10,586 matches
-
se Întunecă dintr-odată chipul necunos cutului și cum Își Încleștează pumnii uriași. Gândul că ar putea să-i simtă și el În jurul gâtului Îi dădu fiori. — Eu sunt Johannes, supusul credincios al ducelui Conrad. Mi-a poruncit să mă strecor În cetate ca să vă găsesc pe amândoi, În timp ce ei o asediază și n-au timp de altceva. N-a fost greu să pătrund aici, cine se sinchisește de un cerșetor? Hai, trebuie s-o găsim pe domniță. Urcară treptele ținându
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Adalbrecht? Tot ce se poate! Să-i lăsăm pe cei doi să se răfuiască Între ei. Unul tot ne rămâne și nouă... suspină Johannes. Dacă nu i-aș fi jurat ducelui Conrad s-o scot pe prințesă de-aici... Se strecurară cu multă băgare de seamă prin cotloanele Întunecoase: — Acum nu mai putem ieși, spuse cerșetorul. E prea târziu. Peste tot mișună soldați. Nu putem ajunge la poartă. Simeon Își pierduse glasul. O durere cumplită Îl Încerca și o ură neputincioasă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
micul grup condus de Bodo Înainta cu fereală. Ajunseseră În curte, ascunzându-se În tunelul care o mărginea pe latura de nord. — Suntem prea puțini ca să Începem lupta deschisă, le șopti el celorlalți. Ar fi bine dacă ne am putea strecura până la poartă ca să tăiem lanțul ce ține podul ridicat. Conrad ar putea atunci intra cu ușurință În cetate. — Uite-i, uite-i, strigă unul dintre slujitori. Nobile Bodo, acolo e domnița Adelheid! Într adevăr, de după un stâlp apăruseră cei doi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
atunci când ați sosit la Zürich le-am aflat. L-ați văzut pe cerșetorul care pleca de la mine... Prietenul nostru Josua a Înțeles de Îndată, nu sunt niște nenorociți fără căpătâi aceia care mă caută... Sunt oameni Îndemânatici, care se pot strecura oriunde și află totul. Astăzi am aflat nume noi: noul maestru de vânătoare al ducelui Bertold, ministerialul din Sölden și soția sa, care s-au furișat În casa Zähringer ca să o spioneze. În privința aceasta stăpânul nostru a fost Întotdeauna neprevăzător
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mare hobby, și că am ce conduce și pe patru roți. Indignând un grup de gâște gălăgioase, care-și legănau fără grabă penele albe pe mijlocul șoselei, am ieșit din Șcheia pe un drum deodată neasfaltat. Chiar dacă pe bicicletă te strecori mai ușor printre meandrele accidentale ale drumurilor proaste, perspectiva unui deal ale cărui urcușuri se tot prelungesc de la o culme la alta, pe pietriș și nisip, nu-i una roză. Mă linișteau localnicii că n-ar fi fost vorba decît
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
îmi tremurau mâinile pe ghidon, dar n-am zis nimic, știindu-i pe copii mai în față. Ieșirea din tunel era momentul fericit al zilei. Așa credeam atunci, neștiind ce avea să urmeze. Priveam drumul. Cobora abrupt, cu serpentine strânse, strecurate printre stânci cioplite, șerpuia cât vedeai cu ochii. Eram îngrijorat de starea tehnică a bicicletelor. Vedeam înainte coborâșuri abrupte, serpentinele parcă nu se terminau, și eram conștient că fără frâne sigure n-aveam ce căuta pe acolo. Doamna și copiii
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
unde este? și de ce nu vine? Neștiind că-și măcina sănătatea și suferea pe nedrept chinurile iadului în groaznicele închisori comuniste. Am împins cu grijă ușa camerei și am tras cu urechea. Mama și frații mei dormeau duși. M-am strecurat cu grijă la spatele fratelui meu Radu, am tras un colț de cuvertură peste mine și am adormit. 3. MILITARII La început, am crezut că, din cauza loviturii de la picior, m-am îmbolnăvit și aiurez, am halucinații. Dar lucrurile nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
un teren extrem de primejdios. Dar acesta nu rămăsese pasiv la un demers atât de "riscant". Mânat de o curiozitate specifică vârstei și funcției pe care o avea, caporalul s-a apropiat de unul din cele două gemulețe prin care se strecura lumina în cămăruța noastră. Cele două geamuri aveau, fiecare, câte două cercevele, prevăzute cu câte trei ochiuri nu mai mari decât un caiet de dictando. Distanța dintre geamuri era de vreo jumătate de metru. Afară începuse să se lumineze mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și i-am arătat cele două obiecte aduse. Cu o ușoară mișcare a pleoapelor, mi-a făcut semn să aprind lumânarea. Cu ochii închiși, își mișca buzele murmurând ultima rugăciune terestră: "... și iartă... greșelile..." Am aprins-o și i-am strecurat-o în palmă, strângându-i ușor degetele ca să n-o scape din mână. Stătea cu picioarele puțin depărtate, în bocancii militari, cu pantalonii de șiac și cămașa de tort, cu capul și spatele rezemate de gard și toporișca lângă el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
