97,255 matches
-
de Victor Anestin în numărul 31 din 11 iunie 1913: „Ne gândeam de multă vreme să începem publicarea unui roman științific, dar romanele lui Jules Verne au fost mai toate traduse și apoi cele mai multe nu mai sunt în curent cu știința din timpul nostru. Nu toți apoi sunt pregătiți pentru romanele prea științifice ale lui Wells. În sfârșit, am găsit o scriere care are nenumărate merite: 1) E opera unui scriitor român, d. Henri Stahl, ba a unui scriitor contimporan care
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
îngrijită, cu fraza ritmată”. El critică abundența de romane de dragoste, considerând că s-a abuzat de tema iubirii. Fragmente din acest roman au fost publicate în următoarele reviste românești: „De ce latră câinii la lună”, în "Ziarul călătoriilor și al științelor populare", nr. 16, 26 febr. 1913; „În drum spre Lună”, în "Convorbiri literare", nr. 3, martie 1913; „Cucoana din Lună (Din romanul „Călătoria în lună a unui Român”)”, în "Ziarul călătoriilor...", nr. 28, 21 mai 1913; „Un român în Lună
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
lunii noiembrie. Prima publicare în volum a avut loc în anul 1914, romanul fiind tipărit pe cheltuiala autorului de către Institutul de Arte Grafice „Tipografia Românească” din București, după cum afirma Victor Anestin în articolul „Romanele științifice” din "Ziarul călătoriilor și al științelor populare" (nr. 55, 25 noi. 1914, p. 871). Volumul avea 240 de pagini și ilustrații realizate de Stoica și Murnu, care ilustraseră și cărțile "Însemnările lui Neculai Manea" și "Neamul Șoimăreștilor" ale lui Mihail Sadoveanu. Imediat după apariție, revista " Natura
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
român în Lună" (1914) nu este prima aselenizare românească din literatura SF, un alt român ajungând anterior pe satelitul natural al Terrei în nuvela "O călătorie în Lună" (1907) de Alexandru Speranță. Cartea conține mai multe pagini de popularizare a științei, prezentând probleme de astronomie ce reflectă nivelul de cunoștințe ale epocii și fiind din acest motiv foarte instructivă. Autorul descrie o călătorie imaginară în Cosmos, prezentând fenomenele științifice presupuse de depășirea gravitației, ieșirea de pe orbita terestră, deplasarea prin spațiu și
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
umilii păstori trăind sub cerul liber, departe de colivia de nuiele sau piatră a caselor fără aer și țăranii pornind cu noaptea la munca câmpului, având stelele drept calendar și ceasornic, astronomia, acaparată de orașe, populată cu legendă, mister și știință, se întoarce astăzi iarăși la țară și tot mai greu îi va fi orășeanului, anemiat prin lipsa de aer și palid de invidie, să ridice fruntea spre cer, târât cum este de a se zbate în mocirla luptelor meschine ariviste
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
la tradiția denumirii formațiunilor de relief lunare după învățații pământeni, autorul constată cu ironie: "„noroc că un astfel de accident nu prea e probabil în epoca noastră de politicianism acut și noroc mai ales că astronomia nu prea e o știință eminamente națională, căci altfel, la o nouă nomenclatură lunară, în loc de panteon de savanți, Luna, săraca, ar deveni panteon al marilor noștri bărbați electorali și iluștrii șefi de partide. Apoi, cum probabil că o dată cu primenirea partidului de la putere s-ar schimba
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
literatură, ca mișcare epică, dar nu și ca sentiment”, conținând numeroase naivități științifice. Jurnalistul cultural Cristian Tudor Popescu evidenția existența mai multor minusuri precum „construcția neglijentă, apelul la prefabricate narative de tipul manuscrisului găsit, dezechilibrul provocat de lungile pasaje de știință popularizată, agreabile în sine, dar intercalate fără o minimă justificare în firul epic, împrumuturile fățișe din Poe, Verne, Wells”; autorul este considerat „inferior” în ceea ce privește structurarea prozei în comparație cu modelele sale occidentale, de la Edgar Allan Poe la Jules Verne. În opinia filologului
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
