9,641 matches
-
explică prin faptul că această ucidere rituală ar putea fi Încadrată În cruzimile „obișnuite” ale războiului. Alături de jertfele umane din care rămâne doar amintirea, În Grecia se Întâlnesc jertfe umane chiar În plină epocă istorică: În zonele periferice ale lumii grecești se practica un sacrificiu cu caracter de ispășire, În care victima, indiferent dacă Își dădea sau nu consimțământul, era un sărac, care, după ce era hrănit timp de un an pe cheltuială publică, era Încărcat cu toate păcatele orașului și ucis
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divinități personale. Să le analizăm acum pe cele mai importante. Perunúxe "Perunu^", pe care Procopius Îl definea ca pe „cel care face fulgere”, pare să fi fost cel mai important dintre zeii slavilor, având În vedere faptul că traducătorul textului grecesc Viața lui Grigore Taumaturgul, redă grecescul Zeu cu Perune (vocativ). Cercetătorii au multe dubii În privința etimologiei acestui teonim. Comparația Întreprinsă de Jakobson (1970) cu teonimele: vedic În Parjànya(vedică) Perkúnas (lituaniană), Fjorgynnxe "Fjorgynn" (nordică veche) și Perëndixe "Perëndi" (albaneză), nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pe cele mai importante. Perunúxe "Perunu^", pe care Procopius Îl definea ca pe „cel care face fulgere”, pare să fi fost cel mai important dintre zeii slavilor, având În vedere faptul că traducătorul textului grecesc Viața lui Grigore Taumaturgul, redă grecescul Zeu cu Perune (vocativ). Cercetătorii au multe dubii În privința etimologiei acestui teonim. Comparația Întreprinsă de Jakobson (1970) cu teonimele: vedic În Parjànya(vedică) Perkúnas (lituaniană), Fjorgynnxe "Fjorgynn" (nordică veche) și Perëndixe "Perëndi" (albaneză), nu este satisfăcătoare din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
primul element numele indo-european al câinelui (vedicul șv³), iar În cel de al doilea, cuvântul rus rog, „corn”; Împreună ar Însemna deci „câine cornut”, caz În care „câine” ar putea face referire la constelația Siriusxe "Sirius" (cf. latinescul canicula, sau grecescul Kane = Sirius etc.), iar coarnele ar putea fi un simbol al puterii, având În vedere că, În definitiv, este vorba despre puternicul zeu al căldurilor din timpul verii. Un centru important al cultului lui Svaroic¹ se afla În cetatea Riedegost
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
creștină. 2. PANTEONUL GALIC ANTICTC "2. PANTEONUL GALIC ANTIC" Atunci când scriitorii latini și greci scriu despre divinitățile celților continentali, nu le păstrează aproape niciodată numele indigen, ci operează așa-numita interpretatio latina (sau graeca), dând fiecăreia numele divinității romane sau grecești cu care credeau ei că se identifica. Presupoziția ideologică a acestei interpretatio constă, fără Îndoială, În convingerea că cele două panteonuri diferite sunt,În esență,unul singur, iar diferența există doar la nivelul numelor. În plus, având În vedere că
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Îi corespunde zeul galic Lugusxe "Lugus", atunci Mercur = Lugus, cu toate particularitățile funcționale evidențiate mai sus. Totuși, combinațiile de acest tip sunt rare. Trebuie să se țină cont Însă că, cel puțin În unele cazuri, identificările zeităților celte cu cele grecești și romane nu se făceau pe baza unor afinități funcționale, ci mai degrabă pe baza unor elemente exterioare. Din acest punct de vedere, poate fi dat de exemplu cazul lui Ogmiosxe "Ogmios", care În Herakles de Lucian din Samosata, este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
imaginea globală dominantă a acestora În cultura clasică. Desele confruntări militare cu triburile celtice justifică, fără Îndoială, atitudinea de ostilitate și teamă. Celții jefuiseră Roma și Delfi, Își creaseră un stat autonom În Galatia, Învingând de mai multe ori armatele grecești; repurtaseră victorii memorabile Împotriva lui Ptolemeu Keraunos În 281 Î.Hr., Împotriva consulului Attilius În bătălia de la Talamone și Împotriva consulului Postumius În Selva Litana, rezistând ani la rând În Galia Împotriva regiunilor romane. Aceste capacități militare clare au oferit
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ca materie primă prizonieri de război: este exact ceea ce făceau germanii În codrul Teutoburg, după cum vom vedea În capitolul despre religia germanică. Vom mai vorbi, Într-un paragraf următor, despre un alt tip de sacrificiu uman practicat la marginea lumii grecești. Și În India era practicat sacrificiul uman: dacă Aitareya-Br³hmana (2, 8) stabilește ca victime sacrificiale, În ordinea crescătoare a valorii: capra, oaia, boul, calul și omul, aceasta demonstrează că În tradiția sacerdotală indiană se păstrează Încă amintirea unei epoci În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acesteia. Așadar, după cum am observat deja, Întârzierea culturală a popoarelor celte este evaluată În funcție de termenii culturii greco-romane. 7. PHARMAKÒS ÎN RELIGIA GALICĂTC "7. PHARMAKÒS ÎN RELIGIA GALICĂ" Am amintit deja mai sus că, În plină epocă istorică, la marginea lumii grecești se practica o formă aparte de sacrificiu uman, despre care avem informații clare din șase fragmente de la Hipponax (5-10, Masson ed.) care făceau parte dintr-o epodă Împotriva dușmanului său Boupalos, păstrate și comentate pe larg de Tzetzes Într-una
