cel de-al Doilea Război Mondial și revizionistă față de responsabilitatea regimului
Ivan Deneș () [Corola-website/Science/302301_a_303630]
-
pentru sculptat. Nativii numesc osul penisului unui mascul "oosik" și îl folosesc pentru a crea cuțite. Morsele au doar trei dușmani naturali: oamenii, orca și ursul polar. Urșii polari vânează doar morsele bolnave sau puii, care rămân în urma turmei. Legi federale din SUA și Canada protejează morsele și stabilesc limite pentru vânatul anual. Doar în circumstanțe deosebite i se permite unei persoane străine de aceste câteva comunități să vâneze morse legal. Legea interzice exportul de colți neprelucrați din Alaska, dar produsele
Morsă () [Corola-website/Science/302309_a_303638]
-
U.S. state") este unul din cele cincizeci de (deși patru dintre ele: Kentucky, Massachusetts, Pennsylvania și Virginia, preferă numele oficial de "commonwealth", "stat prin asociere"), care împreună cu Districtul Columbia formează cele 50 + 1 subdiviziuni naționale ale Statelor Unite ale Americii, considerate ca stat federal și națiune independentă. Responsabilitatea privind suveranitatea națională este împărțită între guvernul unui stat și guvernul federal al Statelor Unite, în sensul că un cetățean american este simultan un cetățean al entității fedrale dar și al statului în care își are reședința
Stat al Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/302318_a_303647]
-
Virginia, preferă numele oficial de "commonwealth", "stat prin asociere"), care împreună cu Districtul Columbia formează cele 50 + 1 subdiviziuni naționale ale Statelor Unite ale Americii, considerate ca stat federal și națiune independentă. Responsabilitatea privind suveranitatea națională este împărțită între guvernul unui stat și guvernul federal al Statelor Unite, în sensul că un cetățean american este simultan un cetățean al entității fedrale dar și al statului în care își are reședința. De fapt, cetățeniile statelor federale ale țării sunt foarte flexibile, nefiind nevoie de nici o aprobare pentru ca
Stat al Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/302318_a_303647]
-
privind suveranitatea națională este împărțită între guvernul unui stat și guvernul federal al Statelor Unite, în sensul că un cetățean american este simultan un cetățean al entității fedrale dar și al statului în care își are reședința. De fapt, cetățeniile statelor federale ale țării sunt foarte flexibile, nefiind nevoie de nici o aprobare pentru ca cineva să se mute dintr-un stat în altul, cu excepția celor condamnați la a nu părăsi statul respectiv (de ex. dacă sunt eliberați condiționat). Constituția Statelor Unite ale Americii desemnează împărțirea puterii
Stat al Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/302318_a_303647]
-
aceleași puteri. De-a lungul timpului, pe măsură ce constituției i-au fost aduse amendamente (astăzi existând 27 de amendamente ale Constituției SUA), interpretările și aplicarea articolelor sale în cazuri concrete s-au schimbat. Tendința generală a fost aceea spre centralizare, statului federal revenindu-i un rol mai sporit decât îl avusese inițial. De fapt, există o continuă dezbatere asupra "drepturilor statelor" (în ) comparativ cu cele ale statului federal, care se referă la extinderea și natura puterilor pe care statele le-au dat
Stat al Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/302318_a_303647]
-
în cazuri concrete s-au schimbat. Tendința generală a fost aceea spre centralizare, statului federal revenindu-i un rol mai sporit decât îl avusese inițial. De fapt, există o continuă dezbatere asupra "drepturilor statelor" (în ) comparativ cu cele ale statului federal, care se referă la extinderea și natura puterilor pe care statele le-au dat sau cedat guvernului federal. În momentul adoptării Declarației de Independență față de Regatul Marii Britanii la 4 iulie 1776, cele 13 colonii au devenit juridic 13 state suverane
Stat al Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/302318_a_303647]
-
rol mai sporit decât îl avusese inițial. De fapt, există o continuă dezbatere asupra "drepturilor statelor" (în ) comparativ cu cele ale statului federal, care se referă la extinderea și natura puterilor pe care statele le-au dat sau cedat guvernului federal. În momentul adoptării Declarației de Independență față de Regatul Marii Britanii la 4 iulie 1776, cele 13 colonii au devenit juridic 13 state suverane independente, chiar dacă Marea Britanie nu a recunoscut acest fapt decât cu ocazia Tratatului de la Paris, 1783, semnat în ziua
Stat al Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/302318_a_303647]
-
celor treisprezece foste colonii britanice din America de Nord, care s-au răsculat contra Regatului Marii Britanii în 1776, aceste foste 13 colonii au devenit o confederație, o singură entitate politică, constituind de fapt prima încercare juridică, administrativă și politică a viitoarei republici federale, Statele Unite ale Americii. Deși conform legilor internaționale existente atunci, cele 13 state fondatoare erau o entitate politică distinctă, devenită independentă și suverană după recunoașterea sa de către Marea Britanie în 1783, aceasta era slabă și ineficace. "Articolele Confederației" alcătuiau o constituție neclară
Stat al Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/302318_a_303647]