10,293 matches
-
eu mă simt puțin cam prost de când am aflat de povestea asta... Maynard a fost întotdeauna un tip excentric... Am zis bine, nu-i așa? Mai târziu, pe măsură ce oaspeții plecau, o femeie spunea tânguitor: - Dar dacă a fost doar o glumă, de ce nu s-a mai întors Joan? O voce ștearsă răsună din întuneric, de după ușă... Soții Maynard sunt un cuplu atât de interesant, nu-i așa? --------------
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
Americii, l-a ajuns schija agonisită în primul război mondial. "Hai, bunuțu, că plouă, hai în casă". Era sub căruță. Murise. A plouat trei zile în șir. A trecut prin închisorile lui Dej. L-au ridicat din gară, pentru o glumă. Se cam întrecuse cu paharele (spunea ca Sadoveanu, vutcă și ca Alecu Russo, vișinap). Și el, și cei doi "băutori domnești", de vin gratis, plătit, adică, de părintele. Șugubăț, a cerut la bufet "ruși cu ceapă". Așa li se zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
c-ar apărea prin universități, ba și la Academie, "fantoma lui Maiorescu" (era titlul articolului). I-ar fi acostat fantoma asta pe studenții "slab pregătiți cultural și ideologic". Năucă facultate am mai făcut! Îi explic lui Șichy, să-mi înțeleagă gluma, că Nauka era cea mai importantă editură din URSS: Nauka înseamnă, pa ruski, știință. Din 1948, după Reformă altă reformă! a învățămîntului, conferința de Estetică a fost transformată în Știința literaturii. Am citit asta într-un controversat istoric al Facultății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în mine". Ghidușul epigramist a consemnat evenimentul așa: "Domnișoară Veronică, Eu credeam c-o ai mai mică. Dar mărturisirea-ți clară Din "Gazeta literară" Demonstrează elocvent Că-n conștiința dumitale De-adîncimi fenomenale Intră-ntregul continent". Blasfemie! Pe "antisemitul" Păstorel Teodoreanu, gluma contra tovarășei noastre, Veronica Porumbacu-Tauber, l-a costat ceva Jilavă. Sonată de noiembrie (I) "Dumnezeu să-i binecuvînteze pe istorici,/ Ca să trăiască și ei în bună înțelegere/ cu ceilalți oameni./ Dumnezeu să-i binecuvînteze pe poeți,/ Ca să nu fie ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a interzis Beniuc pe Blaga! L-a scos din Academie, unde era membru din '36, și de la Catedra de filozofie a Universității din Cluj. Cu portarul l-a scos. E greu de trăit între reforme, Șichy. Și-i vreme, nu glumă, între 1948 și 2001! Sărac, bolnav, Blaga a înaintat la CC un memoriu, să se apere. Se afla "pe muchie de cuțit" cînd l-a trimis. Era "filozoful Gărzii de Fier", "adept al mesianismului sîngeros al lui Hitler", "dușman al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de profesionalism e strigătoare la toate cerurile. Zbîrnîi de nervi. De cîte ori n-am corectat și iarăși corectat: Solului nu soțului; mistic nu mitic; slovă nu slavă. Sînt mai sensibilizată eu de greșelile de tipar? Oi fi, dacă o glumă de lynotipist mi-a terciuit existența. Cine greșește, de greșeală va pieri. În cazul meu a fost altfel. Am intrat fără vină în lungul șir al autorilor interziși. "Trebuie să debutezi din nou", mi-a hotărît Pasăre, pășind în librărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Rană stelară ș.a.m.d. N-ai să mai dai nicăieri de mine, așa cum mă vrei tu: nebună și frumoasă. La ce se cuvine, la asta trebuie să ne gîndim. Ai înțeles sau să-ți fac un desen? repet o glumă tembelă, de serial american. Aștept autobuzul. Am mult de așteptat ("Ar mai lipsi, se-aude vocea de-a doua, să te plîngi c-ai fost nedreptățită. Că n-o meritai. Ba o meritai".), dacă nu-i nimeni prin preajmă. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
spus. Să nu mă rîzi. În aceeași zi am primit o cartolină. Noroc de ea: "Bădișor depărtișor/ Ce-mi trimiți atîta dor/ Și pe lună și pe nor?". "Trimite-mi mai puțintel/ Și vino, bade, cu el". A fost o glumă, Russ. Glumă? S-a ascuns un spirit bun în degetele tale cînd ai scris-o. Și-n Ovid Densusianu. E folclor cules de el. Dorul e dureros de dulce atunci cînd n-are nimic erotic în el. Dacă ai citi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nu mă rîzi. În aceeași zi am primit o cartolină. Noroc de ea: "Bădișor depărtișor/ Ce-mi trimiți atîta dor/ Și pe lună și pe nor?". "Trimite-mi mai puțintel/ Și vino, bade, cu el". A fost o glumă, Russ. Glumă? S-a ascuns un spirit bun în degetele tale cînd ai scris-o. Și-n Ovid Densusianu. E folclor cules de el. Dorul e dureros de dulce atunci cînd n-are nimic erotic în el. Dacă ai citi cartea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
