11,090 matches
-
îmi era mai voioasă inima de pe urma veștilor bune și a lucrurilor, așa de multe, care-mi veneau de la tine, alese de tine, atinse de frumoasele tale mâini fremătătoare și nobile. Aș fi vrut să-ți povestesc prima mea întâlnire cu scumpul tău chip adorat, cu privire severă, încărcată de tristețe, de nostalgie, de melancolie. Acum e duminică; sunt singură cu portretul tău. Mi se pare din ce în ce mai frumos. La început mi-a fost puțin teamă de chipul tău aproape tragic pe care
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
întinse către cer într-un gest de deznădejde și totuși de speranță e aici, la fereastră. Aduce oarecum cu cerul Parisului... Aș da tot restul zilelor mele ca să te mai văd și să mai trăiesc lângă tine un an. III Scumpa mea, preaiubita mea, trebuie să te hotărăști să te întorci, fiindcă foarte curând n-am să mai am hârtie pe care să-ți scriu. Când mi-a făcut cadou Alexandre stocul ăsta mare, am glumit cu el și i-am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fi vrut așa de mult să-ți mai trimit încă o pagină. Dar inima mi-e acolo, lângă tine. Se încăpățânează să bată fiindcă încă speră să te vadă, deși rațiunea, deși evenimentele subliniază că este irațional să mai sper. Scumpa mea, din toată scrisoarea asta, în care veștile rele se amestecă cu cele bune, reține atât: trăiesc și totuși sper. Sunt încă în picioare. Și mai ales, în cazul cel mai rău: nu pierderea mobilelor, dacă are să se întâmple asta
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
o pălărie pe aici pe undeva.... Lasă compleul jos și începe să scotocească printr-un raft. Cred că... ești foarte fericită că Suze se mărită, zic, ridicând o oglindă de mână emailată și uitându-mă la ea. — Tarquin e un scump. Se răsucește pe călcâie și se bate ușor peste nasul vag coroiat cu palma. Și, în plus, e foarte bine dotat. Perfect adevărat. Tarquin e pe locul cincisprezece în topul celor mai bogate persoane din țară, sau pe acolo. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
vreo nouăștrei de ori până acum! Și a pus ochii pe un tip care lucrează în City, așa că nu vrea să riște. Urmează o tăcere scurtă. Văd că mintea mamei procesează la greu. O, Doamne, te rog, să nu... — Becky scumpa mea, tu de câte ori ai fost domnișoară de onoare? zice, puțin prea firesc. Parcă, la nunta unchiului tău Malcolm cu mătușa Sylvia... și cam atât, nu? — Și la Ruthie și la Paul, îi amintesc. — Ei, atunci n-ai fost domnișoară de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Am hotărât deja. Sunt de acord, spune mama. Vrei ceva elegant și de bun gust. O, uită-te, struguri acoperiți cu frunze aurii. Am putea încerca și noi așa ceva! Dă pagina. Ia fii atentă, domnișoare de onoare gemene! Nu sunt scumpe foc? Cunoști pe cineva care are gemene, scumpo? — Nu, zic cu regret. Nu prea cred. A, ia uite, poți să-ți cumperi un ceas deșteptător special, cu câte zile mai ai până la nuntă! Și o agendă de nuntă, cu jurnal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de pleoape asortat, iar la subraț are un dosar. — Janice! strigă mami. Intră să bei o cafea. — Ar merge o cafeluță, spune Janice. Mi-am adus îndulcitorul. Intră și mă îmbrățișează. Ia uite-o și pe fata noastră dragă! Becky, scumpa mea, felicitări! — Mersi, zic, cu un zâmbet rușinat. — Vai, ce inel frumos! — Două carate, zice mami imediat. E vechi. Moștenire de familie. — Moștenire de familie! o îngână Janice, cu respirația întretăiată. Vai, Becky! Ia un număr din Modern Bride și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mireasă! zic uluită, în clipa în care scoate dantela albă. Nu știam că o mai ai! — Firește că o mai am! Dă la o parte straturile de hârtie care o protejează. Are treizeci de ani și e ca nouă! Becky, scumpa mea, e doar un gând... — Ce anume? zic, ajutând-o să scuture trena. — S-ar putea nici să nu te-ncapă... Ridic încet privirea spre ea. O, Doamne. Vorbește serios. N-are cum să-mi vină, zic, cât pot eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
