15,723 matches
-
cazul derivatelor care pornesc de la gr. démos, germana are împrumuturi din franceză, precum: demokratisch [demo΄krati(] (< fr. démocratique < gr. demokratikós), demokratisieren (< fr. démocratiser), Demokrat (< fr. démocrat), dar se pornește uneori și de la originale: Demokratie < gr. demokratía. Ele-mentele lexicale cu bază latină nu lipsesc din germană, dar, de obicei, ele au etimologia directă în franceză: populär (< fr. populaire), popularisieren (< fr. populariser), Popularität (< fr. popularité, lat. popularitas, -atis), Population (< fr.), în vreme ce Populismus este o creație ce pornește de la lat. populus. Limbile germanice nordice
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
laographikós "folcloric". O privire de ansamblu asupra modului de redare a semnificațiilor din cîmpul semantic "popor" relevă cîteva si-tuații distincte. Se observă, mai întîi, o situație general europeană în care se întîlnesc în aceeași limbă formanți pe baza elementelor grec, latin și germanic; în limbile romanice fiind moștenit cuvîntul latin de bază populus, în cele germanice elementul germanic de bază folk, iar în limbile slave elementul slav comun naród (de la cuvintele moștenite uneori s-au creat derivate în limbile germanice și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
redare a semnificațiilor din cîmpul semantic "popor" relevă cîteva si-tuații distincte. Se observă, mai întîi, o situație general europeană în care se întîlnesc în aceeași limbă formanți pe baza elementelor grec, latin și germanic; în limbile romanice fiind moștenit cuvîntul latin de bază populus, în cele germanice elementul germanic de bază folk, iar în limbile slave elementul slav comun naród (de la cuvintele moștenite uneori s-au creat derivate în limbile germanice și slave care dublează împrumuturile ce pornesc de la baza latină
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
latin de bază populus, în cele germanice elementul germanic de bază folk, iar în limbile slave elementul slav comun naród (de la cuvintele moștenite uneori s-au creat derivate în limbile germanice și slave care dublează împrumuturile ce pornesc de la baza latină). Asemenea împrumuturi lipsesc în neogreacă unde o influență latină aproape că nu există. Limbile europene atestă un paralelism accentuat între elementele ce pornesc de la cele trei surse sub aspectul domeniului de aplicare și, deseori, chiar sub aspectul elementelor formative. Atunci
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de bază folk, iar în limbile slave elementul slav comun naród (de la cuvintele moștenite uneori s-au creat derivate în limbile germanice și slave care dublează împrumuturile ce pornesc de la baza latină). Asemenea împrumuturi lipsesc în neogreacă unde o influență latină aproape că nu există. Limbile europene atestă un paralelism accentuat între elementele ce pornesc de la cele trei surse sub aspectul domeniului de aplicare și, deseori, chiar sub aspectul elementelor formative. Atunci cînd un cuvînt nu a fost luat direct din
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Limbile europene atestă un paralelism accentuat între elementele ce pornesc de la cele trei surse sub aspectul domeniului de aplicare și, deseori, chiar sub aspectul elementelor formative. Atunci cînd un cuvînt nu a fost luat direct din limbile clasice, greacă sau latină, s-a realizat un împrumut dintr-o limbă romanică (franceză și, rar, italiană) ori dintr-o limbă germanică (germana și, rar, engleza). Prin aceasta, unele dintre limbile romanice și germanice au putut contribui la patrimoniul european nu numai prin elementele
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
poate identifica existența unei opoziții între funcțiile externe și funcțiile interne (sau nerelaționale), în acord cu faptul că determinarea internă corespunde funcțiilor interne, iar determinarea externă funcțiilor externe. Această opoziție este specifi-că însă numai limbilor romanice, iar nu și limbii latine, încît aceste limbi alcătuiesc un alt tip în raport cu ea. Pe baza aceluiași principiu, se poate constata că și comparația adjectivelor se face analitic (sau perifrastic) în limbile romanice, fiindcă este o determinare externă, în vreme ce în latină comparația se exprima sintetic
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
raport există (între momentul actual și un alt moment) exprimarea a devenit perifrastică în limbile romanice. În general însă, în trecerea de la latină la limbile romanice, s-au produs și schimbări de conținut, încît viitorul romanic exprimă altceva decît cel latin, iar diateza pasivă are altă valoare în aceste limbi decît în latină. Constatările în legătură cu clasificarea tipologică a limbilor se întîlnesc uneori cu cele referitoare la factorii care explică existența unor situații speciale în limbile din aceeași familie sau în dialectele
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
