10,156 matches
-
apărare, e alegerea celui care crede în adevărul propriului mesaj și nu se pretează la compromisuri cu propria-i conștiință. Când se vor atinge ecourile celor mai absurde polemici în spațiul deșert al cuvintelor inutile și pierdute, foile desenate și pictate de Octav Grigorescu vor apărea ca documente rare și prețioase - confesiuni ale unui om care a forat în el însuși pentru a face din natura sa(din povestea vieții)urzeala cea ma adevărată și mai profundă a unei opere intens
Octav Grigorescu () [Corola-website/Science/322200_a_323529]
-
și C. Arcadele, așezate în fața aripii construite anterior de Lucien I, au fiecare doisprezece arcuiri, decorate cu marmură albă, formând o balustradă până la ultimul nivel. Astăzi ultimele arcade sunt cunoscute că și galeriile lui Hercule pentru că tavanul lor a fost pictat cu scene ilustrând Muncile lui Hercule de către Orazio de Ferrari, în timpul domniei târzii a lui Honoré ÎI. Aceste arcade sau logii au oferit coridoare către încăperile oficiale din aripa de sud (acum cunoscută că the State Rooms Wings). În cealaltă
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
sau logii au oferit coridoare către încăperile oficiale din aripa de sud (acum cunoscută că the State Rooms Wings). În cealaltă parte a curții o nouă aripa a fost construită și artistul genovez Luca Cambiasi a fost însărcinat să-i picteze pereții exteriori cu fresce. Se considera că galeriile (B) spre aripa de nord ce se deschide spre port au fost construite în acea perioadă. Extinderile ulterioare au fost realizate pentru a-l mulțumi pe împăratul Charles al V-lea în
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
începerea războiului de Succesiune al Spaniei. În 1701, prințul Antoine l-a succedat pe Louis I și a moștenit un Monaco aproape falimentar, deși mai târziu a adus îmbunătățiri Camerei Regale. Pe tavan, Gregorio de Ferrari și Alexandre Haffner au pictat o figură a Faimei înconjurată de lunete ilustrând cele patru sezoane. Căsătoria lui Antoine cu Mărie de Lorraine a fost nefericită și a adus doar două fiice. Constituția din Monaco conferea tronul doar membrilor familiei Grimaldi, așa încât Antoine ar fi
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
80% din cât era. Cu timpul de partea lui, Charles al III-lea s-a devotat completei restaurări a palatului, începută de către unchiul său Honoré V-lea. El a reconstruit Turnul Sfintei (ilustrația 14) a restaurat complet , adăugând un altar pictând tavanul cu fresce, timp ce a fost de către Jacob F Deschler cu ilustrații ale faptelor eroice făcute de cei din familia Grimaldi, pictate direct pe perete de primul zid fortăreței (acum Wall), a fost prin adăugarea de noi decorațiuni renascentiste
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
Odată cu noile achiziții, o colecție de artă împodobea din nou palatul, incluzând nu doar portrete de familie că cel al lui Lucien I făcut de către de Predis; HonorA© al II-lea făcut de Philippe de Campaigne; capul lui Antoine I pictat de Hyacinthe Rigaud și Louise-Hyppolyte făcut de van Loo (ilustrația 11), dar și opere de artă că Lecția de muzică realizată de către Titian. Charles al III-lea a fost responsabil și pentru un alt palat din Monte Carlo, care i-
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
a fost supus". Acoperișul a suferit și el modificări. Dacă inițial biserica a fost acoperită cu șindrilă, între anii 1960 și 1961, lăcașul a fost acoperit cu tablă zincată. Și în interior s-au făcut modificări. Patru mari icoane vechi, pictate pe pereții bisericii, au fost acoperite de niște panouri din placaj, pe care s-a pictat, încercând să se imite, într-o manieră grosolană, imaginile regăsite sub acestea. Din patrimoniul mobil al bisericii fac parte câteva icoane pictate pe lemn
Biserica de lemn din Dealu Mare, Maramureș () [Corola-website/Science/322225_a_323554]
-
șindrilă, între anii 1960 și 1961, lăcașul a fost acoperit cu tablă zincată. Și în interior s-au făcut modificări. Patru mari icoane vechi, pictate pe pereții bisericii, au fost acoperite de niște panouri din placaj, pe care s-a pictat, încercând să se imite, într-o manieră grosolană, imaginile regăsite sub acestea. Din patrimoniul mobil al bisericii fac parte câteva icoane pictate pe lemn, un potir din lemn și câteva cărți de cult, printre care se remarcă „Noul Testament" al lui
Biserica de lemn din Dealu Mare, Maramureș () [Corola-website/Science/322225_a_323554]
-
icoane vechi, pictate pe pereții bisericii, au fost acoperite de niște panouri din placaj, pe care s-a pictat, încercând să se imite, într-o manieră grosolană, imaginile regăsite sub acestea. Din patrimoniul mobil al bisericii fac parte câteva icoane pictate pe lemn, un potir din lemn și câteva cărți de cult, printre care se remarcă „Noul Testament" al lui Simion Ștefan (din anul 1648) și „Octoihul Mic" (din anul 1898).
