9,887 matches
-
Władysław Hugo Dionizy Steinhaus (pronunțat: ; ) a fost un matematician și dascăl polonez. Steinhaus și-a obținut doctoratul cu David Hilbert la Universitatea din Göttingen în 1911 și a devenit ulterior profesor la Universitatea Jan Kazimierz din Lwów (astăzi Lviv, Ucraina), unde a contribuit la construirea a ceea ce ulterior a rămas cunoscut sub
Hugo Steinhaus () [Corola-website/Science/334858_a_336187]
-
Stefan Banach, împreună cu care a adus o remarcabilă contribuție în domeniul analizei funcționale prin teorema Banach-Steinhaus. După al Doilea Război Mondial, Steinhaus a jucat un rol important la înființarea catedrei de matematică de la Universitatea din Wrocław și la revigorarea matematicii poloneze după distrugerile războiului. Autor a circa 170 de cărți și articole științifice, Steinhaus a lăsat în urma sa contribuții la multiple ramuri ale matematicii, cum ar fi analiza funcțională, geometria, logica matematică și trigonometria. El este considerat a fi unul dintre
Hugo Steinhaus () [Corola-website/Science/334858_a_336187]
-
Jasło, Austro-Ungaria, într-o familie cu origini evreiești. Tatăl său, Bogusław, era un negustor și industriaș local, proprietar al unei fabrici de cărămidă. Mama sa era Ewelina, născută Lipschitz. Unchiul lui Hugo, Ignacy Steinhaus, era activist în "Koło Polskie" (Cercul Polonez), și deputat în Dieta Galiției, adunarea legislativă a Regatului Galiției și Lodomeriei. Hugo și-a terminat studiile la gimnaziul local din Jasło în 1905. Familia dorea ca el să devină inginer, dar el era atras mai mult de matematica abstractă
Hugo Steinhaus () [Corola-website/Science/334858_a_336187]
-
a scris disertația sub supravegherea lui David Hilbert. Titlul tezei sale de doctorat era "Neue Anwendungen des Dirichlet'schen Prinzips" („Noi aplicații ale principiului lui Dirichlet”). La izbucnirea Primului Război Mondial, Steinhaus s-a întors în Polonia și a luptat în Legiunea Poloneză a lui Józef Piłsudski, după care a trăit în Cracovia. În perioada 1916-1917 și înainte ca Polonia să-și dobândească deplina independență, ceea ce s-a întâmplat în 1918, Steinhaus a lucrat în Cracovia pentru Ministerul de Interne al efemerului Regat
Hugo Steinhaus () [Corola-website/Science/334858_a_336187]
-
a-i imprima un caracter ucrainean, dar l-au numit totuși pe Stefan Banach (studentul lui Steinhaus) șef al catedrei de matematică, iar Steinhaus a continuat să predea. Corpul didactic al catedrei a fost întărit prin venirea mai multor refugiați polonezi din teritoriul ocupat de Germania. Steinhaus își amintea despre această perioadă că a „căpătat un insurmontabil dezgust fizic față de tot soiul de administratori, politicieni și comisari sovietici.” În perioada interbelică și pe parcursul ocupației sovietice, Steinhaus a contribuit cu zece probleme
Hugo Steinhaus () [Corola-website/Science/334858_a_336187]
-
de naziști în 1941, în timpul Operațiunii Barbarossa. Din cauza originii sale evreiești, Steinhaus a petrecut perioada de ocupație nazistă în ascunzători, la început între prietenii din Lwów, și apoi în micile orașee Osiczyna, lângă Zamość, și Berdechów, lângă Cracovia. Rezistența antinazistă poloneză i-a oferit documentele false ale unui pădurar care murise cu ceva timp în urmă, pe nume Grzegorz Krochmalny. Sub acest nume, a predat lecții clandestine (educația superioară era interzisă polonezilor de către ocupanții naziști). Îngrijorat de posibilitatea morții iminente în caz că
Hugo Steinhaus () [Corola-website/Science/334858_a_336187]
-