unei întregi noi divizii de servicii. — Luke! exclam. E extraordinar! Luke curtează banca NorthWest de secole și săptămâna trecută a recunoscut că tocmai a pierdut contractul în fața altei agenții. Așa că e un lucru fantastic. — Bravo, Luke, zice tati. — E nemaipomenit, scumpule! îi ține isonul mami. Singura care n-a zis nimic este Elinor. Nici măcar nu e atentă, fiind ocupată să caute ceva în geanta ei Hermès. — Ce părere ai, Elinor? zic dinadins. E o veste foarte bună, nu crezi? — Sper ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
masă și cer un pahar de apă minerală, să am ce face până apare. Locul e foarte agitat, cum e mereu la ora asta, plin de femei foarte elegante. În jurul meu e pălăvrăgeală de bonton, strălucire de dinți și bijuterii scumpe, și profit de ocazie ca să trag cu urechea fără cea mai mică jenă. La masa de lângă mine, o femeie cu ochii extrem de puternic conturați cu eyeliner și cu o broșă enormă, tocmai spune cu emfază: — În zilele noastre, pur și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
un... mare hotel, de exemplu. — La un... hotel? Are un ton uluit, de zici c-am înnebunit. — Și poate ne ajută și Elinor... îi dau eu mai departe. Sunt sigură că vrea să contribuie și ea... adică, dacă e mai scump... La celălalt capăt al firului, mami trage adânc aer în piept, și mă crispez. La naiba. N-ar fi trebuit să aduc vorba de Elinor. — Mă rog. Mulțumim frumos, dar nu avem nevoie de contribuția ei. Ne descurcăm foarte bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ea nunta. Dar, dacă vrei să știi părerea mea, mama a vrut să facă un gest incredibil de generos. Să se ofere să plătească pentru o nuntă la Plaza, plus că ne-a pregătit și o petrecere de logodnă extrem de scumpă... — Dar cine a zis că aș vrea o petrecere de logodnă scumpă? răspund înainte de a mă putea opri. E cam urât din partea ta să vorbești așa, nu crezi? — Poate că nu-mi pasă deloc de toată poleiala asta, de toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să facă un gest incredibil de generos. Să se ofere să plătească pentru o nuntă la Plaza, plus că ne-a pregătit și o petrecere de logodnă extrem de scumpă... — Dar cine a zis că aș vrea o petrecere de logodnă scumpă? răspund înainte de a mă putea opri. E cam urât din partea ta să vorbești așa, nu crezi? — Poate că nu-mi pasă deloc de toată poleiala asta, de toate fițele astea și de chestiile astea atât de... materiale! Poate că familia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Elinor se află într-o clădire grandioasă de pe Park Avenue, și are cel mai uriaș foaier pardosit cu marmură pe care l-am văzut în viața mea și lifturi lambrisate cu lemn de nuc, care miros în permanență a parfumuri scumpe. În clipa în care ies din lift, la etajul șase, aud zarvă de petrecere și, undeva în fundal, muzică de pian. La ușă e coadă și aștept politicoasă în urma unui cuplu în vârstă, cu haine de blană asortate. Văd din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să-și amintească apoi cu plăcere. În calitate de cavaler de onoare, insist. Unde n-ai fost până acum, Becky? La Veneția? La Roma? În India? În Africa? — Nicăieri! — Am înțeles, spune Michael ridicând din sprânceană. S-ar putea să fie destul de scump. — Toată lumea a văzut lumea, în afară de mine. Eu nu am făcut niciodată pauză un an întreg. N-am fost niciodată în Australia, în Thailanda... — Nici eu, spune Luke, ridicând din umeri. Și? Ce contează? Pentru mine contează! Eu n-am făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
privirea. — Doar câteva zile. Iau o gură de șampanie și privirea îmi zăbovește leneșă asupra camerei. N-am mai fost niciodată în dormitorul lui Elinor. E la fel de imaculat ca și restul casei, cu pereți în culori pale și mobilă foarte scumpă, făcută la comandă. — Hei, ghici, spun, amintindu-mi brusc. Mâine mă duc cu Suze să-mi aleg rochie de mireasă! Luke se uită la mine surprins. — Parcă era vorba să te îmbraci cu rochia mamei tale. — Da. Ei. Fac o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
