10,350 matches
-
călătoria să acolo). În Rusia îl întâlnește pe scriitorul grec Nikos Kazantzakis (care îl va menționa mai târziu în românul sau "Zorba Grecul"). În 1929 a călătorit din nou în Rusia sovietică. Voiajul sau în Rusia a fost sursa de inspirație a operei "Vers l'autre flamme-Confession pour vaincus" (tradusă în limba engleză sub titlul "The Confession of a Loser") în care denunță abuzurile regimului comunist. Una din remarcile sale celebre la adresa regimului sovietic și a omletei proverbiale: "Văd ouăle sparte
Panait Istrati () [Corola-website/Science/297617_a_298946]
-
de radio. După publicarea în 1942 a ultimei părți a trilogiei "Frații Jderi", Sadoveanu se retrage din nou, la cabana sa de vânătoare de la Oașa, pe Valea Frumoasei, alături de care construise și o bisericuță; acest loc i-a servit ca inspirație pentru povestirile din volumele "Valea Frumoasei", "Ochi de urs" și "Poveștile de la Bradu-Strâmb". În timpul acestor ani, scriitorul o întâlnește pe Valeria Mitru, o jurnalistă feministă mai tânără ca el, cu care, după o scurtă perioadă de timp, se căsătorește. În
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
asemenea, menționată de Vianu, în timp ce Topîrceanu vorbea despre „descoperirea paradoxală că [Sadoveanu] este cel mai mare poet de la Eminescu încoace.” Mihail Sadoveanu și-a format viziunile tradiționaliste asupra literaturii investigând folclorul românesc, pe care l-a evocat ca sursă de inspirație în cadrul unui discurs ținut în fața altor scriitori de la Academia Română. George Călinescu, în a sa monumentală lucrare, "Istoria literaturii române de la origini până în prezent" (1941), considera că felul lui Sadoveanu de a fi se reflectă și în opera sa. „Omul însuși
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
scriitori care au participat la Școala de literatură controlată de partid, unde el a negat vehement faptul că cineva ar putea deveni scriitor fără talenul primit de la „mama natură”. Proza lui Sadoveanu, în special tratarea cadrului natural, a servit ca inspirație în lucrările autorilor precum Dumitru D. Pătrășcanu, Nicolae N. Beldiceanu, Jean Bart, și Al. Lascarov-Moldovanu; tehnicile sale de povestitor au fost uneori împrumutate de Damian Stănoiu, și de prozatorul istoric Dumitru Vacariu. Conform lui Călinescu, primele povești de vânătoare ale
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
În poezie, abordează toate speciile: ode, elegii, sonete, imnuri, fabule, meditații, balade. Versifica legendele istorice Dochia și Traian, Ștefan cel Mare înaintea Cetății Neamț. A scris și nuvele istorice (Dragoș, Petru Rareș, Rucsandra Doamna ș.a.), care au constituit sursă de inspirație pentru nuvelele lui Costache Negruzzi. În 1830 era Venerabilul unei loji din Iași, iar în 1866 a participat la lucrările Lojii Steaua României, tot din Iași. A fost inițiat în francmasonerie la Milano, în Italia. A fost o personalitate complexă
Gheorghe Asachi () [Corola-website/Science/297627_a_298956]
-
deoarece, conform versiunii măgulitoare a lui Vergiliu, fiul lui Eneas, Iulus, este strămoșul familiei iuliene din care au provenit Iuliu Cezar și împăratul Augustus. Epopeile lumii antice (greco-romane) au avut o influență durabilă asupra culturii occidentale, fiind o sursă de inspirație pentru poezii, piese de teatru, opere și un număr mare de picturi și sculpturi. Opera "Ulise" (1922) a lui James Joyce, o complexă capodoperă modernă, folosește strucura de întâmplări a Odiseii. Limba greacă și limba latină nu mai sunt atât
Epopee () [Corola-website/Science/297635_a_298964]
-
