11,500 matches
-
Mult repede li-e zborul, mult falnic li e asaltul. Căci se izbesc ca fulgeri la luptă ucigătoare!... Întinsele lor aripi se bat lucind de soare, Ș-a lor cumplite gheare și pliscuri oțelite Își dau loviri de moarte și răni își fac cumplite. Deodată unul cade ucis pe-a noastre lanuri, E vulturul prădalnic din tristele Balcanuri. Și-n patru părți a lumii zbor smulsele lui pene, Și cântă libertatea pe maluri dunărene. Mircești, 19 mai 187784 În timpul acesta armatele
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
alt viitor, vor trebui să judece pe Vasile Alecsandri. Clipa de la 1877 a fost redeșteptătoare pe toate tărâmurile. Superioară zilelor pe care le trăim, a făcut ca războiul de la 1877 să fie urmat de o perioadă de optimism obștesc. Toate rănile războiului din Bulgaria au fost îndurate cu stoicism și voioșie. Bucureștii aveau înfățișarea unui oraș pur românesc și fericit. Înfățișarea Bucureștiului de astăzi - în urma marelui război care ne-a dat întregirea neamului - murdar, bastard, fără conștiința marii glorii naționale dobândite
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
recunoaștem? Am recitit, aproape cu lacrimi, scrisoarea primită de la Lucica, în care îmi descrie starea în care se află tata, că „orice ar mînca i se umflă ficatul”, că „de la o vreme încoace nu mai poate sta culcat, din cauza unei răni la șoldul drept și că atunci cînd încearcă să meargă își simte grele picioarele”. Problema cu ficatul se adaugă altora mai vechi cu inima și plămînii. „Uneori - continuă L. - spune că vrea să meargă la spital, însă medicul comunal l-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
asemenea rezultat l-ar clarifica asupra posibilităților sale și i-ar deschide, sper, dorința de a ști mai mult și mai bine. Un Ducu interesat de învățătură ar fi un factor de echilibru în casa noastră agitată! *După doi ani, „rănile” produse de Cartea de piatră nu s-au vindecat încă. M-a abordat, în curte la Lucica, unul Constantin Julinschi (născut în 1939), care mi-a spus că n-am făcut o treabă bună publicînd jurnalul lui Camilar, deoarece „sînt
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
urît...” (Ps. 55, 5). Toată ziua am rostit cuvîntul „Ticăloșii!”. După cele întîmplate la Timișoara, nimeni nu va mai putea scrie fără ezitări despre democrația noastră unică, despre umanismul nostru socialist revoluționar, despre unitatea de nezdruncinat în jurul partidului etc. O rană greu vindecabilă, Timișoara îndeamnă la scrutarea propriilor noastre conștiințe. Cum de a fost posibil să se ajungă aci și care e cheia problemei? întrebările grave au fost și sînt sistematic ocolite. Urcat în nori de adulatorii săi, „Conducătorul” nu mai
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pe care le ai la „Galerie” și sper să 619 Referire la Corneliu Sturzu, poetul de la Iași, fost director al Teatrului Național, redactor șef al „Convorbirilor Literare” și la Editura „Junimea”. 983 nu-ți ruinezi sănătatea pentru ea. Cred că rana Profirei Sadoveanu să nu fie mușcătură de câine turbat. Ar fi groaznic! Mi-ar plăcea să-mi scrie copiii Doinei Bucur, la care am ținut și am apreciat-o ca artistă (vioara) și poetă! Am să-i scriu rabinului-șef
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
fiecăruia să ridice glasul în apărarea acestei părți din patrimoniul cultural al întregii Europe. Fiecare efort individual este atât bine-venit, cât și foarte folositor. Vă alăturați și dumneavoastră eforturilor noastre? Au apărut: Pavel Câmpeanu Ceaușescu, anii numărătorii inverse Aurora Liiceanu Rănile memoriei. Nucșoara, rezistența din munți Cristian Vasile Istoria Bisericii Greco-Catolice sub regimul comunist, 1945-1989. Documente și mărturii Robert D. Kaplan Iarnă la Mediterana. Tunisia, Sicilia, Dalmația și Grecia Dorin Dobrincu, Constantin Iordachi (editori) Țărănimea și puterea. Procesul de colectivizare a
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Întru totul. Ce poetă, Îmi spuneam... Citeam și reciteam, privind ardentele hieroglife pe care biciul destinului le Întipărise pe papirusul atât de fragil al cardiogramei lirice. Pulsații când grațioase și poznașe, În Înșelătorul armistițiu al jocului, când scurtcircuitate de iradiațiile rănii de a fi În lume. „Era seară./ Eram diafană./ Chimică./ Iarbă de foc./ Pe când aburos printre zodii/ era atât de octombrie/ și atât de seară,/ Beretta, mon amour...” (Beretta), versuri precedate, În pagina de revistă, de altă tonalitate, cea a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