similar, se constată că franceza și italiana construiesc mai mult ca perfectul în mod perifrastic, cu ajutorul a două auxiliare la imperfect, după modelul perfectului compus, în vreme ce spaniola și portugheza, pe de o parte, care continuă mai mult ca perfectul indicativ latin, și româna, pe de altă parte, care a adus la indicativ mai mult ca perfectul conjunctiv, exprimă acest timp în mod sintetic. Se constată apoi că, spre deosebire de ariile laterale, franceza și italiana au un articol partitiv. Asemenea fenomene constatate în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
deși a cunoscut de timpuriu și o lungă perioadă de timp influența latinei literare, nu și-a însușit formarea superlativului cu -issimus, precum italiana, spaniola și portugheza. Prin urmare, dintre limbile romanice, franceza are evoluția cea mai divergentă în raport cu sistemul latin, dar și deosebită în raport cu sistemele celorlalte limbi romanice, încît, din perspectivă tipologică, limbile care descind din latină alcătuiesc două grupuri distincte: tipul francez și tipul romanic propriu-zis, care cuprinde celelalte limbi romanice. Ca atare, deși există o mare unitate a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
încît se poate conchide că, de fapt, aceste două limbi reprezintă același tip lingvistic, distinct de cel romanic propriu-zis și de cel germanic pro priu-zis. Raporturi între cuvinte coradicale moștenite și împrumutate în limbile romanice Fiind moștenitoare ale fondului lexical latin, limbile romanice au în vocabularul lor fundamental elemente cu originea în limba latină, dar care au cunoscut transformările specifice evoluției de la latină la romanitate ce caracterizează istoria fiecărui idiom neolatin. În momentul constituirii limbi-lor literare romanice, asemenea elemente au fost
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
lingvistic, distinct de cel romanic propriu-zis și de cel germanic pro priu-zis. Raporturi între cuvinte coradicale moștenite și împrumutate în limbile romanice Fiind moștenitoare ale fondului lexical latin, limbile romanice au în vocabularul lor fundamental elemente cu originea în limba latină, dar care au cunoscut transformările specifice evoluției de la latină la romanitate ce caracterizează istoria fiecărui idiom neolatin. În momentul constituirii limbi-lor literare romanice, asemenea elemente au fost preluate de la nivelul popular al limbii la cel literar, rămînînd de cele mai multe ori
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
formă și de conținut între cele două niveluri. Limbile literare romanice însă au avut (și au încă) nevoie de mijloace sporite de expresie, îndeosebi pentru domeniile culturii, științei și filozofiei, mijloace pe care le-au putut prelua tot din limba latină, sub forma împrumuturilor lexicale culte. Din limbile literare cele mai multe împrumuturi de acest fel au pătruns și în limbile populare corespunzătoare, dar ele nu au mai urmat același traiect evolutiv, fiind adaptate în limbile care le-au receptat cu forme diferite
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
adaptate în limbile care le-au receptat cu forme diferite de cele ale cuvintelor moștenite. S-a întîmplat de aceea ca deseori, pe terenul aceleiași limbi romanice, să se întîlnească elementele moștenite cu elementele împrumutate avînd la bază același cuvînt latin sau s-a întîmplat ca o parte dintre cuvintele unei familii lexicale din latină să fie moștenite, iar o altă parte să fie împrumutate. Astfel s-au creat în limbile romanice structuri formale paralele (prin forme supletive) cu originea în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a întîmplat ca o parte dintre cuvintele unei familii lexicale din latină să fie moștenite, iar o altă parte să fie împrumutate. Astfel s-au creat în limbile romanice structuri formale paralele (prin forme supletive) cu originea în același element latin, dar fiecare cu altă istorie. Așa, de exemplu, lat. subtilis a fost moștenit de limba română în forma subțire și a fost împrumutat în secolul al XIX-lea cu forma subtil. Pe aceeași bază, franceza are, pe de o parte
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
al dublei redări (numit de Eugen Coșeriu dublă articulare 93) a cuvintelor coradicale în funcție de faptul dacă sînt moștenite sau împrumutate, caracterizează, în princi-piu, toate limbile romanice, dar se manifestă diferențiat în cazul fiecărei limbi și, uneori, în cazul fiecărui radical latin 94. Paralelismul formal dintre cuvintele moștenite și cele împrumutate nu se regăsește însă întotdeauna ca atare, deoarece, în unele cazuri, elementele moștenite au fost aduse mai aproape de forma originară (prin etimologism), încît au ajuns asemănătoare cu cele împrumutate, iar altădată
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și, pe de altă parte, prin adaptarea lat. mentalis după aspectul cuvîntului moștenit (prin analogism), propunîndu-se mintal în loc de mental. De aici, rezultă că franceza reprezintă un tip aparte, în acest caz, în raport cu celelalte limbi romanice, deoarece nu a moștenit cuvîntul latin mens, -tis, iar româna reprezintă la rîndul ei un subtip, fiindcă are marcat fenomenul dublei articulări, ce lipsește în italiană, în spaniolă și în portugheză. Din altă perspectivă, neologismul românesc mentalitate este cel mai apropiat de forma originară, prin redarea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