constituții. Deputații au decis să stabilească principiile pe care să se bazeze aceasta. Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului din august 1789 a condamnat practicile Vechiului Regim a exprimat consensul caietelor celor trei ordine. Aceasta declarație a devenit sursa de inspirație pentru liberalii din întreaga Europă în secolul al XIX-lea. Regele nu a împărtășit entuziasmul general pentru schimbările care se desfășurau. La 5 august, i-a scris arhiepiscopului din Arles că nu va consimți niciodată la spolierea clerului și nobilimii
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
a jucat în spectacolul "Armory Show". În 1914 a fost mobilizat în armată în Franța. In 1915 pleacă pentru a doua oară în Statele Unite, unde colaborează cu Marcel Duchamp. Lucrările și provocările lor vor contribui la înflorirea mișcării artistice de inspirație predadaistă în America. Revista ""291"" a grupului lui Alfred Stieglitz publică articole proto-dadaiste ale lui Picabia, Catherine Rhoades și alții. La șfârșitul lui 1916 pleacă la Barcelona unde îi cunoaște pe Arthur Cravan și pe Marie Laurencin. La 25 ianuarie
Francis Picabia () [Corola-website/Science/297641_a_298970]
-
duce în India și care ar trebui să-i aducă la alte gânduri. El a mers însă numai până în insulele Mauritius și Réunion în Oceanul Indian, unde a petrecut câteva săptămâni și fiind influențat de natura tropicală, care îi va fi inspirație pentru poezii. La întoarcere, după mai bine de opt luni, ajungând la majorat (1842) va cere partea de moștenire după tată, o avere considerabilă (cca. 75.000 de franci) care-i va permite să ducă o viață de dandy parizian
Charles Baudelaire () [Corola-website/Science/297643_a_298972]
-
în timp ce la fugile din a doua lucrare ne surprinde tratarea liberă a formei fugii, ca rezultat al unui conținut dramatic clocotitor. Adâncimea dramatică a Pasiunilor contrastează cu temele glumețe ale unor cantate laice sau cu "quodlibet"-ul din „Variațiunile Goldberg”, inspirația spontană alternează cu calculul rațional, rece. Artistul îndrăzneț din Pasiuni sau din „Fantezia cromatică” este mai cumpătat în unele concerte de clavecin. Ne atrage elanul romantic din Aria Suitei a III-a, din Andantele Concertului în Mi major pentru vioară
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
se afla un artofor (vas în care se ține pâinea sfințită) de email din secolul al XIII-lea, o sculptură în lemn din secolul al XV-lea înfățișând Nașterea lui Iisus și un diptic ("bis." tablou din doua panouri) de inspirație bizantină. Biserica Notre Dame din este o biserică în stil baroc, fostă capelă a calugărilor iezuiți (secolul al XVII-lea). Înăuntru se află un altar din marmură și bronz din secolul al XVII-lea și o orgă datând din secolul
Chambéry () [Corola-website/Science/297713_a_299042]
-
principalele centre turistice ale României. Bucureștiul se remarcă prin de amestecul eclectic de stiluri arhitecturale, începând de la Curtea Veche, rămășițele palatului din secolul al XV-lea al lui Vlad Țepeș - cel care a fost fondatorul orașului și, totodată, sursa de inspirație pentru personajul Dracula -, la biserici ortodoxe, la vile în stil Second Empire, la arhitectura greoaie stalinistă din perioada comunistă și terminând cu Palatul Parlamentului, o clădire colosală cu șase mii de încăperi, a doua ca mărime în lume după Pentagon
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