tăierii tortului. Steinhaus a fost și primul care a propus teorema sandvișului cu șuncă, și unul din primii care a propus metoda k-means de grupare ("clustering" în data mining). Se spune despre Steinhaus că l-ar fi „descoperit” pe matematicianul polonez Stefan Banach în 1916, după ce a auzit întâmplător pe cineva pronunțând cuvintele „integrală Lebesgue” într-un parc din Cracovia (Steinhaus îl numea pe Banach „cea mai mare descoperire matematică” a sa). Împreună cu Banach și cu celălalt participant la discuția din
Hugo Steinhaus () [Corola-website/Science/334858_a_336187]
-
Cracovia (Steinhaus îl numea pe Banach „cea mai mare descoperire matematică” a sa). Împreună cu Banach și cu celălalt participant la discuția din parc, Otto Nikodym, Steinhaus a inițiat "Societatea Matematică din Cracovia", din care mai târziu a evoluat Societatea Matematică Poloneză. El a fost membru al "PAU" (Academia Poloneză de Educație) și "PAN" (Academia Poloneză de Științe), "PTM" (Societatea Matematică Poloneză), "Wrocławskie Towarzystwo Naukowe" (Societatea Științifică din Wrocław) precum și al multor societăți științifice internaționale și academii de știință. Steinhaus a publicat
Hugo Steinhaus () [Corola-website/Science/334858_a_336187]
-
mare descoperire matematică” a sa). Împreună cu Banach și cu celălalt participant la discuția din parc, Otto Nikodym, Steinhaus a inițiat "Societatea Matematică din Cracovia", din care mai târziu a evoluat Societatea Matematică Poloneză. El a fost membru al "PAU" (Academia Poloneză de Educație) și "PAN" (Academia Poloneză de Științe), "PTM" (Societatea Matematică Poloneză), "Wrocławskie Towarzystwo Naukowe" (Societatea Științifică din Wrocław) precum și al multor societăți științifice internaționale și academii de știință. Steinhaus a publicat și unul din primele articole din "Fundamenta Mathematicae
Hugo Steinhaus () [Corola-website/Science/334858_a_336187]
-
Banach și cu celălalt participant la discuția din parc, Otto Nikodym, Steinhaus a inițiat "Societatea Matematică din Cracovia", din care mai târziu a evoluat Societatea Matematică Poloneză. El a fost membru al "PAU" (Academia Poloneză de Educație) și "PAN" (Academia Poloneză de Științe), "PTM" (Societatea Matematică Poloneză), "Wrocławskie Towarzystwo Naukowe" (Societatea Științifică din Wrocław) precum și al multor societăți științifice internaționale și academii de știință. Steinhaus a publicat și unul din primele articole din "Fundamenta Mathematicae", în 1921. El a cofondat "Studia
Hugo Steinhaus () [Corola-website/Science/334858_a_336187]
-
discuția din parc, Otto Nikodym, Steinhaus a inițiat "Societatea Matematică din Cracovia", din care mai târziu a evoluat Societatea Matematică Poloneză. El a fost membru al "PAU" (Academia Poloneză de Educație) și "PAN" (Academia Poloneză de Științe), "PTM" (Societatea Matematică Poloneză), "Wrocławskie Towarzystwo Naukowe" (Societatea Științifică din Wrocław) precum și al multor societăți științifice internaționale și academii de știință. Steinhaus a publicat și unul din primele articole din "Fundamenta Mathematicae", în 1921. El a cofondat "Studia Mathematica "împreună cu Stefan Banach (1929), și
Hugo Steinhaus () [Corola-website/Science/334858_a_336187]
-
și de la Universitatea din Wrocław (1965). Steinhaus stăpânea pe deplin mai multe limbi străine și era cunoscut și pentru aforismele sale, postum fiindu-i publicată o mică culegere cu cele mai celebre, în poloneză, franceză și latină. În 2002, Academia Poloneză de Știință și Universitatea din Wrocław au sponsorizat „2002, Anul ”, pentru a sărbători contribuțiile aduse de el la știința poloneză și mondială. Cunoscutul matematician Mark Kac, studentul lui Steinhaus, scria:
Hugo Steinhaus () [Corola-website/Science/334858_a_336187]
-
