10,006 matches
-
extras din volumul apărut la Editura Performantica Iași, 2005, de prof. Adriana Bubulac; “Reveniri” de dr.Aurelia Cosma; “Oameni care au fost” de 392 Grecu Petru - o trecere în revistă a celor care s-au jertfit pentru patrie și pământul natal; “Drogul - drum cu sens unic” - o lucrare semnată de Oana Toderașcu, elevă în clasa a VII-a, care a obținut locul I la faza județeană și locul II la faza națională a concursului. “Mesajul meu antidrog” (Profesor coordonator Buciumaș Violeta
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
pe fronti spiciu. Oameni de odinioară ne spuneau că Ianke ar fi Pincu Kanner, iar Cadâr - Bizim, negustor de mărunțișuri înainte de a trece Podul Pescăriei. Victor Ion Popa a evocat în „Take, Ianke și Cadâr” un climat familiar al orașului natal de altădată, cu prăvălii modeste pe‐o uliță pustie, cu cântecul trist al unei flașnete, case cu geamlâc, garduri de șipci, o liniște cuminte a sugerat esența unei atmosfere de târg provincial, după cum a tipizat, fără a copia, oameni autentici
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
o sinteză artistică a omeniei.” G.G. Ursu din Amintiri despre Academia Bârlădeană din „Bârladul de odinioară și astăzi - 1984”. În dreapta șoselei se găsește, la o bună distanță, 413 un alt sat, ascuns într-un pâlc de salcâmi, satul Șuletea, comuna natală a scriitorului Virgil Caraivan, unde a trăit mai toată viața și unde a redactat revista sa cu preocupări folclorice și materiale inedite istorice: „Răzeșul” Virgil Damaschin din „Victor Ion Popa, ‐ Take Ianke și Cadâr, trei figuri reale în Bârladul de
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Dacă Șuletea a dat în timp atâția oameni de carte , dintre care cei mai mulți au împânzit întreaga țară, aceasta se datorește în bună parte existenței lui Virgil Caraivan, însușirilor lui deosebite, dintre care cea mai importantă a fost dragostea de satul natal, de neam, de țară și de istoria lui. ... Acolo, la Șuletea, Virgil Caraivan a fost o candelă 414 aprinsă a dragostei de neam, de istorie și de limba românească.” Iată și ceva din informațiile „de cronică bârlădeană” ale profesorului Traian
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Realizarea unei cărți devine un efort prea mare pentru un autor, mai cu seamă dacă e pensionar... Vânzare a cărții depinde de buzunarul celui interesat de carte.. 5. Recent, o femeie dintr‐ o localitate din Mehedinți, din dor de satul natal, înghițit de apele Dunării, și‐a făcut muzeu în bătătura noii locuințe. Bănuind că femeia ar pu tea trage foloase din valorificarea dorului ei, autoritățile loca le au amenințat‐o că o amendează dacă se mai ocupă de ...FIRMĂ! Cartea
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
comportamentelor predelincvente ale fraților la vârste fragede. Fratele cel mare al inculpatei (victima) este închis la școala de corecție. După o perioadă de cinci ani petrecuți aici, fuge, părăsind școala împreună cu încă patru colegi. Se refugiază în pădurile din apropierea comunei natale. Aici, împreună cu ceilalți patru prieteni, își construiește un bordei sub pământ și duce o viață de ,,haiduc”, de infractor, furând. Poliția îi caută, familia îi caută, nimeni nu avea cunoștință de locul unde se găseau. După câțiva ani, în jurul vârstei
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
Declarația de la Salamanca”. Cauzele oligofreniilor În etiologia stărilor de arierație mintală sau a oligofreniilor, sunt incriminați un mare număr de factori, care pot avea o valoare ereditar-genetică morbidă, pot fi legați de viața intrauterină, afectând procesul de organogeneză, cauze intra-natale și postnatale, cauze endocrine, metabolice, psihologice etc. a) Factorii genetici, transmisibili prin ereditate, sunt reprezentați prin următorii: o dispoziție familială pentru boli genetice, degenerativ-abiotrofice, infecții care pot afecta procesul de embiogeneză (TBC, sifilis, rubeolă etc.), incompatibilitatea factorului Rh (mama negativă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
umilitoare. Se poate vorbi despre o semnificație a conduitelor de emigrație din punct de vedere psihanalitic? Da. În spiritul unei interpretări psihanalitice, emigrația este atât refuzul, cât și incapacitatea individului de a se identifica cu țara de origine (simbolul casei natale), dar și cu poporul său (simbolul familiei proprii). El refuză sistemul de valori personale, ale modelului socio-cultural căruia îi aparține, respectiv personalitatea de bază (simbol al arhetipului parental). Acest aspect ne revelează că, de fapt, orice emigrant trăiește o situație