urbană accelerată, realizându-se mari clădiri publice și infrastructura. În perioada 1900-1914, orașul a fost dotat cu toate elementele urbane moderne. În Oradea, la începutul secolului al XX-lea, au activat câțiva dintre cei mai importanți arhitecți budapestani. Curentul de inspirație lechneriană este reprezentat prin Marcell Komor și Dezső Jakab, Zoltán Bálint și Lajos Jámbor. Din generația de tineri arhitecți, a grupării "Tinerii", a activat la Oradea, Valér Mende. Frigyes Spiegel, aflat inițial sub înrâurirea Art Nouveau-ului occidental (cunoscut și ca
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]
-
baroc sunt: Biserica Sfântului Hyacinth (1603-1639) și columna lui Zygmunt (1644). Cele mai impresionante exemple de arhitectură rococo sunt: Palatul Czapski (1712-1721); Palatul celor Patru Vânturi (1730). Arhitectura neoclasică a Varșoviei poate fi descrisă prin simplitatea formelor geometrice și cu inspirație din perioada Romană. Unele dintre cele mai bune exemple de stil neoclasic sunt: Palatul de pe Apă (reconstruit în 1775-1795); Królikarnia (1782-1786); Biserica Carmelite (fațada 1761-1783); Biserica Evanghelică Sfânta Treime (1777-1782). Creșterea economică a Poloniei a cauzat și o creștere a
Varșovia () [Corola-website/Science/296628_a_297957]
-
Roman și alți evrei). Caragiale i-a răspuns cu ironie: „crește înalt, dar strâmb”. Când, în perioada interbelică, temele antisemitismului european modern din versiunea lui Nicolae Iorga și a lui A. C. Cuza, și din propaganda "Sămănătorului", au devenit surse de inspirație pentru Garda de Fier în primii săi ani, atât Iorga, emoționat de primirea călduroasă a comunității evreiești de români-americani în 1930 cât și Cuza, au început să-și modereze discursurile și să le facă mai tolerante, îndeosebi după 1934, în
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
vilă aproape de Winterbourne când Jo avea doar 4 ani. A studiat la St Michael`s Primary School, o școală fondată de aboliționistul William Willberforce și Hannah More. Profesorul ei de la școala St Michael, Alfred Dunn, a servit ca sursă de inspirație pentru directorul Albus Dumbledore din "Harry Potter". Copilă fiind, Rowling scria des povești fantastice, pe care obișnuia să i le citească surorii ei. „Încă pot să îmi amintesc cum îi spuneam o poveste în care ea a căzut într-o
J. K. Rowling () [Corola-website/Science/296819_a_298148]
-
anul 2000. A fost o pauză de trei ani între lansarea "Pocalului de Foc" și al celui de-al cincilea roman "Harry Potter", "Harry Potter și Ordinul Phoenix". Această pauză a dus la speculația că Rowling ducea o lipsă de inspirație (pierderea abilității de a produce lucrări noi), speculații pe care le-a negat vehement. Mai târziu, Rowling a admis că scrierea cărții a fost un chin. „Cred că Phoenix ar fi putut fi mai scurtă” i-a spus lui Lev
J. K. Rowling () [Corola-website/Science/296819_a_298148]
-
avut o relație dificilă cu presa. A recunoscut că îi displace natura schimbătoare a reportajului. A declarat pentru "The Times" în 2003 că presa a trecut într-o zi singură zi de la faptul de a spune că a rămas fără inspirație la cel că ar fi prea indulgentă cu sine însăși. „Și m-am gândit ce diferențe pot să apară în 24 de ore”. Însă Rowling este retrasă, preferând să dea puține interviuri. În 2003, comisia de plângeri de presă a
J. K. Rowling () [Corola-website/Science/296819_a_298148]
-
în Canada). Spiridușii îl ajută la pregătirea cadourilor în atelierul Moșului. El împarte cadourile cu ajutorul unei sănii zburătoare, ce este trasă de reni (sau pe o planșă de surf în Australia). Sfântul Nicolae din Myra (Demre) reprezintă sursa primară de inspirație pentru Moș Crăciun. El a trăit în secolul al patrulea și a fost un episcop creștin al provinciei Licia din Anatolia bizantină, fiind renumit pentru faptul că împărțea cadouri oamenilor săraci, El a dăruit câte 100 de galbeni la trei
