9,860 matches
-
studiului lui Gherea este un răspuns drastic dat de un exponent autorizat al clasei muncitoare, infamiilor ciocoiești debitate cu filistină prestanță În Eminescu și poeziile lui de Titu Maiorescu. Mentorul Junimii după ce pune Întreaga activitate a poetului sub semnul unei nebunii «În germene» care ar fi hotărât atât cursul vieții cât și acela al operei sale, după ce, cu o nerușinare rar Întâlnită, caută să dezmintă mizeria vieții poetului și să Împrăștie credinți În indiferența sa abstractă față de cele lumești, ignorează cu
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
tradiția muncii colective. Fiecare sătean face ceea ce crede că va face toată lumea; n-are curajul să înceapă o muncă, decât la termenele fixate prin obicei. A ieși din rândul lumii este, pentru săteanul român, nu un simplu risc, ci o nebunie”. În aceste condiții, pe fondul unui puternic curent imigraționist - cu puncte de plecare din Galiția și Rusia -, cei care au profitat de noile oportunități au fost locuitorii evrei. Aceștia au devenit veritabili „pionieri” ai capitalismului românesc sau, așa cum afirmă istoricul
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
în acest domeniu, comediile au fost la mare căutare. Spectatorii, în amintirea unor personaje precum Tontolini sau Cretinetti, tânjesc acum după ecranizările cu Charlie Chaplin sau cu Stan și Bran, „ei doresc să vadă acolo, (...) dilatate la proporții caricaturale, defectele, <<nebuniile>>, excesele semenilor”. La inițiativa Clotildei Averescu, în anul 1919 a început să funcționeze primul cinematograf public al Bacăului. Cunoscut, inițial, sub denumirea de „Cinematograful popular al orfanilor de război” (1919), acesta avea să intre în conștiința publică sub denumirea de
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
din Neskyeuna la Nantucket, unde, cu acea șiretenie caracteristică nebunilor, își luase o înfățișare corectă și normală și se oferise să lucreze ca mus pe „Jeroboam“. Fusese angajat, dar odată ajuns în larg, cînd uscatul încetase să se mal zărească, nebunia tînărului izbucni din nou. Declarînd că e arhanghelul Gabriel, îi porunci căpitanului să sară peste bord. își scosese la iveală și un manifest, prin care se proclama „eliberatorul“ insulelor și „vicar general al oceanului“. Tonul serios și hotărît cu care
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mai mică alarmă de incendiu, dau buzna spre ieșire, înghesuindu-se, călcîndu-se în picioare și îmbrîncindu-se fără milă, mai-mai să se omoare unii pe alții. De aceea, n-are rost să ne mirăm de balenele astea „înnebunite“, fiindcă nu există nebunie a dobitoacelor pămîntului, care să nu fie întrecută cu mult de nebunia omului. Cu toate că numeroase balene păreau agitate, precum am mai spus, turma în întregul ei nici nu se retrăgea, nici nu înainta, ci rămînea pe loc. Așa cum se obișnuiește
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în picioare și îmbrîncindu-se fără milă, mai-mai să se omoare unii pe alții. De aceea, n-are rost să ne mirăm de balenele astea „înnebunite“, fiindcă nu există nebunie a dobitoacelor pămîntului, care să nu fie întrecută cu mult de nebunia omului. Cu toate că numeroase balene păreau agitate, precum am mai spus, turma în întregul ei nici nu se retrăgea, nici nu înainta, ci rămînea pe loc. Așa cum se obișnuiește în asemenea cazuri, ambarcațiunile se despărțiră numaidecît, fiecare îndreptîndu-se înspre vreun cașalot
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
răcni omul din Guernesey, înfuriindu-se brusc. Ă Păstrează-ți sîngele rece, da, rece, ăsta-i cuvîntul! De ce nu pui la gheață balenele astea două, cît lucrezi la ele? Dar, lăsînd gluma la o parte, știi, Bobocule, că-i curată nebunie să încerci să scoți ulei din astfel de balene? Cît despre hoitul ăla uscat, n-are nici un litru de ulei în toată carcasa lui. Ă Știu prea bine, numai că, vezi dumneata, căpitanul meu nu vrea să creadă - e la
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de coral care, răsfrînte pe firmamentul din ape, sprijineau lumile uriașe. Vedea și piciorul lui Dumnezeu pus pe tălpicile marelui război de țesut al universului. Pip vorbea despre toate astea și, de aceea, camarazii săi îl luau drept nebun. Altfel, nebunia omului este înțelepciunea cerului; depărtîndu-se de judecata muritorilor de rînd, omul ajunge în sfîrșit la gîndirea celestă care, pentru rațiune, pare absurdă și demențială; durerea și fericirea rămîn atunci de neînțeles. încolo, nu-l judecați prea aspru pe Stubb. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
