10,651 matches
-
Ștefan cel Mare a folosit deseori astfel de armată, cum spune cronicarul, în luptele sale cu muntenii, cu secuii și ungurii și cu leșii. Armata în dobândă era neregulată, probabil avea ghioage, arcuri, baltage, dar tot al lor era și fuga care, „deși rușinoasă însă-i sănătoasă". „Când erau dușmani creștini în țară, care trebuiau scoși, mergea Domnul împotriva lor cu ajutor tătărăsc. Și cu acest prilej tătarii prădau țara chiar sub ochii Domnului și a oștirii lui, fără ca ei să
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
12 ani să rămână vecin" sunt atenuate de însăși domnitorii care aveau să creadă că „nu poți să-l vecinești pe veci" pe cel care este creștin ca și tine. Transformați în robi, deznădăjduiți, ajunși la vecinătate, adesea populația împungea fuga, satele se pustiiau iar visteria domnească devenea tot mai goală. Că viața vecinilor în Moldova era sau ajunsese la gradul de robie, ne-o spune însăși Hotărârea obștească întărită de Constantin Mavrocordat la 1749 când obștia bisericească și toți boierii
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
un sfert din el. Cei neimpuși erau numiți oameni fără căpătâi. Dacă pentru proprietarii de pământ locuința statornică, permanentă, a fost regula, ceea ce a asigurat continuitatea poporului, pentru oamenii fără proprietate și cei plătitori de biruri, normalitatea a fost adesea fuga de pe moșie, migrația, fie atunci când a fost vorba de fiscalitate excesivă, de abuzurile proprietarilor, de persecuții religioase, de obligații militare (I. Creangă „prinderea cu arcanul"), în vremuri de epidemii, a năvălirii turcilor, tătarilor ori rușilor, al schimbări teritoriale chiar. De
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
fi rânduit." Înseamnă că amândoi, vornicul și vatamanul, deveneau responsabili în fața Domnului pentru strângerea birului satului și executarea tuturor ordinelor domnești. Când Mihai Racoviță avea să aplice rupta, cu aplicarea peceților roșii nominal, fiecărui contribuabil, și aceștia de teamă, împungeau fuga, cronicarul Niculce (Letopisețele - M.Kogălniceanu, vol.II,p.281) precizează că însuși Domnitorul dă ordin vornicului și vatamanului- autorii sălbătăciilor la care se dedau ca slujitori domnești - „să nu scoată pe toți oamenii la ruptă, c-apoi pe urmă aflându
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
vechi impozit și există poate de la Descălecare și a fost perceput de către Domnul țării. Se plătea, după cum s-a mai spus, ori individual ori cu rupta, fără însă a i se cunoaște toate dedesubturile, pentru că, datorită lui, mulți birnici împungeau fuga. Plătit prin cislă, suma datorată de către un stat, pe baza recensământului populației, era fixată de vistier, dar fără nici o regulă. Se arunca pe sat o sumă globală, fără a se avea în vedere la fixarea ei deloc starea materială a
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
mierea. Bine-ai venit, toamnă, cu cutia ta de acuarele, să zugrăvești pădurile, și dealurile, și văile cu roșu, cu galben, cu portocaliu... „ Luiza Vlădescu, Gentuța cu pelican, Editura Tineretului, București, 1963. Copertă și ilustrații de Ștefan Nastac Preludiu și fugă pentru antiglobalizare și interculturalitate Manu Babescu La taclale cu punkerii germani în gara din Bremen, probleme cu poliția, amendă pentru înșelăciune studențească, febră musculară de la pedalat prin Oldenburg, la taclale cu participanții la protestul de la Hiligendamm împotriva globalizării și a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
a încerca un alt mod de ospitalitate. Dacă aedul cântă aventurile lui Ulise, Homer le cântă la rândul său într-o operă admirabil construită care ea însăși, prin ecourile, formulele, repetițiile, variațiile sale pare alcătuită ca o muzică divină, o fugă cu variațiunile și reluările sale. Firul principal îl constituie, bineînțeles, convențiile scenei de ospitalitate 22. Prin scenă de ospitalitate, putem înțelege, așa cum o face Steve Reece, ceea ce se întâmplă din momentul în care un oaspete se apropie de casa cuiva
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
atenția pentru că biletul de metrou parizian poartă simbolic un X mare, semn al necunoscutei și semn prezent în Doliul trandafirilor sub forma unui sex larg deschis care ne fac să ne gândim la "un X majusculă". Către acest punct de fugă, perspectivă tenebroasă, se îndreaptă Léon Lucain. Acesta este condus către o "casă închisă", adică un spațiu închis, ca și casa lui Fortunio la Théophile Gautier care și ea creează în inima Parisului și în interiorul său, un spațiu oriental exotic propice