sale, postum fiindu-i publicată o mică culegere cu cele mai celebre, în poloneză, franceză și latină. În 2002, Academia Poloneză de Știință și Universitatea din Wrocław au sponsorizat „2002, Anul ”, pentru a sărbători contribuțiile aduse de el la știința poloneză și mondială. Cunoscutul matematician Mark Kac, studentul lui Steinhaus, scria:
Hugo Steinhaus () [Corola-website/Science/334858_a_336187]
-
de Anton Coșa, fiind numit episcop de Chișinău de papa Ioan Paul II. Episcopul Anton activează din 1993 în țară și este subordonat direct Vaticanului. Sediul central al episcopiei îl constituie Catedrala romano-catolică "Providența Divină" din Chișinău, dieceza urmând tradiția poloneză. La 4 octombrie 2002 a fost instituită celebrarea solemnității Preasfintei Fecioare Maria, "Maica Bunului Sfat", ca patroană a Diecezei de Chișinău. Limba liturgică a diecezei este, pe lângă latina, și limba română (putându-se celebra și în "limba populară" ). În același
Episcopia Romano-Catolică din Chișinău () [Corola-website/Science/332045_a_333374]
-
introdusă în mod neoficial în 1937 în unele universități, ponderea studenților evrei fiind limitată la 10%, atât cât era ponderea populației evreiești în Polonia, față de 20-60% cât fusese înainte de aplicarea legii. Pretextul oficial era că în timpul ocupației țariste (1795-1918), limba poloneză fusese interzisă, în consecință, învățământul fusese puternic afectat de această măsură. Se argumenta că astfel, mai mulți polonezi, dar și cei de altă etnie, alta decât cea evreiască, precum germani, bieloruși, lituanieni și ucraineni, vor avea mai ușor acces la
Numerus clausus () [Corola-website/Science/332036_a_333365]
-
Bruxelles. Nu se cunosc date despre părinții lui. Au existat supoziții că ar fi fost fiul nelegitim al împărătesei Carlota a Mexicului (cu generalul Alfred Van der Smissen) sau al fratelui acesteia, regele Leopold al II-lea (cu amanta lui poloneză). Van der Smissen a părut tot timpul un tată posibil datorită asemănării mari dintre el și Weygand. În 2003, ziaristul francez Dominique Paoli a pretins că a găsit dovezile conform cărora tatăl lui Weygand a fost într-adevăr van der
Maxime Weygand () [Corola-website/Science/332401_a_333730]
-
unul dintre negociatorii armistițiunului cu Germania, el fiind cel care citit condițiile împuterniciților germani la Compiègne. În timpul războiului polono-sovietic, Weygand a fost membru al Misiunii interaliate în Polonia în perioada iulie-august 1920. Aliații au sprijinit în timpul acestui conflict tânăra republică poloneză împotriva Rusiei bolșevice. Misiunea interaliată, din care făcea parte și diplomații Jean Jules Jusserand și Edgar Vincent D'Abernon, nu s-a putut lăuda cu mari realizări. Raportul misunii a fost finalizat după ce polonezii au obținut victoria de importanță capitală
Maxime Weygand () [Corola-website/Science/332401_a_333730]
-
în Polonia a dus la apariția mitului conform căruia venirea forțelor aliate a salvat tânăra republică, un mit în care Weygand a ocupat un loc central. Weygand s-a deplasat la Varșovia crezând că îi va fi oferită comanda armatei poloneze, dar aceste speranțe au fost rapid distruse. Weygand nu a reușit să îi dea o un răspuns corespunzător lui Józef Piłsudski care, în timpul primei întâlniri care au avut-o pe 24 iulie, l-a întrebat „Câte divizii ați adus?”. Aliații
Maxime Weygand () [Corola-website/Science/332401_a_333730]
-
inițiativelor lui cât și datorită lipsei de lipsei de respect al polonezilor pentru Antanta. Drept consolare, la plecare sa de pe 25 august, a fost decorat în gara Varșovia cu Virtuti Militari (clasa a 2-a), cea mai înaltă decorație militară poloneză. La sosirea la Paris, pe 28 august, Weygand a fost aclamat de o mulțime entuziastă adunată pe peroanele Gării de Est, a fost sărutat pe obraji de premierul Alexandre Millerand și a fost mai apoi decorat cu Marea Cruce a