betranul Kant: Ia-l pe securicomunist de semnificant Și-l dă pe rîzătoare". Luca Pițu 2 ianuarie, 2003 E iarnă și joi, frig și joi. Ninsoare măruntă și urîtă ca o mătreață. Întrebare pentru Radio Erevan: Există viață înainte de moarte? Gluma asta amară e formula exactă a totalitarismului. Dacă regimul comunist îți fractura destinul, nu-i mai descurcai ițele. Pe poarta infernului roșu ar trebui scris: Teme-te de restrîngeri de activitate. Se mai numeau și raționalizări, chiar dacă n-aveau nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mai solemn decît distincția pe care tocmai a primit-o de la Academie. Uf, Tano, ai facut-o de oaie. Lupul meu a facut-o de oaie. Am vrut să văd cu ce-i umplut fostul tău șef, îi arde de glume lui Tano. Nu-i spui tu Gefielte fish? Ce ne facem? Milucă a promis că te... Nu-mi vine să pronunț otrăvește. Euthanasiază? Cheamă gărzile? Trupele antitero? Și cum o să-i explice nevesti-si ce căuta în Tătărași? Nu mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pozitivă, încât îți vine greu să pleci din căsuța lor mică, dar ridicată în stil tradițional. Rar, când mai vedem o casă cu acele covoare înflorate, cu păritare și multe obiecte, pe care unii doar la muzeu le văd. Dar glumele lor... Ce interesante sunt aceste persoane, cărora li se luminiază ochii, când te văd intrând în casă. Care nu știu cum să te primească, ca să te simți bine și comod. Sunt ca niște copii fericiți, care se bucură de la tot ce e
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
să le rezolve vreodată și că, în fiecare nație, chiar cu pretenții sporite de civilizație mai sunt și uscături, care aduc prejudicii de imagine pentru conaționali. Dacă veți întâlni cazuri asemănătoare, e bine să știți să nu sperați nici în glumă că vor sincer să vă ajute... Oare știe Marko Bella că anumiți inși din etnia maghiară se folosesc de numele lui și al U.D.M.R.-ului pentru a face bișniță ordinară, pentru a înșela oamenii creduli? Până se vor limpezi
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
să strângă chiștocul de țigară. Dar se întâmplă frecvent, nu trebuie să vă faceți probleme. Am ieșit un pic la aer, în felul acesta, această ploaie insistentă ne-a trimis pe toți în domiciliu forțat. Se dorise un simulacru de glumă, pentru eventuala destindere a atmosferei. Vizitatorul slobozi un oftat, iar chiștocul de țigară zbură pe verandă. Ar trebui să te pun să dai cu mătura, gândi... Apoi mișcă din cap întrebător, privind ostentativ către încheietura mâinii stângi, acolo unde ar
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
numit covorașul, iar fulgerele scrijeliră cerul cu o poftă nebună. Uitându-se la ceas, Omul cu Tatuaj îi spuse huidumei de lângă el: - Ai fi putut să iei o umbrelă. Șoferul încercă să deschidă gura, poate că dorise să facă o glumă, pentru a mai destinde atmosfera, poate nu reușea să înțeleagă importanța obiectului numit umbrelă în condițiile în care te pregătești să suni la ușa unuia pentru a-i face de petrecanie și pentru a recupera un geamantan cu bani. În timp ce
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de ei, tot ceea ce credeau despre drăgălașii de iepurași se duce pe apa sâmbetei... Vocea Magicianului i se prelinse în ureche, fierbinte, ca un firicel de ulei încins. - Te-ai întrebat vreodată dacă Lucia există cu adevărat? - Ha, ha, ce glumă bună, aveam pretenții de la tine. Ești un Magician de duzină, din aceia care scot iepuri din jobene slinoase, eșarfe lungi din buzunare și ouă din urechile fraierilor. Ar trebui să fii dat afară din orice circ, ești perimat, acum se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
500 giga, se petrec în ultima vreme tot felul de lucruri inexplicabile, cuvintele se aștern singure în formatul A4, justify, Times New Roman, font 14, imaginația interferează tragic cu realitatea, personajele evadează din documentul word și din windows, vorbesc, spun glume, au emoții paradoxale, transpiră, fac dragoste, se plimbă pe străzi și sunt lovite de mașini sau de stâlpi de telegraf, mor și nimeni nu le caută la morgă, nimeni nu sună la “persoane dispărute” pentru a reclama absența lor îndelungată