simțeam eliberat, dumnezeiește eliberat, de orice răutate sau neastîmpăr. Să storci, să storci, să storci... O dimineață întreagă am stors gogoloașele acelea de spermanțet, simțind că mă topesc eu însumi în ele; și tot așa, pînă cînd un fel de nebunie ciudată m-a copleșit, încît m-am pomerit că strîng în neștire mîinile celorlalți marinari, luîndu-le drept gogoloașe de spermanțet. Această îndeletnicire îmi prilejuia un sentiment atît de puternic, de camaraderie afectuoasă, încît am ajuns să le strîng mîinile fără
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
desăvîrșită a sufletului monomaniacului său comandant. Cel puțin așa îmi apărea mie, în vreme ce stăteam la cîrma corabiei de foc, pe care-o călăuzeam, în tăcere, ore și ore în șir. învăluit eu însumi în beznă, vedeam și mai bine roșeața, nebunia, înfățișarea spectrală a celorlalți. Tot privind siluetele diavolești ce se vînzoleau, învăluite în fum și în flăcări, am sfîrșit prin a avea vedenii asemănătoare celor din fața mea, de îndată ce m-am lăsat toropit de inexplicabila stare de somnolență ce mă cuprindea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vesel - omul acela nu e vrednic să se așeze printre morminte și să spargă țărîna jilavă și verde cu admirabila și adînca înțelepciune a lui Solomon. Dar pînă și Solomon spune că „inima fiilor omului este plină de răutate și nebunia în inima lor dăinuiește cît trăiesc, iar pe urmă - cale către răposați“. Așadar, nu te abandona focului, omule, căci riști să te întoarcă spre moarte, așa cum m-a întors pe mine însumi, o clipă. Există o înțelepciune care e suferință
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pe urmă - cale către răposați“. Așadar, nu te abandona focului, omule, căci riști să te întoarcă spre moarte, așa cum m-a întors pe mine însumi, o clipă. Există o înțelepciune care e suferință, există însă și o suferință care e nebunie. în sufletele unora sălășluiește un vultur ca acela din munții Catskill, care poate coborî în rîpele cele mai întunecate, dar, în același timp, poate să se înalțe din ele în zbor, pierzîndu-se în spațiile însorite. Chiar dac-ar zbura veșnic
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vorbind în limbi străvechi, pe care nu le cunosc, deși, la o cercetare atentă, se vădește că, în copilăria lor, acele limbi fuseseră vorbite, de față cu ei, de către niște cărturari. După părerea mea, bietul Pip aduce, prin dulcea lui nebunie, o mărturie dumnezeiască despre dumnezeieștile noastre patrii, căci unde ar fi putut învăța el vorbele astea, dacă nu era acolo? Dar stai, iarăși vorbește, parcă și mai aiurea! Ă Doi cîte doi! Să-l facem general! Hei, unde-i e
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fi ars; e greu să mai arzi o cicatrice.: Ă Bine, destul cu asta. Vocea ta stinsă are un sunet prea potolit, prea duios pentru mine. Cum nici eu nu mă aflu în Paradis, nefericirea altora, cînd nu duce la nebunie, mă scoate din sărite. Ar trebui să-ți pierzi mințile, fierarule. De ce nu-nnebunești, ia spune? Cum poți să rabzi fără să fii nebun? încă te mai urăște cerul, de nu poți să-nnebunești?... Ce meșterești aici? Ă Sudez un
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Capul Horn, lăsînd doar o adâncitură pe perna mea de mire... Soție? Mai degrabă văduvă, văduva unui soț încă în viață! Da, Starbuck, am făcut o văduvă din fata aceea sărmană, în clipa cînd am luat-o de nevastă. Pe urmă, nebunia, furia, sîngele clocotitor și fruntea arzîndă, cu care bătrînul Abab și-a urmărit de mii de ori prada, făcînd spume la gură - mai mult demon decît om! da, da, cît de nebun am fost vreme de patruzeci de ani - da
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
către românism prin lupta ei pentru crearea României moderne, ceea ce constată, dar nu înțelege Alecsandri, când în scrisorile sale2 nu mai isprăvește cu sarcasmele la adresa politicii din Muntenia: "ăMunteniiî se agită ca niște umbre chineze pe o scenă politică imaginară... Nebunia lor naivă îi depărtează din ce în ce mai mult de domeniul literaturii... Meschinele patimi zise politice, care au devenit o tristă monomanie dincolo de Milcov..." "Politica, iată boala care seacă izvoarele imaginației și a bunului-simț în București"... "Capitala gheșefturilor"... "Așa-zisul centru intelectual al
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
fatal literaturii"... Nicăieri vreo notă mai generoasă, ceva spontan și necalculat, ceva ieșit din prisosul sufletului, ceva revărsat peste marginile interesului individual și de clasă, în sfârșit, vreo abatere de la "cumințenie", și doar a trăit în vremea și în mijlocul marilor "nebunii"... (Să ne gândim la A. Russo ori la Bălcescu !) Peste tot, o uscăciune morală și o răceală, care au constituit cunoscuta finețe a junimiștior, peste tot lipsă de iluzionare și avânt. Această răceală a dat naștere "zeflemismului" (și nu spiritului