Biserica de lemn din Dealu Mare, Maramureș () [Corola-website/Science/322225_a_323554]
-
și a început să studieze ingineria aeronautică la Fachhochschule (Universitatea de Științe Aplicate) în Hamburg, în timp ce lucra la o vopsitorie de mașini a firmei Volskwagen în apropiatul Wolfsburg. În Hamburg, a închiriat un apartament pentru Rosemarie Canel, care îi va picta portretul și pe care el îl va duce mamei sale ca pe un cadou în acel decembrie. Raportul Comisiei 9/11 explică că Jarrah a fost un membru a celulei Hamburg, împreună cu Mohamed Atta și ceilalți. El nu a locuit
Ziad Jarrah () [Corola-website/Science/322238_a_323567]
-
România și a servit ca mamă mai practică și mai realistă, crezând că tendințele artistice ale fiului ei nu ar putea să îi aducă orice fel de succes în viață. Tatăl său, un artist, a fost născut în Viena. A pictat fundaluri pentru vodeviluri și pentru teatrul evreiesc, dar a fost, de asemenea, un antreprenor de semi-succes și, la un moment dat, producător de îmbrăcăminte în cartierul Manhattan pe Seventh Avenue. Crezând că fiul său ar trebui să își valorifice talentul
Will Eisner () [Corola-website/Science/322276_a_323605]
-
sau Sosire neașteptată (în ) este un tablou pictat în ulei pe pânză în perioada 1884-1888, de către pictorul și sculptorul realist rus Ilia Repin. Pictura prezintă revenirea neașteptată a unui exilat politic din Siberia. În camera de zi dotată cu un pian, o masă, câteva scaune și tablouri pe
Vizitator neașteptat () [Corola-website/Science/329548_a_330877]
-
Școala primară și gimnazială o urmează la Școala Generală nr. 51 (azi Colegiul Economic A. D. Xenopol). Se înscrie in 1981 la cursurile Școlii Populare de Artă din București. Studiază sub îndrumarea atentă a profesoarei Dorotea Botez. Își perfecționează tehnica, desenează, pictează, expune împreună cu colegii. În anul 2001 încurajat și sprijinit de familia Florescu (Prof.Av. Gheorghe Florescu și ziarista Nicoleta Dendu Florescu) deschide la Sala Radio prima expoziție personală. Îl are ca invitat pe criticul de artă Gheorghe Vida care apreciază lucrările
Paul Mecet () [Corola-website/Science/329563_a_330892]
-
Bătălia de la Grunwald (în ) este un tablou pictat în ulei pe pânză în anul 1878, de către pictorul polonez Jan Matejko reprezentând Bătălia de la Grunwald și victoria aliată a Regatului Poloniei și Marelui Ducat al Lituaniei asupra Ordinului Cavalerilor Teutoni în 1410. Tabloul datează din 1878 și este una
Bătălia de la Grunwald (pictură) () [Corola-website/Science/329555_a_330884]
-
Jan Matejko, și a contribuit probabil la imaginea populară a Bătăliei de la Grunwald, iar faima sa a făcut ca pictura să rămână în conștiința poloneză. Matejko a început procurarea materialelor necesare realizării picturii încă din anul 1874. A început să picteze pânza în 1875 și a terminat-o în 1878. Curând după aceea, el a primit un sceptru de la Consiliul Cracovia, în cadrul unei ceremonii oficiale, în semn de recunoaștere a activității sale și poziția sa ca unul dintre cei mai respectați
Bătălia de la Grunwald (pictură) () [Corola-website/Science/329555_a_330884]
-
a mutat în Germania de sud ca să fie lângă fetele ei ce trăiau acolo, a petrecut ceva timp în Polonia, apoi s-a întors iar în sudul Germaniei, unde a rămas tot restul celui De-al Doilea Război Mondial. A pictat pe unde a reușit, creând acuarele ale locurilor unde a trăit sau le-a vizitat. Asta a adus o fază nouă în evoluția ei artistică, renunțând la orice formă de modernism și limitându-se la reprezentări strict obiective, realiste. Până în
Edith Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329595_a_330924]
-
a trăit sau le-a vizitat. Asta a adus o fază nouă în evoluția ei artistică, renunțând la orice formă de modernism și limitându-se la reprezentări strict obiective, realiste. Până în 1946, ea a predat la diverse școli și a pictat în timpul ei liber. În ianuarie 1946, fiule ei Günther a murit și în august același an s-a mutat impreună cu fiica ei mai mare în Graz, Austria. O altă fază creativă a urmat în 1948, când a creat o
Edith Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329595_a_330924]
-