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
funcționează ca revizor școlar pentru județele Brăila, Covurlui, Tecuci și Bacău, pentru ca în 1932 și 1933 să obțină o catedră la București, la Liceul „Mihai Viteazul”, unde ține orele de filosofie la clasa regelui Mihai I. Profesează apoi în orașul natal, până la al doilea război, este mobilizat abuziv în 1942, la Tecuci, iar în 1945, după ce cunoscuse rigorile detenției, se vede îndepărtat de la catedră de autoritățile comuniste, care îi trec numele la index. Se stabilește la București, unde publică rar, după
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285599_a_286928]
-
, Ion (26.VIII.1953, Hotar, j. Bihor), critic și istoric literar, editor. Este fiul Floarei (n. Chirilă) și al lui Ioan Simuț, agricultori. Frecventează școala generală în localitatea natală și Liceul Pedagogic „Iosif Vulcan” din Oradea (1968-1973). Din 1974 se înscrie la Facultatea de Filologie, secția română-franceză, a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, absolvită în 1978, în aceeași serie cu Ioan Groșan și Radu G. Țeposu. În timpul studenției este redactor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
NEAGOE, Vlad (pseudonim al lui Vladimir Berlinschi; 2.III.1952, Tănătari, j. Tighina), poet, prozator și dramaturg. Este fiul Raisei (n. Osadci) și al lui Isachie Neagoe, țărani. Urmează liceul în localitatea natală, absolvindu-l în 1969, și se înscrie la Facultatea de Filologie, secția jurnalistică, a Universității din Chișinău, obținând diploma în 1975. Între 1978 și 1980 urmează cursurile Intitutului Pedagogic „Al. Russo” din Bălți, în același timp funcționând ca profesor de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288382_a_289711]
-
avut parte de o educație îngrijită. Elev mai întâi la Iași, apoi la Roman, a fost trimis (1888) în Germania, unde a și terminat liceul. La Universitatea berlineză, a urmat apoi cursuri de sociologie și economie politică. Întors în orașul natal, și-a inaugurat în 1895 îndelungata-i carieră jurnalistică printr-o colaborare bătăioasă la ziarul local „Lumina”, semnând, de acum înainte, B. Brănișteanu. La începutul lui 1896, cu ajutorul lui C. Mille, intră în redacția ziarului „Adevărul”, din 1899, în unele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285863_a_287192]
-
prin răzmerițe frânte-n Bălgărat /[...] În țara mea de aur și de piatră/ nevoile și caznele te latră;/ zicalele de râs și voie bună/ au înlemnit, ca un ghețar pe strună...” (Eu sunt din țara...). Pastelurile circumscriu peisaje ale ținutului natal (Țara Moților), într-o stilizare austeră, specificările de natură geografică fiind intensificate prin prezența elementelor de lexic ardelenesc. Unele poeme ( Când zarea) prefigurează o altă fațetă a poeziei sale, desfășurată, odată cu revenirea autorului în circuitul editorial, după un sfert de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
VLĂDĂREANU, Elena (2. II. 1981, Medgidia), poetă. Este fiica Danielei Vlădăreanu (n. Sandu), laborantă, și a lui Virgil Vlădăreanu, șofer. Urmează în orașul natal școala generală și Liceul „Nicolae Bălcescu”, absolvit în 2000, iar în Capitală Facultatea de Litere, secția română-franceză. Cu un debut în 2000 la revista constănțeană „Metafora”, va frecventa diferite cenacluri bucureștene (cenaclul de la Litere, cel al Uniunii Scriitorilor coordonat de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290604_a_291933]
-
, Florian I. (25.III.1878, Pitești - 7.V. 1914, Pitești), poet și prozator. Fiu de preot, B. a absolvit în 1893 gimnaziul în orașul natal. A urmat, pesemne, și o altă școală, căci devine curând telegrafist, profesie ce-l va face să peregrineze prin țară. În anii 1903 și 1904 se găsea la Bruxelles, după unii pentru a-și îngriji sănătatea precară. Aici era ales
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285674_a_287003]
-
TĂNASE, Eugen (19.VI.1914, Poiana Sibiului, j. Sibiu - 11.X.2006, Timișoara), traducător, prozator, dramaturg și poet. Este fiul Mariei și al lui Ioan Tănase, învățător. Începe școala în satul natal, continuând-o la Sibiu (1921-1924), unde va frecventa și Liceul „Gheorghe Lazăr” (1924-1931), apoi urmează Facultatea de Litere, secția franceză, a Universității din Cluj (1931-1935). Reținut la Catedra de limbi romanice, va funcționa, în paralel, ca suplinitor în învățământul liceal
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290053_a_291382]
-