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
tremurat de indignare, ori n-a plâns de milă, la Năpasta, de suferințele bietului Ion nebunul, victimă a unei erori judiciare, căruia i s-au smuls prin bătaie, la instrucție, mărturisiri neadevărate, care l-au dus la ocnă și la nebunie? Dar în Păcat Caragiale insistă pe larg asupra injustiției justiției, când e vorba de țărani, făcând o critică socială amară. Și, în același timp arătând imoralitatea și venalitatea justiției lor, celor din oraș, față cu cinstea și omenia celor de la
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
succesele și în primul rând cu eșecurile ei. De asemenea, dincolo de convingerile ideologice, aceasta era dotată cu un pragmatism politic indiscutabil: încă din 1945 recunoștea față de jurnalistul american Mark Ethridge că, "în condițiile existente astăzi în România, ar fi o nebunie să urmăm o politică neprietenoasă față de Uniunea Sovietică" (Burger: 2000, 170). Sau cel puțin independentă. Un amănunt pe care Pătrășcanu nu l-a înțeles și care, adăugat aversiunii pe care Gheorghiu-Dej o nutrea față de el, i s-a dovedit fatal
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
timpul întâlnirii de la Bratislava despre intențiile de invazie, dar că Kadar (sic!) al nostru ar fi fost împotrivă și ar fi fost cel care a moderat și a căutat să reglementeze pașnic conflictul. Mai departe spunea că noi facem pe nebunii prea mult și că la noi încă politica internă este rigidă față de ceea ce există la ei, unde Kadar este elastic. Spre exemplu, zicea: soția mea a fost în Franța, R.F. Germană și plecăm în Occident în fiecare an, iar vouă
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
ne luăm bastoanele ? i... �. Vorbea cu drag despre via? a din Germania. �ntre timp este servit pr�nzul. La mas? , cineva aduce vorba dspre r? zboiul izbucnit doar cu c�teva s? pt? m�ni �nainte. �Ah, r? zboiul! (...) E o nebunie s? declan? ezi un r? zboi. Marile na? iuni nu se g�ndesc dec�ț la putere. Nu le pas? de cei care sufer? din cauza lui�. �ntr? o manier? conciliant? , Guy prezice o pr? bu? ire financiar? a Germaniei. (Guy era
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
uman? submina fericirea oamenilor ca urmare a Revolu? iei Franceze, a filosofiei secolului al XVIII-lea, precum ? i a logicii carteziene. Individul era l? sat liber, prad? poftelor s? lbatice ? i incapacit?? îi lui de a se adapta ? i de a prevedea viitorul. �Nebunia individului, care distruge materia prim? , va duce nu numai la nimicirea civiliza? iei, ci ? i la lucruri ? i mai rele. Trebuie g? sit un r? spuns acceptat de to? i, dar nu pe linia propus? de ru? i. Omenirea trebuie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
Budapesta, 1946, p. 8 100�Elvan, Abba, The Story of the Jews, New York, 1968, passim 101�La 10 martie 1920, Cuza i-a trimis lui Iorga o not? scris? pe un meniu (probabil c? profesorul Cuza avusese un acces de nebunie �n timp ce cină la Hotelul �Bulevard�): �Cuza c? tre Iorga�. Apoi: �Cuza este reperul dup? care poate fi m? surat? distan? a str? b?țuț? de Iorga din momentul într? rîi lui �n lupta politic? p�n? unde se afl? ast? zi
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
plîngeam, surîdeam... Ore în șir vorbeam numai despre teatru, despre experiențe diferite, întîlniri, spectacole, cărți... Ore în șir vorbeam despre oameni. Despre prietenii noștri. Teatrul asta este. Umanitate. Teatrul este și ceea ce nu se vede pe scenă. Este taina întîlnirilor, nebunia repetițiilor, chimia corpurilor, căutarea, aventura, iubirea. Teatrul este cea mai minunată poveste cu oameni, despre oameni. Este clipa în care sufletele vibrează altfel. Dacă aș transforma cuvintele lui Alexa despre teatru în kilometri, mă intreb de cîte ori aș ocoli
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
complexă, care se descoperă încet, pas cu pas, o ființă născută dintr-o mulțime de calități și cantități măsurate matematic, alcătuite muzical, armonios ca într-o crimă perfectă, fără pată și fără urmă de autor. Aici e aici! Aici e nebunia! Aici e artă! Și Alexa Visarion are această nebunie. La el personajul se naște atunci spectaculos, înainte nu există Nimic. Personajul se naște atunci fără ca el să aibă nici cea mai vagă idee de cum va arăta, de cum va vorbi sau
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]