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mare... - Vedeți dumneavoastră, domnule detectiv, nu obișnuiesc să urmăresc activitatea vecinilor mei (las-o jos, asta faci toată ziua, perversule...), fiindcă am fost și sunt trăitor (ce termen...) într-o altă lume, aparte, dacă înțelegeți ce vreau să spun (bridge, glume despre pipițe, pipe și coniace, poate și golf, dar tot bășini puturoase) și sunt sigur că înțelegeți. Lumile noastre, a mea și a dânsului, a domnului scriitor, indifferent care ar fi subiectele cărților dânsului, nu se pot intersecta. Niciodată. E
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
latul străzii, în vreme ce picături mari de ploaie i se scurgeau pe frunte și pe tâmple. Ura umbrelele încă din copilărie și prefera să ajungă ud undeva în loc să se adăpostească sub un astfel de accesoriu. Bănuia că era vorba despre o glumă a unei televiziuni comerciale în căutare de rating pe spinarea cetățenilor onorabili aduși în ipostaze de tot hazul, numai că vremea îl punea pe gânduri. Și nu-și dădea seama pe unde ar fi putut să fie ascunsă o cameră
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
numai că eu n-am rochie, iar tu... Nici nu știu cu cine să te compar, sincer să fiu. Apariția ta într-un astfel de film l-ar transforma imediat într-unul de serie noir. - Asta s-a dorit o glumă? - Poate. - Una răsuflată, te asigur. Știu mult mai multe decât îți închipui, Scriitorule, cu toate că până acum - ținând cont de toate experiențele pe care le-ai avut alături de mine - ar fi trebuit să îți dai seama și să nu mai faci
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Nu, funia. Cunoști procedura, doar ai scris, la un moment dat, și despre așa ceva. Să nu uiți săpunul, e păcat să nu alunece viața, încetul cu încetul, către lumea de dincolo... Nu putu să râdă. Poate că Magicianul dorise o glumă, cu toate că privirea de metal numai asta nu sugera. - Aha, suntem pe stil vechi. Funie, săpun, nici măcar un pistol apărut din senin, cu un singur glonte pe țeavă. Nici cianură, nici vreun alt lichid toxic. Te recunosc, mă mir că nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
salonul unde era Ina. Intră dezinvoltă, arătând o disponibilitate ce părea firească și adresându i-se acesteia cu vorbe de încurajare: - Și vom fi mamă, ai!? Ina păru a nu da importanța cuvenită la ceea ce Olga considera a fi o glumă. - Mi-e așa de teamă Olga, mor, nu mai pot... au și început durerile. Aruncând ochii peste câteva paturi, Olga zări chipul frumos al unei țigănci care se zvârcolea ca un șarpe pe un nisip fierbinte din deșert. - Dacă duduia
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
înnorate, cu ploi și furtuni, care răscolesc nu numai natura, ci și suflete aflate mereu sub zodia imprevizibilului. Alex renunțase la apartamentul de serviciu oferit de șantier și de câtva timp, locuia împreună cu Ina în casa părinților ei. Mai în glumă, mai înadins, Alex spunea uneori: în loc să mă însor, eu m-am măritat! - Alex, sper că glumești, știi că mama nu suportă să afle că ginerele nu se simte bine în casa ei. Ce-ți lipsește? - O casă, o casă a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
adăugă: - Nu, nu, vă mulțumim, zise Victor, am vrea o rochie. Patroana, voind cu tot dinadinsul să continue oferta ospitalității și pentru a-i binedispune pe clienții săi, spuse cu dezinvoltură: - La pahar sau vă ambalez totul pentru acasă!? Lăsând gluma să alunece o dată cu ochii peste sutele de exponate, Victor se ridică, o luă de mână pe Olga și se îndreptă spre vitrinele în care erau expuse modelele unicat. Patroana nu întârzie să-i urmeze. Olga și Victor priviră cu interes
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
nu auzea scârțâiturile stridente care îi perforau urechile Inei pe tot timpul rezervat exersării temei curente. - Nu prea merge, tati! Ai avut dreptate, e un instrument foarte greu! - Cam câte kilograme are, Mihăiță? - Tati, tati, zise el, oarecum mâhnit de gluma părintelui său, dar intrând în joc, găsi să replice: cam cincizeci de kilograme! Poate mai mult! - Și tu o ții în brațe? - Vezi bine că da! - Înseamnă că ai putea face față și pe șantierul meu. Un sac de ciment
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]