relativ restrâns de prieteni, în 1991, am considerat că a sosit momentul să dăruim intelectualității, iubitoare cu adevărat de cultură, un periodic literar dedicat în exclusivitate vocației creatoare și deplinei libertăți de exprimare. Dar nu era deloc ușor să te strecori prin furcile caudine ale unei birocrații rămase în continuare în picioare. Aprobări peste aprobări, dosare de agreare, supervizări, temenele, tot tacâmul. Nu există o legislație clară în domeniu, nu dispuneam de bani, nu există o tipografie cu care să închei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Trebuie să fiu mereu gata de spectacol, pentru că nu se știe niciodată când și unde aș putea fi invitat și nu vreau să fiu găsit nepregătit. Între toate acestea, prezente în proporții inegale, în funcție de datele fiecărei zile, încerc să mă strecor elegant, să le înregistrez pe toate și să nu fiu nemulțumit de roadele fiecărui asfințit. Deseori însă mă plâng că nu-mi ajunge timpul, dar această este o stare a celor mai mulți. Ceva se adaugă totuși în fiecare zi și este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
prelucrării resturilor de animale e dezvoltată, de asemeni conservele, industria laptelui, zahărului, a săpunului și lumânărilor. Prima noapte ne oprim În Central City. Cu greu se potolesc zgomotele și manifestațiile tineretului. La un ștrand extrem de animat, un negru s-a strecurat prin colțurile serii obscure, printre tinerii de acolo, În bazin. Scandal, urlete, totul s-a terminat fără păruieli, negrul având picioare lungi. A doua zi ne continuăm drumul printre lanurile numeroase de lucernă de pe valea La Platte. Fermierii sunt prezenți
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
interiorul. Într-o cameră de 20 m², au stat Îngrămădiți ultimii soldați francezi, zile Întregi, alături de bravul lor comandant, colonelul Reynal, În Iunie 1916, când a fost cucerit de germani. Torturați de foame și sete, câte un soldat francez se strecura noaptea afară În căutarea apei. Pereții exteriori ai fortului sunt plini de fotografii aduse de familiile celora care au plătit cu viața această Încercare. Când au ajuns la epuizare, colonelul Reynal a trimis o misivă pe care scrisese: „Acesta-i
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
de la București să vadă ce e cu 'reeducarea'. Eugen Țurcanu l-a înlocuit pe Bogdanovici la conducerea acțiunii pentru că s-a considerat 'cel mai indicat să o conduc, datorită poziției mele, că eram fără activitate legionară din 1946, că fusesem strecurat în PMR și că eu eram hotărât să conduc acea acțiune'. Faptul că Țurcanu a reușit să îl înlocuiască rapid pe rivalul său se explică prin relațiile mai bune cu autoritățile, care au observat că le era mult mai util
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Tineretul Național Liberal Creștin' și, în același an, de acord cu Sobolevschi și Aurel Cramariuc, s-a înscris în Uniunea Tineretului Comunist (UTC). În toamna lui 1945, s-a înscris la Drept în Iași, iar din mai 1947 s-a 'strecurat' în PCR, unde a activat până pe 15 iulie 1948, când a fost descoperit și exclus. A fost arestat în iunie 1948 și încarcerat la Suceava, unde ar fi avut un comportament legionar. În primăvara lui 1949, după condamnări, a condus
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
avea să conducă acțiunea din Târgu Ocna. Țurcanu declară în anchetă că l-a înlocuit pe Bogdanovici la conducerea acțiunii pentru că '[eram] cel mai indicat să o conduc, datorită poziției mele, că eram fără activitate legionară din 1946, că fusesem strecurat în PMR și că eu eram hotărât să conduc acea acțiune', dar trădează faptul că avea unele informații de la autorități atunci când afirmă că 'acea acțiune eu am condus-o ca, în eventualitatea când se va putea întreprinde de către stat o
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
din toate părțile de vecini: deloc confortabil! Eu, cel puțin, la un moment dat am ajuns să stau într-un picior. Din fericire, am prins doar finalul și lumea a început să se miște spre ieșire. Am reușit să mă strecor repede afară și să observ oamenii care, liniștiți, formau deja o coadă impunătoare la ceaiul de dimineață. Calmul lor mi s-a transmis și mie, cu toate că eram oarecum preocupat de locația viitoare a havanului și a pujei. La meditația de