ACTERIAN, Jeni (22.VI.1916, Constanța - 29.IV.1958, București), memorialistă. Dintre cei trei copii ai lui Aram și Haiganuș Acterian, A. era mezina, frații ei mai mari fiind Haig și Arșavir. A copilărit în orașul natal, strămutându-se curând, împreună cu familia, la București. Va face aici liceul, la „Notre-Dame”, luându-și bacalaureatul în 1935. Se înscrie la Facultatea de Filosofie, absolvită în 1940, după care încep pentru ea greutățile. Nu găsește alt loc de muncă decât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285157_a_286486]
-
primejdiei de a suferi rigorile legilor de la Nürnberg. Ceea ce putea face era să renunțe la cetățenia germană și să o solicite pe cea britanică. Nu era totuși o hotărâre ușor de luat. Însemna să renunțe să-și mai vadă țara natală și familia poate pentru tot restul vieții. A trebuit însă să accepte ceea ce era greu, dureros, pentru că alternativa era cu totul inacceptabilă. În acest moment, împrejurările l-au favorizat pe Wittgenstein. Mai vârstnicul George Moore tocmai se retrăsese de la Catedra
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
clarificarea și explicația. De obicei, o idee filozofică nu ne spune ceva despre lume, ci reprezintă doar o pătrundere mai clară a semnificațiilor și a relațiilor dintre semnificații.“77 TRACTATUS-UL ȘI „SFÂRȘITUL FILOZOFIEI“ 173 Pe continent, inclusiv în țara natală a autorului, Austria, Tractatus-ul va fi perceput mult timp drept opera care ar fi dat un impuls hotărâtor unei noi practici a filozofiei, analiza logică a limbajului, în primul rând analiza logică a limbajului științei, așa cum a fost ea ilustrată
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
mult timp, aproape fără excepții, atât de partizanii, cât și de către adversarii noii mișcări. Personalitățile din lumea culturii germane, care întâmpinau cu suspiciune noua filozofie din țările de limbă engleză, exprimau același gen de rezervă și față de Wittgenstein. În Austria natală, unde autorul Tractatus-ului a rămas mult timp necunoscut, despre el a început să se vorbească abia atunci când în mediul filozofic au intrat în circulație lucrările lui Russell și ale empiriștilor logici.70 Se accepta drept ceva neproblematic că obiectivele gândirii
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
, Alexandru (8.VIII.1906, Medgidia - ?), folclorist, istoric literar și publicist. Urmează școală primară în localitatea natală, apoi liceul la Constantă și la Silistra (bacalaureat în 1926). Absolvent al Facultății de Litere din București (1930), își susține doctoratul tot la București (1936). Din 1928 până în preajma celui de-al doilea război mondial a fost bibliotecar la Academia Română
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287604_a_288933]
-
, Gheorghe (3.IV.1932, Meteleu, j. Buzău), istoric literar. Este fiul Zinei (n. Sandu) și al lui Gheorghe Ciompec, țărani. După studii elementare în comuna natală, face, la Buzău, Școala Normală (absolvită în 1952), iar la București, Facultatea de Filologie (1953-1957), la a cărei Catedră de istoria literaturii române va fi asistent urmând, în timp, treptele carierei universitare. Debutează în 1960, în „Revista de folclor”, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286264_a_287593]
-
, Gabriel (6.II.1916, Borod, j. Bihor), filolog, istoric literar, memorialist și poet. Este fiul Mariei (n. Venter) și al lui Florian Țepelea, țărani. Urmează școala primară în satul natal, Liceul „Emanuil Gojdu” din Oradea (1926-1933) și Facultatea de Litere și Filosofie, secția limbi romanice, a Universității din Cluj (1933-1937). Beneficiază de stagii de specializare în Franța (1937-1938), ulterior fiind elev la Școala de Ofițeri de Rezervă din Ploiești (1939-1940
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
, Ion G. (15.VII.1875, Ploiești - 12.IX.1933, Ploiești), poet. Fiu al Anei (n. Ioan) și al lui Ghiță Ionescu, negustor și om politic ploieștean, I.-Q. urmează școala primară în orașul natal și tot acolo va absolvi Liceul „Sfinții Petru și Pavel” (1893). După obținerea licenței în drept la București (1897), se înscrie în disidența liberală prahoveană, începând astfel o carieră politică nu lipsită de succese: este în mai multe rânduri deputat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287593_a_288922]
-
, I. D. (pseudonim al lui Iosif C. Dumitrescu; 19.III.1899, Pietrari, j. Dâmbovița - 10.II.1986, București), poet. Este fiul Filofteiei (n. Coman) și al lui Constantin Dumitrescu, notar. Urmează clasele primare în satul natal, fiind admis apoi la Școala Normală din București, pe care, datorită întreruperii cursurilor în vremea ocupației germane, o va absolvi abia în 1920. Învățător în câteva sate dâmbovițene și în Târgoviște, s-a transferat în 1939 la București. O vreme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288811_a_290140]