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a fi bucurat timp de un an de mâncare din belșug și de diferite plăceri. Suntem În a doua jumătate a secolului al VI-lea, Într-o civilizată cetate ionică; iar obiceiul În cauză este atestat și În alte cetăți grecești. În mod absolut Întâmplător, știm că același rit era practicat și Într-o regiune din Galia. Aceste informații provin de la un comentator al lui Vergilius și de la unul al lui Lucanus. Servius, comentând celebra expresie vergiliană auri sacra fames (Eneida
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
străine nume romane presupune, evident, convingerea că cele două panteonuri - chiar toate panteonurile - sunt esențialmente identice, iar diferențele existente sunt de natură lingvistică; această convingere este cu siguranță alimentată de faptul că multe divinități romane puteau fi suprapuse peste cele grecești (fenomen care, din punct de vedere istoric, este consecința faptului că multe divinități romane sunt importate chiar din Grecia sau sunt create după exemplul celor grecești). Aceste practici duc la nevoia de a lămuri care sunt figurile germanice ascunse sub
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu siguranță alimentată de faptul că multe divinități romane puteau fi suprapuse peste cele grecești (fenomen care, din punct de vedere istoric, este consecința faptului că multe divinități romane sunt importate chiar din Grecia sau sunt create după exemplul celor grecești). Aceste practici duc la nevoia de a lămuri care sunt figurile germanice ascunse sub nume romane; vorbim despre figuri germanice mai mult decât despre figuri ale panteonului occidental arhaic german, deoarece vechimea atestării nu le plasează la o distanță temporală
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
există imagini ale zeiței reprezentată cu un câine, coșuri cu rodii și o barcă; se poate crede că este vorba despre o divinitate legată de moarte. Această ipoteză este favorizată și de etimologie, care o leagă pe Nehalenniaxe "Nehalennia" de grecescul nèky, „mort, cadavru”. O amintim și pe zeița Tamfanaxe "Tamfana", citată de Tacitus, În care Pisani (1966) identifica o *Demspotniaxe "Demspotnia", adică o „Stăpână” comparabilă cu Déspoina din lumea greacă, atestată În două inscripții de la Licosura (Ditenberger, pp. 800, 999
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
396 3. Cosmopolitism și individualism 398 4. Religii etnico-naționale și cosmopolite: o tipologie istorico-religioasă 400 2. Grecii Între Orient și Occident: continuitate și noi experiențe religioase 403 1. Observații preliminare 403 2. Religia polisului și cultele străine 405 3. Misterii grecești și misterii orientale 413 4. Cultul suveranilor elenistici și cultul imperial: de la oameni la zei 416 3. Aspecte ale vieții religioase În lumea elenistico-romană 418 1. În căutarea revelației: oracolul teologic și literatura hermetică 418 2. Oracole, vise și zeități
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a popoarelor cunoscute sub numele de „popoarele mării”. Faraonul Ramses al III-lea (1184-1153 î.C.) amintește o victorie asupra acestor popoare care intenționau să invadeze Egiptul. Ele au origine indo-europeană, deci asociate într-o oarecare măsură cu instalarea populațiilor grecești, și înrudite în partea orientală a Mediteranei, în special în jurul Mării Egee. Probabil, filistenii despre care vorbește Biblia fac parte din această undă de invazii. S-au stabilit lângă mare și controlau, conform Bibliei, mai ales câmpia de coastă. Arheologia a
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
1964-1966). A colaborat cu traduceri și recenzii la „Amfiteatru”, „România literară”, „Luceafărul” „Echinox”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Contemporanul”, „Steaua”, „Tribuna”, „Viața românească”, „Romanian Review” ș.a. După 1985 este prezent cu eseuri, studii și traduceri în publicații științifice și literare grecești, franceze, române, spaniole și sud-americane. Cartea de debut, scrisă în limba greacă, apare în 1979 la Atena (Neohelleniko Triptycho. Kavafis-Seferis-Sikelianòs) și cuprinde eseuri dedicate celor trei scriitori greci. Primul volum în română este Formă și deschidere (1980; Premiul Uniunii Scriitorilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287653_a_288982]
-
Vechiului și Noului Testament. Transpunând integral în românește principalele cărți de cult, A.I. contribuie, în mare măsură, la naționalizarea serviciului divin, fiind considerat un creator al limbii liturgice. Scrierile ce îi încununează opera sunt predicile sau Didahiile, după denumirea lor grecească. Păstrate în manuscris, ele au avut o circulație redusă. Fie că e vorba de predica propriu-zisă sau sintetică, de omilie, pareneză sau panegiric, ceea ce frapează în aceste rostiri este că ele trec dincolo de cadrele înguste ale cazaniei, așa cum poate fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