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de muște încât sunt gata să-și smulgă labele". Zadarnic exercițiu de automutilare care nu permite nici o eliberare a încleioșatului. Poziția de oaspete face parte din aceste constelații familiare în care exiguitatea, intimitatea pervertită ar trebui totuși să incite la fugă. Aceasta devine sensibilă în virtualitatea sa, de către un ultim element al casei: scara. Scara este un instrument de o mobilitate paradoxală. Ea permite schimbarea de loc, dar progresia sporește imobilitatea, fiindcă ea dă mereu naștere unor culoare, uși, alte scări
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
se află la capătul scării 527. Din acest moment nu mai sunt decât două ieșiri: fie să rămână jos pe prima treaptă, fie scara nu este acolo decât pentru a genera alte scări într-o înșiruire fără sfârșit. Dar singura fugă adevărată pentru Kafka este scrisul, care ar fi singurul mod de a se descleioșa de pe domestica hârtia de muște. "Cu cât scriu, cu atât mă eliberez"528. A scrie, "ocupație în rest voluptoasă în cel mai înalt grad" (24 noiembrie
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
din nou tot ce îți încleiază și încleioșează existența. În Scrisoare tatălui îi spune celui care pune publicațiile fiului pe noptieră într-o indiferență plictisită: În cărțile mele, era vorba despre tine"529. Fiindcă scrisul, departe de a fi o fugă îl readuce mereu pe Kafka la hârtia pentru muște: "Pagini de caiet care se umplu interminabil cu lucruri pe care le urăști, lucruri care îți inspiră dezgustul sau cel puțin o morocănoasă indiferență și pe care totuși trebuie să le
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
readuc la nivelul identificării primare în care se încleiază cu disperare. Klamm, fără chip, și mai bine Westwest, furnizează modelul unei identificări cu un model devorator (căpcăun, vampir și ierarhie devoratoare) model terifiant care nu poate decât să ascundă în fugă, absență și liniște identitatea fără reflexe. Și dacă asistenții sunt marionete și dau în deriziune o imagine fărâmițată a eu-lui, doar femeile oferă mirajul unei unități cu refugiile lor (Klamm și cu interiorul caleștii - se știe că în identificarea primară
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
oaspetele"652. Ospitalitatea celuilalt ca ospitalitate a sinelui față de sine interoghează la nesfârșit exterioritatea și dorința de identitate, a unei identități întotdeauna incomplete și care îl reclamă pe celălalt pentru a se desăvârși ca punct de perspectivă și punct de fugă. În Adio lui Emmanuel Levinas, Derrida face o lectură din Totalitate și infinit și semnalează unul din paradoxurile care îi pare foarte straniu ale ospitalității: " Pentru a îndrăzni să spunem bun venit, insinuăm, poate, că suntem acasă, că știm ce
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Mișcările-i deveniră mai încete; dar nu era oboseală, ci povara amintirii" (109). 582 "Această fantomă care nu exista [...] care ar trebui să fiu eu și care îmi face o asemenea frică încât m-ar îmboldi să o iau la fugă și să tac pentru totdeauna". Scrisoare către Robert Klopstock, Praga, primăvara, 1922, O.C., III, p. 1139). 583 Ceea ce Deleuze și Guattari interpretează, spunând că Kafka basculează dintr-un oedip clasic într-unul mai pervers, în ipoteza unei inocențe a
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
pretinzând că erau francezi. Exceptând legionarii care fugiseră între 1941 și ’44 în Germania sau Spania..., din acele categorii de fugari făceau parte atunci, în 1947-48, mai ales fostele cadre politice ale României Mari, oameni maturi, căsătoriți. Pentru ei o fugă peste graniță se făcea cu riscul vieții, trebuiau luate și nevestele, mulți au fost prinși pentru că trăgeau după ei valize noaptea, prin păduri. Granițele erau foarte bine păzite, după 1949 deveniseră impermeabile... Au mai fost câteva cazuri, puține, dar spectaculoase
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
graniță se făcea cu riscul vieții, trebuiau luate și nevestele, mulți au fost prinși pentru că trăgeau după ei valize noaptea, prin păduri. Granițele erau foarte bine păzite, după 1949 deveniseră impermeabile... Au mai fost câteva cazuri, puține, dar spectaculoase, de fugă cu bărcile pe Marea Neagră spre Turcia, iarăși foarte periculos, după aceea nu s-a mai plecat până în ’57, când plecarea bunicii mele, atunci în vârstă de peste 70 de ani și după aproape un an de pușcărie, a constituit un fel
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a părăsi țara natală, însă nu par să explice întru totul complexitatea fenomenului, cu atât mai mult cu cât este lăsată în afară situația exilatului în țara gazdă. în acest sens, aprecierea Irinei Mavrodin este complementară, ea afirmând că „simpla fugă în Occident nu îl transformă automat pe fugar într-un exilat [...], condiția de exilat se capătă încetul cu încetul, pe parcursul unei vieți, printr-un exercițiu care cere fidelitate, răbdare și credință”. La rândul său, Ion Solacolu folosește termenii de emigrație