reprezintă la rîndul ei un subtip, fiindcă are marcat fenomenul dublei articulări, ce lipsește în italiană, în spaniolă și în portugheză. Din altă perspectivă, neologismul românesc mentalitate este cel mai apropiat de forma originară, prin redarea sufixului ca în ablativul latin (-itate), în vreme ce celelalte limbi avute în vedere supun sufixul unor modificări care îl diferențiază mult de original. Dubla articulare se poate manifesta și în cazul unuia și aceluiași cuvînt latin, atunci cînd acesta a fost atît moștenit, cît și împrumutat
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
apropiat de forma originară, prin redarea sufixului ca în ablativul latin (-itate), în vreme ce celelalte limbi avute în vedere supun sufixul unor modificări care îl diferențiază mult de original. Dubla articulare se poate manifesta și în cazul unuia și aceluiași cuvînt latin, atunci cînd acesta a fost atît moștenit, cît și împrumutat. Cuvîntul latin causa, care a primit semnificația "res" în limbajul juridic, a păstrat această semnificație în limbile romanice în care a fost moștenit: fr. chose, it. cosa, sp. cosa, pg
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în vreme ce celelalte limbi avute în vedere supun sufixul unor modificări care îl diferențiază mult de original. Dubla articulare se poate manifesta și în cazul unuia și aceluiași cuvînt latin, atunci cînd acesta a fost atît moștenit, cît și împrumutat. Cuvîntul latin causa, care a primit semnificația "res" în limbajul juridic, a păstrat această semnificație în limbile romanice în care a fost moștenit: fr. chose, it. cosa, sp. cosa, pg. coisa și cousa, toate avînd semnificația "lucru, obiect". Limba română, care nu
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
generează acest fenomen. Uneori, dacă dubla articulare nu a fost asigurată prin opoziția cuvînt moștenit cuvînt împrumutat, ea s-a putut realiza printr-o dublă adaptare a împrumutului, printr-o diferențiere de expresie și de conținut a două forme. Cuvîntul latin ratio, -onis a fost moștenit de franceză în forma raison, cu semnificația "rațiune, minte". În mod asemănător, italiana are corespondentul ragióne, spaniola corespondentul razon, iar portugheza corespondentul razăo, semnificația fiind aceeași. Împrumutarea ulterioară a lat. ratio pentru a reda semnificația
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
neologic o dublă redare prin rațiune și prin rație. Forma lungă, rațiune, a rezultat din adaptarea neologismului după modelul cuvintelor vechi în -ciune și are semnificația corespunzătoare formei moștenite din limbile romanice vestice, în vreme ce forma scurtă, rație, este preluarea nominativului latin (ratio) și redă semnificația corespondentă împrumutului din limbile occidentale. Determinarea mai exactă a gradului în care limbile romanice se caracterizează prin dubla articulare se poate realiza dacă se urmărește situația unor sunete sau grupuri de sunete latinești, atît în cuvintele
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
limbile occidentale. Determinarea mai exactă a gradului în care limbile romanice se caracterizează prin dubla articulare se poate realiza dacă se urmărește situația unor sunete sau grupuri de sunete latinești, atît în cuvintele moștenite, cît și în cele împrumutate. Grupul latin -ct-, de exemplu, a fost modificat prin evoluție în rom. pt, it. tt, fr. it, sp. ch și pg. it, în vreme ce, în împrumuturile neologice el ar trebui redat ca atare, fiindcă nu face parte din structurile desinențiale sau sufixale, afectate
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
la fel ca în cuvintele moștenite. Se produce astfel în această limbă fenomenul de omogenizare analogică: latte / latteo "lactat", lattasi, lattico, lattasio "lactoză"; notte / nottambulo, notturno. Această trăsătură a limbii italiene de a modifica deseori și elementele radicalului din împrumuturile latine în procesul adaptării și faptul că această limbă romanică a făcut asemenea împrumuturi încă din timpurile foarte vechi explică dificultatea de a stabili uneori dacă un element de origine latină din italiană este moștenit sau a pătruns ulterior pe cale cultă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
italiene de a modifica deseori și elementele radicalului din împrumuturile latine în procesul adaptării și faptul că această limbă romanică a făcut asemenea împrumuturi încă din timpurile foarte vechi explică dificultatea de a stabili uneori dacă un element de origine latină din italiană este moștenit sau a pătruns ulterior pe cale cultă. Dacă în italiană fenomenul modificării analogice a neologismelor după forma cuvintelor moștenite este admisibil, se pune întrebarea de ce pentru limba română, destul de apropiată de italiană și conservatoare fidelă a scheletului
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]