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Coaliției pentru un Parlament Curat. Adică, în primul rând, am spus că nu trebuie să câștige NĂstase. NĂstase exagerase cu controlul presei. Eu, de exemplu, nu mai puteam să apar la televiziuni ; eram interzisă, producătorii se băteau ca să mă poată strecura. S-a întâmplat să fiu invitată într-o seară totuși și, când eram pe drum, redactorul-șef a prins de veste, a țipat la realizatorul Ăla, l-a dat afară și m-am trezit cu un telefon care m-a
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
din cauza cenzurii „nu mai suntem în măsură să scoatem ziarul. Vom scoate totuși ziarul la timpul potrivit. Redacția și administrația.” (nr.207/ 7XII 1919). * „Dacă nu s-ar numi dl. N. Iorga „marele istoric” nici n-am răspunde la veninul strecurat într-un articol din Neamul Românesc, împotriva dlui Iancu Flondor. Fost-a om mare, în toate domeniile, să nu fie batjocorit de dsa: Gr. Tocilescu, Hajdeu, A.D. Xenopol? Nici Nicolae Filipescu, nici Delavrancea n-au scăpat de ura dsale pentru că
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
mai, ora 4,30 jurații intră în deliberare; ochii tuturora îi urmăresc când ies pe ușă și parcă vor să le pătrundă în suflet ca să citească cu o clipă mai devreme verdictul. Dra Elena Hihoiu, logodnica lui Codreanu, s-a strecurat în primele rânduri și s-a lipit aproape de banca acuzaților în imediata apropiere a logodnicului ei. Îl privește cu înduioșare. Îi zâmbește și pare mulțumită de marea manifestație de simpatie ce se face. Deliberarea durează cinci minute. Clipele sunt solemne
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
mereu proaspete și frumoase, ca și odraslele și însoțitorii lor.” Bucovina e interesantă și ispititoare din multe puncte de vedere. Pe mine, spuneam în prefață, m-a îmbogățit presa bucovineană, cea din Cernăuți mai întâi. Unele ziare, astăzi, pentru divertisment, strecoară în pagină știri de acum 50-60 de ani, dăruindu-ne parcă parfumul vremurilor trecute. Începuturile presei române rămâne încă în incertitudine. Nu se știe exact care a fost începutul. Cu atât mai puțin se știe despre presa din Cernăuți, care
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
care revista "Lumea" procomunistă (condusă de George Călinescu, în 1946) va fi suprimată de cenzura comunistă, în urma publicării unei recenzii elogioase, semnată de el, la romanul lui Mihail Villara, Frunzele nu mai sînt aceleași. Profitînd de neștiința responsabilului "politic", va strecura această cronică, culmea, la insistențele acestuia, știind foarte bine că, de fapt, romanul era scris de Mihai Fărcășanu, fruntaș liberal, crunt dușmănit de comuniști. În articolele sale critice, cu eleganță și fermitate își apără și impune opinia sa, în fața criticilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
putredele năravuri ale literaturii burgheze încă mai persistă printre unii mînuitori ai condeiului. Roși de ambiții nemăsurate și setoși de glorii nemeritate, elemente necinstite își însușesc munca altora, dînd-o drept a lor. / În felul acesta, speră că se vor putea strecura printre creatorii de artă cinstiți care cu generozitate și dragoste față de clasa muncitoare s-au angajat în lupta pentru construirea socialismului în țara noastră, făcînd din scrisul lor sub îndrumarea Partidului o armă puternică, ascuțită, îndreptată hotărît și neșovăielnic împotriva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
adoptarea noului statut urma să se preschimbe actualele carnete de membru cu carnete noi, dar, se precizează, numai acelor scriitori care corespund prin activitatea lor creatoare noilor prevederi statutare. Iată o cale fățișă de a proceda la epurarea elementelor dușmănoase strecurate în U.S.R. și capabile a tulbura puritatea ideologico-artistică a literaturii noastre. Al patrulea aspect se referă la structura organizatorică și principiile care stau la baza activității organelor alese: ale democrației interne, ale centralismului democratic și ale conducerii colective. După îndelungile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Constantin este amendat de autorul Variațiunilor pe marginea subteranei pentru posibila complicitate (poetică) fertilă cu cerberii ideologiei comuniste: Încetul cu încetul, scrie Ilie Constantin, poeții înlocuiesc melopeea realist-socialistă cu un cînt din ce în ce mai personal; printre numeroasele imnuri întru gloria partidului se strecoară și cîte un mic poem adevărat, pe urmă două, mai multe, pînă la a inversa proporțiile și a înlătura comanda socială". Este o viziune aproape idilică, dar fără acoperire. Mai aproape de adevăr pare a fi Eugen Negrici: "În literatură, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]