atât de încântată de când eram mică și-i scriam lui Moș Crăciun. Și, chiar și atunci, mami se uita peste umărul meu și zicea chestii de genul: „Nu cred că Moș Crăciun poate să-ți dea pantofii cu rubine adevărate, scumpa mea. De ce nu-i ceri tu, mai bine, o carte de colorat? Dar acum nu mai e nimeni lângă mine care să-mi spună ce am voie să cer și ce nu. Pot să trec pe listă absolut orice! De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Cel mai important lucru dintre toate, i-am spus, este să avem cât mai multe fotografii cu tine lângă cireșul în floare. L-am plantat când te-ai născut tu și am visat mereu în adâncul sufletului ca fetița noastră scumpă și dragă să crească și să se pozeze lângă el când s-o mărita. Tu ești unicul nostru copil și ziua asta e foarte importantă pentru noi. Cu multă dragoste, mami. Când ajung la sfârșitul scrisorii deja plâng în toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de o nuntă magnifică și luxoasă la Plaza. Mai mult decât atât, chiar vreau să fiu o persoană care va avea parte de o nuntă magnifică și luxoasă la Plaza. Vreau să fiu fata aia care se plimbă prin cofetării scumpe, după care aleargă o mulțime de persoane și care e tratată ca o prințesă. Și, dacă renunț la nuntă, toate astea au să înceteze. Nimeni nu va mai da doi bani pe mine. Și n-am să mai fiu persoana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
perfuzie atașată de mână și alt tub merge de la pieptul lui la un aparat cu luminițe. Are chipul palid, tras și pare... extrem de vulnerabil. Nu-mi place chestia asta. Nu l-am văzut niciodată pe Michael altfel decât în costume scumpe, ținând în mână un pahar de băutură scumpă. Ditamai omul, liniștitor și indestructibil. Și nu zăcând într-un pat, în halat de spital. Mă uit la Luke, și el îl fixează pe Michael, alb ca varul. Pare că din clipă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de la pieptul lui la un aparat cu luminițe. Are chipul palid, tras și pare... extrem de vulnerabil. Nu-mi place chestia asta. Nu l-am văzut niciodată pe Michael altfel decât în costume scumpe, ținând în mână un pahar de băutură scumpă. Ditamai omul, liniștitor și indestructibil. Și nu zăcând într-un pat, în halat de spital. Mă uit la Luke, și el îl fixează pe Michael, alb ca varul. Pare că din clipă în clipă o să-l podidească plânsul. O, Doamne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în mod sigur o zi minunată cu Janice și Martin, și că nu trebuie să-mi fac griji. Așa că poate și acum va fi la fel. Când am să-i explic totul de-a fir a păr, o să zică, vai, scumpa mea, nu fi prostuță, sigur că poți face nunta oriunde îți dorește suflețelul. Sau, poate, va izbucni în plâns și îmi va spune cum am putut să-i înșel încrederea în felul ăsta, și că nu va veni la Plaza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mama, probabil prima conversație de acest tip din viața mea. Cine știe, poate ăsta e începutul unei noi relații cu părinții mei. Una în care va guverna respectul reciproc. Și o viziune plină de înțelegere asupra vieții. — Alo, ce faci, scumpa mea? — Bună, mami. Trag aer adânc în piept. Așa. Fii calmă și matură. Mami... — Tocmai voiam să te sun și eu, Becky! Ghici cu cine ne-am întâlnit la Lake District! — Cu cine? — Cu mătușa Zannie! Nu-ți mai amintești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
că, uneori, când mă gândesc la ultimii ani și la toate prin câte au trecut bieții de ei din cauza mea, am oarece remușcări. — Becky! Graham, uite-o! Fuge spre mine, croindu-și drum prin mijlocul unei familii de turbane. Becky, scumpa mea! Ce faci? Și ce face Luke? E totul bine? — Bună, mami, spun și o îmbrățișez strâns. Fac foarte bine. Și Luke vă transmite toată dragostea lui. Și totul e perfect. În afară de un singur amănunt minor - am început pregătirile pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
care le-am primit de la mami, și pe care le-am băgat sub pat, cu o vagă remușcare, majoritatea fără să-mi arunc măcar ochii pe ele. Ce naiba am făcut? De ce n-am fost atentă la ce se întâmplă? — Becky, scumpa mea, nu-mi place deloc cum arăți, spune mami. Cred că ești obosită după zbor. Hai să bem o cafea. Intrăm în bucătărie și simt că nu mai am aer. — Ați schimbat complet și bucătăria? — A, nu! spune mami amuzată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]