orația care se dovedește, iată, după mai mult de alți 31 de ani, atât de actuală. „Suntem, de obicei, singuri și ne amăgim, spunându-ne că doar astfel ne putem regăsi - Încercând, de fapt, să fugim de propria noastră singurătate. Rănile sunt deschise, altele se vor adăuga mereu până când trupurile noastre vor cădea.” Într-adevăr, rănile se tot adaugă, zilnic, În trupurile și mințile și sufletele noastre slăbite, venind de la dușmani și prieteni și de la necunoscuți care nu sunt nici una, nici
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
actuală. „Suntem, de obicei, singuri și ne amăgim, spunându-ne că doar astfel ne putem regăsi - Încercând, de fapt, să fugim de propria noastră singurătate. Rănile sunt deschise, altele se vor adăuga mereu până când trupurile noastre vor cădea.” Într-adevăr, rănile se tot adaugă, zilnic, În trupurile și mințile și sufletele noastre slăbite, venind de la dușmani și prieteni și de la necunoscuți care nu sunt nici una, nici alta. Regăsirea de sine, rară cum este, vine și azi Însă, cum a venit totdeauna
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
flămânzi, nici nu iartă, la rândul lor, pe cei care se „pun În colți” cu ei. În puținele vorbe din acea dimineață la Torino nu se deslușise vreo aluzie la ceea ce ar fi să facă prigonitul, cum să reacționeze la rana cu care fusese silit din nou și din nou să se identifice. Găseam acum În finalul poemului de adio ceea ce fusese omis atunci În scurta noastră conversație. „Dar Prometeu nici nu se plânge/ Când i se ia ficatu-n sânge/ - Neputincios
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
biografie și creațietc "M. Blecher - Între biografie și creație" „Orice existență poate fi visată ca un incendiu”, afirmă un contemporan al nostru. Sunt vieți care chiar sunt niște incendii. Există Însă flăcări care nu sunt, de fapt, altceva decât o rană ce arde. * Cei care cunosc „cazul Blecher” știu că, Înainte de a fi extrem de dificil, a vorbi despre această dureroasă combustie poate să pară o impudoare. Singura justificare ar fi ca la capătul riscantei expuneri alegerea să se dovedească Îndreptățită și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ostaș sau furnică. Omul care este doar atât, și cât de mult totuși, om. Iluminările, catastrofele, iluziile ființei vulnerabile care vrea să Înțeleagă ce Înseamnă a trăi În lume. O somație precipitată. Un vârtej magic de fosforescențe. O săgeată În rana unui trandafir de carne și vis. Un vis treaz, o confesiune de o termicitate paroxistică: treceri fulgerătoare de la incandescența pasională ultimă la glacialitatea translucidă. Întâmplările pe care le narează „hiper-realitatea”, revelată brusc de necunoscutul autor, sunt simple și teribile. Imaginea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
tragice, o mai Înaltă decolare decât la Bruno Schulz. Pe cerul neliniștit al operei sale continuă să ardă acest final lamento de psalm, În care omul de fiecare zi și dintotdeauna, dar și litera tăioasă a profeților și-ar recunoaște rana: „Implor să fiu trezit, trezit În altă viață, viața mea adevărată. Este cert că e plină zi, că știu unde mă aflu și că trăiesc, dar lipsește ceva din toate acestea”. În căutarea acestui „ceva” care lipsește În toate câte
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Fără a trata explicit teme evreiești, literatura sa trimite spre un fond stabil de sensibilitate și spiritualitate. Dacă moartea sa n-a cântărit nici cât un fapt divers, forța de antidestin a artei l-a confirmat, În schimb, pe Blecher. Rana existenței sale hrănește și azi lumina delicată și viguroasă a paginilor. * Textul de față reprezintă conferința publică ținută la Federația Comunităților Evreiești din București, la 18 aprilie 1985. Nu doar conjunctura tenebroasă a acelei perioade, cu „urechile” Autorității plasate peste
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mai bine dificultățile și contradicțiile, aș găsi o justificare mai puțin facilă, mai Întemeiată și mai critică, pentru simpatie. Spiritul orașului m-ar atrage nu doar prin luminile și dinamica sa, ci și prin reversul de umbre și de eșec, rană și strigăt. * Într-o frumoasă amiază de iulie, În stația de autobuz de la Rathaus-Schönberg, o tânără femeie a răspuns cu o particulară grație Întrebării mele. A scos din poșetă o hartă, să-mi arate locul unde voiam să ajung. În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
simțea o ușoară neliniște, o aproape morbidă dorință de tensiune extremă, premoniția unui maxim punct culminant”). Securitatea de ieri pare departe. Confirmarea există, totuși („Îl iubea”), chiar dacă presimte deja că s-ar putea să-și rănească mortal soțul („provocându-i rana finală, mortală”). Trecutul pare, brusc, „expresia incompletă a ceva ce urma să se Întâmple”: vasta libertate de a fi În lume și de a se redescoperi, din nou, Înstrăinată În lume, „extazul final de a fi străin În lume”. Urmărindu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