Maxime Weygand () [Corola-website/Science/332401_a_333730]
-
sărutat pe obraji de premierul Alexandre Millerand și a fost mai apoi decorat cu Marea Cruce a Legiunii de Onoare. În memoriile sale, Weygand a recunoscut faptul că a avut o contribuție minoră la victoria împotriva bolșevicilor - „victoria a fost poloneză, planul a fost polonez, armata a fost poloneză”. După cum avea să spună Norman Davies: „El a fost prima victimă incapabilă să înțeleagă ceva, dar și primul beneficiar al legendei intrată deja în circulație conform cărei el, Weygand, a fost învingătorul
Maxime Weygand () [Corola-website/Science/332401_a_333730]
-
premierul Alexandre Millerand și a fost mai apoi decorat cu Marea Cruce a Legiunii de Onoare. În memoriile sale, Weygand a recunoscut faptul că a avut o contribuție minoră la victoria împotriva bolșevicilor - „victoria a fost poloneză, planul a fost polonez, armata a fost poloneză”. După cum avea să spună Norman Davies: „El a fost prima victimă incapabilă să înțeleagă ceva, dar și primul beneficiar al legendei intrată deja în circulație conform cărei el, Weygand, a fost învingătorul de la Varșovia. Legenda a
Maxime Weygand () [Corola-website/Science/332401_a_333730]
-
a fost mai apoi decorat cu Marea Cruce a Legiunii de Onoare. În memoriile sale, Weygand a recunoscut faptul că a avut o contribuție minoră la victoria împotriva bolșevicilor - „victoria a fost poloneză, planul a fost polonez, armata a fost poloneză”. După cum avea să spună Norman Davies: „El a fost prima victimă incapabilă să înțeleagă ceva, dar și primul beneficiar al legendei intrată deja în circulație conform cărei el, Weygand, a fost învingătorul de la Varșovia. Legenda a dăinuit pentru mai mult
Maxime Weygand () [Corola-website/Science/332401_a_333730]
-
Anton ChladekTezaur,Fundația BonteColecția Manu Începând de duminică 15 ianuarie, tablourile care o reprezintă pe Alexandrina G. Manu și pe Anica Manu în costum polonez vor fi expuse în Galeria de Artă Românească Modernă, la Mezanin. O prezentare a celor două lucrări va fi făcută de istoricul de artă Alina Petrescu începând cu ora 11. Despre semnificația acestei inițiative care încheie un demers public-privat de
Opere de artă de Tezaur by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105857_a_107149]
-
În urma negocierilor oficiale între Ministerul Culturii polonez și Fundația Czartoryski, care gestionează o foarte bogată colecție de artă din care face parte și tabloul pictat la Milano la sfârșitul secolului al XV-lea, acesta și-a schimbat proprietarul în cursul unei ceremonii oficiale de la Castelul Regal al
Doamna cu hermină, de Leonardo da Vinci, răscumpărată de Polonia by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105878_a_107170]
-
face parte și tabloul pictat la Milano la sfârșitul secolului al XV-lea, acesta și-a schimbat proprietarul în cursul unei ceremonii oficiale de la Castelul Regal al Poloniei. “Pot să declar, cu mare emoție, că noi toți, cetățeni ai Republicii poloneze, suntem de acum proprietarii Colecției Czartoryski", a anunțat Piotr Glinski, ministrul Culturii din Polonia, în fața prințului Adam Karol Czartoryski, a personalităților prezente la eveniment și a presei. Sală din Muzeul Czartoryski Tranzacția asupra Colecției Czartoryski, a imobilelor care au aparținut
Doamna cu hermină, de Leonardo da Vinci, răscumpărată de Polonia by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105878_a_107170]