Moș Crăciun () [Corola-website/Science/296840_a_298169]
-
un simbol al războiului sau al totalitarismului. Concomitent, Kafka lucrează la unul din cele mai faimoase romane ale sale, "Procesul". Unele capitole sunt lăsate neterminate, iar cartea rămâne nepublicată până în 1925, după moartea autorului. Elias Canetti consideră că sursa de inspirație a romanului este tumultoasa și solicitanta relație a scriitorului cu Felice Bauer și chiar intitulează o carte biografică "Celălalt proces al lui Kafka: Scrisorile către Felice". Conform lui, logodna, percepută de Kafka ca o privare de libertate, este echivalentă arestului
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
doar să arate că universul este incomprehensibil și infinit de complex, că « Neînțelesul va rămâne de neînțeles ». Ideea lui se aseamănă cu mashalul ebraic, o parabolă deliberat echivocă, menită să încurajeze interpretările multiple și să dezvolte intuiția. Alte surse de inspirație pentru parabolele lui Kafka au fost mitologia greacă sau lumea Orientului Îndepărtat. Kafka era probabil familiarizat, datorită lui Schopenhauer, cu unele idei budiste despre omniprezența suferinței. Michael P. Ryan consideră că rădăcina comună a cuvintelor Samsa (eroul "Metamorfozei") și "samsara
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Peladan, Albert Mockel, Pierre Quillard etc. Volumul nu are succes bucurându-se doar de o recenzie semnată de Pierre Quillard în "Mercure de France", în mai 1898. Tudor Vianu și Șerban Cioculescu pun insuccesul volumului în Franța pe seama lipsei de inspirație a lui Macedonski de a-l alege pe Alexandru Bogdan-Pitești să-l prezinte. O dată cu intrarea lui Alexandru Bogdan-Pitești în cercul de apropiați al poetului, intră și pictorul Ștefan Luchian, care se afla la acea dată la stagiul simbolist și de
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
des Arts, numărul 53. Romanul apare în 1906 și se bucură de o critică favorabilă în revistele "Mercure de France" and "Gil Blas". În același an "La Revue Musicale" publică interviul său cu Combarieu, în care afirma existența legăturii între inspirația literară și sensivitatea muzicii: Macedonski face experimente științifice, iar la sfârșitul anului 1908 trimite Institutului Franței experiența doveditoare că lumina nu străbate vidul. Un referat asemănător este publicat în "Mercure de France" la 1 decembrie 1908. A trimis, de asemenea
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
formă printr-un concurs de propuneri de finisare, acestea materializându-se prin prezentarea de machete de la scara 1/21 la mărime naturală în șantier. Ca finisaj, plafoanele sunt realizate cu stucaturi din ipsos, cu elemente florale, având ca bază de inspirație elemente din arhitectura brâncovenească. Pardoseala din zona centrală este concepută în forma unui mare covor, cu marmură albă și Căprioara bej, și o bordură de elemente decorative, compoziție în alcătuirea căreia, pe lângă cele din marmura albă de Rușchița și cea
Palatul Parlamentului () [Corola-website/Science/296898_a_298227]
-
uși sunt realizate din lemn de stejar, pe schelet metalic cu geamuri de cristal cu aplicații de decorații din lemn. Măștile ce maschează nișele de calorifer sunt realizate din alamă cu elemente florale, având tot stilul brâncovenesc ca izvor de inspirație, executate de artiști plastici. Corpurile de iluminat sunt executate din alamă și cristal de Mediaș. Draperiile și covoarele sunt realizate în nuanțe de roșu englez siena. Această galerie se intersectează cu intrarea oficială (C4), dinspre Bulevardul Unirii. Aici se află
Palatul Parlamentului () [Corola-website/Science/296898_a_298227]