este vie, Încă vie, altfel vie decât până acum. „Nu străinul era cel care o ispitea, ci tocmai această așteptare, acest extaz sălbatic cu dinți ascuțiți, extazul de a fi ea Însăși, de a fi vie... extaz deschis ca o rană.” Rana trecutului: „sângele Îi Îmbujoră chipul, buzele i se Înmuiară și Își dădu seama că urma să se Întâmple din nou”... Și se trezește vorbind soțului de care se credea Însoțită pentru totdeauna: „Eram infideli unul celuilalt chiar dinainte de a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
vie, Încă vie, altfel vie decât până acum. „Nu străinul era cel care o ispitea, ci tocmai această așteptare, acest extaz sălbatic cu dinți ascuțiți, extazul de a fi ea Însăși, de a fi vie... extaz deschis ca o rană.” Rana trecutului: „sângele Îi Îmbujoră chipul, buzele i se Înmuiară și Își dădu seama că urma să se Întâmple din nou”... Și se trezește vorbind soțului de care se credea Însoțită pentru totdeauna: „Eram infideli unul celuilalt chiar dinainte de a ne
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
le Înalță, zilnic, spre cerul ilizibil. Zâmbetul ei tolerant, de Giocondă supradimensionată pentru consumul popular, pare Înghețat În rictusul obosit și amar al orbului care a văzut prea multe. America nu este deloc discretă În a exhiba variatele strangulări și răni ale libertății sau vastele competiții monetare care Îi sponsorizează capcanele. Un marxist ca Walter Benjamin ar citi, probabil, În „documentele civilizației” capitaliste din Lumea Nouă și acele „documente ale barbariei” pe care, cum susținea, orice civilizație le furnizează. Fascinată de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și pasageră, de copleșitoarea producție actuală a culturii cotidiene, de masă, modelată după criteriile comerciale ale consumului imediat. Poate și o implicită respingere a Însăși noțiunii, prea pedagogică și colectivistă, de „model”, În favoarea opțiunii libere, personale, În care reveriile și rănile individualității Își caută răspunsuri și refugii specifice, singulare, nu o dată secrete și exotice. Un mod, adică, de a sfida tiparele de orice fel, de azi, de ieri sau de alaltăieri. Bard College, iulie 1995 (Euphorion nr. 4/1995) Post-scriptum venețiantc
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ea, pe maică-sa. Ceea ce este posibil, pentru că mă tot Întreb de ce s-ar fi măritat cu unul ca mine.” Ne putem Întreba și noi, desigur, de câtă obiectivitate dispune un soț părăsit și care nu izbutește să-și uite rana, dar stimulentele creatoare vin mai curând din subiectivitate, cum bine știm, restabilind doar apoi, În epica literară, obiectivitatea de cu totul alt tip, care Îi este proprie. „Allan avea dreptate. Alexandra era adânc implicată În istoria cărții. Deși nu era
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În 1998 În Vermont În casa de vară a scriitorului, am aflat că frumoasa vilă fusese construită la dorința Alexandrei Bagdasar. Bellow vorbea cu anume ezitare, chiar sfială despre Alexandra, nu avea chef să intre În amănunte. Era evident că rana nu se Închisese. Prezența noii sale soții nu Încuraja, bineînțeles, confesiunea; faptul că ne aflam În casa dorită de fosta iubită și soție nu putea fi cu totul separat de iradiațiile prelungite ale unei afecțiuni tulburate, eșuate, Înveninate, până la urmă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
sale, atunci și ulterior, la București și Boston. New York, iulie 2002 (Familia, nr. 10/2002; suplimentul literar al ziarului Die Welt, 13 decembrie 2003) Dezvăluiri tardivetc "Dezvăluiri tardive" 1989, anul când s-a ridicat capacul de pe cazanul În care fierbeau rănile, secretele și dejecțiile alchimiei socialiste de producere a „omului nou”, m-a găsit departe de țara natală, În Lumea cu adevărat Nouă de peste ocean. Trecuseră doar trei ani de la plecarea mea din România. Entuziasmul și deprimarea ritmau o dificilă descătușare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mai putem schimba nimic.” Preluând de la poetul catolic maghiar János Pilinszky calificarea de „scandal”, Imre Kertész nu ezită s-o circumscrie contextului cultural și istoric: „Auschwitzul a avut loc În cultura creștină și constituie astfel, pentru un spirit metafizic, o rană deschisă”. Laureatul și-a exprimat bucuria particulară de a vorbi În limba maghiară, amintind că s-a născut la Budapesta, Într-o familie evreiască, mama fiind originară din Cluj (!), iar tatăl de lângă Balaton. Bunicii, deși religioși, Își schimbaseră numele pentru
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]