fidelitate canonul genului. În romanele polițiste Gentlemanul șchiop (1970), Samsarul (1975), Casa păcatelor (1980), ideologizarea dublează intriga detectivistă, altminteri bine condusă. Stânjenitor este, în schimb, maniheismul autorului: hoții, falsificatorii sau proxeneții sunt îndeobște semnalați prin onomastica lor - nume cu rezonanță grecească ori armenească, drept reprezentanți irecuperabili ai „vechiului regim”. O calitate a scrisului lui B. este aceea de a oferi o bună radiografie a mediilor infracționale, chiar dacă sensul demonstrației e fals, iar incursiunile psihologice extrem de sumare. În Samsarul, bunăoară, sunt anchetați
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285629_a_286958]
-
nici ce au în față, nici cât au să mănânce, în vreme ce doar cei care-i servesc știu acest lucru. Acest raport între ceea ce este cunoscut de zei, dar necunoscut de oameni, în chiar privința vieții oamenilor, constituie miezul oricărei tragedii grecești. Tragedia este tocmai spectacolul necunoașterii limitei care este viața omului, al necunoașterii propriei limite. Artele plastice presupun privirea-prealabilă către limita posibilelor opere ale oamenilor. Tragedia reprezintă tocmai imposibilitatea acestei priviri atunci când „opera“ este însuși omul. Dintre toate artele, tragedia este
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Cantată pe două voci despre rostul poetic, elaborată sub forma unui dialog, în douăsprezece trepte („zile”), între un Tânăr Prieten și un Mai Știutor, cartea e plină de ecuații, formule algebrice, figuri geometrice și alte desene, de citate latinești și grecești, iar terminologia multor enunțuri e accesibilă doar celor cu temeinică pregătire filosofică. Lectura procură, totuși, delicii intelectuale cititorului, prins de farmecul „cantatei” de îndată ce intuiește sensul meditației incluse. Discutând despre rostirea poetică (numită „rost”), cei implicați în dialog depășesc esteticul, chiar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
acest lucru. În cele din urmă au trecut de partea lui Petru cel Mare. Dar această cauză ortodoxă a fost înfrîntă. Urmarea a fost că sultanul și-a pierdut încrederea în voievozii români, care au fost înlocuiți cu marionetele Fanarului grecesc, cu domnitorii fanarioți. Următorii 120 de ani, perioada fanariotă, vor aduce odată cu ei binecunoscutele consecințe pentru România 17. Rusia a vut întotdeauna nevoie de o ideologie mesianică pentru a-și justifica cuceririle. Misiunea ei era să călăuzească lumea spre o
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și la Moldova oameni! Miron Costin Am fost învățat de acasă să mă uit drept în ochii oamenilor și să nu las nici o insultă fără să reacționez. Motto-ul lui N. Iorga 1 Familia Iorga provenea dintr-o lume sănătoasă grecească din insula Kefalonia, deși acest lucru nu este absolut clar. S-ar putea să fi venit de pe partea continentală aflată lîngă insulele ioniene 2. Numele celui mai vechi strămoș înregistrat era Galeongiul, care sugerează o ascendență albaneză, dar sînt posibile
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
devenit cu timpul Iorgu și în cele din urmă Iorga 3. El nu a mers pe urmele colonilor greci care veneau în România de sute de ani. Aceștia au descoperit că atmosfera era înrudită cu Bizanțul după Bizanț. Întrucît influența grecească era atît de covîrșitoare în eșaloanele de sus ale societății, ei nu se grăbeau deloc să se asimileze sau să contracteze căsătorii mixte și țineau legătura numai cu grecii. După ce strîngeau suficiente bogății, cei mai mulți se întorceau în Grecia 4. Nu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Pentru el era înfiriparea unei legături de dragoste. Mai tîrziu va fonda o școală acolo. Dar el a iubit Veneția nu cu dragostea unui Nietzsche, a unui Ruskin, a unui Liszt sau Wagner! Nicolae Iorga, naționalistul latin oriental cu rădăcini grecești, viitorul bizantinolog de renume internațional, a găsit la Veneția legătura clasică dintre Bizanț și lumea latină, dintre Occident și Levant. Ulterior, pe măsură ce avea tot mai puțină încredere în marile aglomerații urbane, era încîntat de splendidele perioade de timp petrecute la
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cu lumea intelectuală bucureșteană, Iorga și soția sa au plecat în toamna lui 1890 ca să petreacă trei ani de studii și cercetări peste hotare. Obținuse o bursă cu ajutorul lui Odobescu și al lui Xenopol în vederea însușirii la perfecție a limbii grecești, dar a optat ulterior pentru istorie. Familia Iorga a sosit la Paris, unde Nicolae Iorga s-a înscris la Școala Practică de Studii Superioare, stabilindu-se în Cartierul Latin. Trăiau în Parisul sfîrșitului de veac, dar Iorga era mult prea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]