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de „organele” comuniste ca un virtual exilat. Iar „subiectul” știa acest lugubru raționament. Emigrația, în asemenea condiții, era întru câtva similară cu exilul. Cele două vocabule nu corespundeau întocmai aceluiași sens deoarece emigrația se transformase, din nefericire, într-o disperată fugă din țară, într-o formă de evadare, mai gravă și dezonorantă, pentru individul în cauză și pentru țara sa, decât exilul. Surghiunul urmează, legal, unei judecăți sau unei decizii adoptate de o instanță sau un grup de persoane, în timp ce abandonarea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
într-o formă de evadare, mai gravă și dezonorantă, pentru individul în cauză și pentru țara sa, decât exilul. Surghiunul urmează, legal, unei judecăți sau unei decizii adoptate de o instanță sau un grup de persoane, în timp ce abandonarea țării, prin fugă, survine după o lungă disperare. Dezrădăcinarea, care e mai cumplită, într-un anume sens, decât desțărarea, ajunsese singura speranță a românilor. Un român american, care se considera un exponent al „exodului elitei românești”, declara nu demult că „m-am hotărât
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
metri („mai la stânga tovarășe”) (p. 284). Cu asemenea urmăritori „bandiții” aveau, fără îndoială, timp să „vină la pescuit” (p. 286). La arestările făcute noaptea au fost cruțați câinii din gospodării, ademeniți cu carne și momeală (p. 239), în timp ce, sub pretextul fugii de sub escortă, oamenii erau omorâți în păduri, administratorii închisorilor fiind grijulii să le parvină hainele celor asasinați (p. 328). Au fost situații când familiile celor uciși au primit, abia după mulți ani și insistențe, actele de deces, „fabricate” chiar în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
departe, unde totul îi era străin, deci de a-și însuși o identitate nouă, exilatul român se vedea obligat să accepte și să se zbată chiar pentru a se elibera de „fericirea” sistemului comunist. Părăsirea țării, care nu era o fugă condamnabilă, ci o deznădăjduită evadare, urmată de o bejenie lipsită de orice orizont, era o formă de protest față de lumea lăsată în urmă. Exilul nu este același lucru cu emigrarea, întrucât exilatul, în cele mai multe cazuri, nu mai avea dreptul de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
eroul tragic. In cadrul acestui cuplu categorial, de o parte și de alta se constituie apoi categoriile mai specificate, care funcționează așa cum funcționau și coloanele în analiza levi-straussiană a mitului. Aceste coloane sunt: Camera și Anti-Camera precum și Spațiul exterior (moarte, fugă, eveniment) în paralel cu "populația" tragediei, care situează eroul tragic - Hoarda (figurile și actele "hoardei primitive": tatăl, proprietar absolut al vieții fiilor; femeile, mame, surori și în același timp iubite; frații, mereu dușmani, pentru că își dispută moștenirea tatălui, care, nefiind
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
pierde în vanități. Neantul care irumpe în prezent este neantul a ceea ce se întîmplă constant. Cel mai adesea, omul fuge de neant, i se refuză datorită impresiei că acesta îi răpește totul, că îl privează de certitudinile sale cotidiene. Această fugă îl livrează vârtejurilor lumii fiindului și îl condamnă la inautenticitate, smulgîndu-l clipă de clipă totalității existenței și lui însuși. în măsura în care i se expune deschis și îl asumă cu dârzenie, neantul îl salvează de la această cădere. Eliberarea omului de tirania fiindului
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
științifice. El vrea să ne arate că nici discursul științei nu scapă înrădăcinării în structura grijii (Sorge) Dasein-ului. Pentru că reprezentarea unui adevăr absolut pornește din refuzul fmitudinii congenitale a existenței noastre, iar căutarea unui fundament ultim și atemporal este o fugă iluzorie a omului din fața radicalei sale temporalități. Prin urmare, a căuta un adevăr ultim și universal înseamnă a construi înțelegerea pe modelul unei cunoașteri care nu poate fi niciodată realizată. Soluția existențială rezidă în acceptarea senină a fmitudinii. Soluția hermeneutică
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
forțată a 45.000 de evrei). Ordinul de evacuare din sate a fost aplicat În județul Iași cu strictețe În noaptea de 20 iunie 1941. Dispoziția amintea În mod explicit termenul familii, pentru a fi clar că evacuarea este totală. Fuga evreilor din sate a Început În timpul guvernului Goga XE "Goga, Octavian" -Cuza XE "Cuza, Alexandru C." , dar alungarea lor din sate a Început către sfârșitul regimului dictaturii regale, În anul 1940, intensificându-se În zilele statului național legionar. În județul
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]