acuarelă de peisaj a câștigat medalia de argint la Competiția Internațională Artistică a Librăriei . În 1955, s-a mutat la Londra, în Anglia, ca să trăiască împreună cu fiica ei Eva. Aici a desenat portrete (inclusiv ale membrilor familiei fiicei) și a pictat mai ales trandafiri. În 1957, un desen al lui Edith, "O fetiță din Cracovia", a fost expus la . Expoziția a călătorit prin toată țara. Edith a murit în 1970, la vârsta de 83 de ani. De-a lungul vieții sale
Edith Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329595_a_330924]
-
Transilvănenilor"). Clara frecventa Galeria de Artă Brukenthal din Sibiu, unde putea studia pictura. Aici l-a întâlnit pe artistul Theodor Sockl care preda pictura. După multă împotrivire din partea mamei văduve a Clarei, lui Theodor i s-a dat voie să picteze un portret al Clarei, în 1847. Clara și Theodor au început ulterior să trăiască împreună necununați, spre marea supărare a mamei și a restului familiei. În ciuda rezistenței din partea familiei, care avea îndoieli în privința acordării consimțământului pentru căsătorie, ca urmare a
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
august 1847. Au plecat apoi din Sibiu și au trăit în Graz și Viena în Austria până în 1850, când s-au întors la Sibiu. Clara, acum mamă, își câștiga existența dând lecții de pictură și desen. În acea perioadă a pictat portretele lui Dr. Gottfried Teilmann și al lui (Tafelrichter) Adolf Spech. A mai pictat de asemenea o serie de 20 de portrete ale unor nobili transilvăneni. Soțul ei a continuat și el să picteze, însă a început să se ocupe
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
în Austria până în 1850, când s-au întors la Sibiu. Clara, acum mamă, își câștiga existența dând lecții de pictură și desen. În acea perioadă a pictat portretele lui Dr. Gottfried Teilmann și al lui (Tafelrichter) Adolf Spech. A mai pictat de asemenea o serie de 20 de portrete ale unor nobili transilvăneni. Soțul ei a continuat și el să picteze, însă a început să se ocupe și cu meseria de fotograf. În primăvara lui 1854, ei au deschis la Sibiu
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
și desen. În acea perioadă a pictat portretele lui Dr. Gottfried Teilmann și al lui (Tafelrichter) Adolf Spech. A mai pictat de asemenea o serie de 20 de portrete ale unor nobili transilvăneni. Soțul ei a continuat și el să picteze, însă a început să se ocupe și cu meseria de fotograf. În primăvara lui 1854, ei au deschis la Sibiu un studio fotografic, Clara pictând unele dintre fotografii, după cum era atunci moda acestei forme artistice în evoluție. În octombrie 1857
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
de 20 de portrete ale unor nobili transilvăneni. Soțul ei a continuat și el să picteze, însă a început să se ocupe și cu meseria de fotograf. În primăvara lui 1854, ei au deschis la Sibiu un studio fotografic, Clara pictând unele dintre fotografii, după cum era atunci moda acestei forme artistice în evoluție. În octombrie 1857, familia s-a mutat înapoi la Viena, unde au continuat să picteze și să fotografieze. Clara, care suferea de o boală de plămâni, a murit
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
În primăvara lui 1854, ei au deschis la Sibiu un studio fotografic, Clara pictând unele dintre fotografii, după cum era atunci moda acestei forme artistice în evoluție. În octombrie 1857, familia s-a mutat înapoi la Viena, unde au continuat să picteze și să fotografieze. Clara, care suferea de o boală de plămâni, a murit pe 25 iulie 1861, la vârsta de 38 de ani. Peste câteva luni, pe 25 decembrie, Theodor, la 46 de ani, a urmat-o în mormânt. Pentru
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
ani, a urmat-o în mormânt. Pentru a acoperi cheltuielile de înmormântare, fratele lui Theodor a vândut picturile rămase de la ei, incluzând și sute de studii, unui negustor vienez de vechituri. Un autoportret și un portret al soțului ei, amândouă pictate în 1853, au fost aduse în Anglia de către fii ei, între timp familia le-a donat Muzeului Transilvănean din Gundelsheim. Ei au avut patru copii, între care trei au supraviețuit copilăriei. Printre aceștia, Victor Franz Theodor Sockl a creat și
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]