Hallipilor", numit astfel după familia ai cărei reprezentanți se află în centrul acțiunii. Următoarele romane ale ciclului sunt " Drumul ascuns" (1932), "Rădăcini" (1938) și "Străina" (roman scris între 1942 și 1955, considerat pierdut, recuperat și publicat de Fundația Națională pentru Știință și Artă a Academiei Române în anul 2013, la 58 de ani după moartea scriitoarei). Întreaga acțiune a romanului se învârte în jurul unui concert din muzică de Bach patronat de Elena Hallipa-Drăgănescu, eveniment monden de prim rang la care sunt invitați
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
(n. 1949) este un om de științe politice și autor american. El este fondatorul și CEO al companiei private de informații STRATFOR. Este autor a câteva cărți, printre care "The Next 100 Years", "The Next Decade", "America's Secret War", "The Intelligence Edge", "The Coming War With
George Friedman () [Corola-website/Science/334464_a_335793]
-
comunist, stabilindu-se inițial în Austria, iar apoi imigrând definitiv în Statele Unite. George a invatat la o școală publică din New York și a lucrat ca designer de jocuri pentru calculator. A absolvit City College of New York, cu B.A. în științe politice, si a obținut Ph.D. în guvernare la Cornell University. Mai apoi, Friedman a activat aproape două decenii în domeniul academic, profesând științe politice la Dickinson College. În studii și cercetări s-a focusat inițial pe Marxism, apoi și
George Friedman () [Corola-website/Science/334464_a_335793]
-
ca designer de jocuri pentru calculator. A absolvit City College of New York, cu B.A. în științe politice, si a obținut Ph.D. în guvernare la Cornell University. Mai apoi, Friedman a activat aproape două decenii în domeniul academic, profesând științe politice la Dickinson College. În studii și cercetări s-a focusat inițial pe Marxism, apoi și pe conflicte internaționale, inclusiv examinarea relațiilor dintre URSS și SUA din perspectiva militară. După destrămarea Uniunii Sovietice, Friedman a studiat un potențial conflict dintre
George Friedman () [Corola-website/Science/334464_a_335793]
-
a fost a 6-a ediție a competiției de handbal feminin românesc organizată de Federația Română de Handbal (FRH) cu începere din 1978. CS Știința Bacău a câștigat trofeul după ce a învins în finală pe Progresul București, cu scorul de 24-22. A fost al treilea trofeu de acest gen obținut de clubul băcăuan în istoria sa, după cele din 1980 și 1982. Competiția s-a
Cupa României la handbal feminin 1982-1983 () [Corola-website/Science/334478_a_335807]
-
în Sala Sporturilor din Pitești. Partidele pentru locurile 1-4 s-au desfășurat pe 14 martie 1982, în Sala Sporturilor din Craiova. Finala mare a fost o partidă strânsă, terminată după timpul regulamentar de joc cu scorul egal de 20-20. CS Știința Bacău a câștigat trofeul după prelungiri, scorul final al meciului fiind 24-22. În finala mică echipa AEM Timișoara s-a impus împotriva Rulmentului Brașov, 27-22, iar timișorencele au câștigat astfel medaliile de bronz și și-au asigurat prezența în cupele
Cupa României la handbal feminin 1982-1983 () [Corola-website/Science/334478_a_335807]
-
a fost a 5-a ediție a competiției de handbal feminin românesc organizată de Federația Română de Handbal (FRH) cu începere din 1978. CS Știința Bacău a câștigat trofeul după ce a învins în finală pe Constructorul Timișoara, cu scorul de 27-17. A fost al doilea trofeu de acest gen obținut de clubul băcăuan în istoria sa, după cel din 1980. Competiția s-a desfășurat sub
Cupa României la handbal feminin 1981-1982 () [Corola-website/Science/334472_a_335801]
-
locurile 5-8 s-au desfășurat pe 14 martie 1982, în Sala Sporturilor din Focșani. Partidele pentru locurile 1-4 s-au desfășurat pe 14 martie 1982, în Sala Sporturilor Traian din Râmnicu Vâlcea. Finala mare a fost o partidă dominată de Știința Bacău, care conducea la pauză cu 14-7. Echipa băcăuană a continuat și în repriza a doua să-și țină la distanță adversara, pe Constructorul Timișoara, și s-a impus în final cu un scor categoric, 27-17. În finala mică echipa
Cupa României la handbal feminin 1981-1982 () [Corola-website/Science/334472_a_335801]
-
22 iunie 1940) a fost un geograf, meteorologist, climatolog și botanist german de origine rusă. După studiile făcute în Sankt Petersburg, și-a dezvoltat activitatea profesională în Austria și Germania mai toată viața. Cea mai notabilă contribuție a sa pentru știință a fost elaborarea clasificării climatice Köppen care, cu unele modificări, este folosită până în ziua de azi. Bunicul lui Köppen a făcut parte dintr-un grup de medici germani aduși în Rusia de regina Ecaterina a II-a pentru a îmbunătăți
Wladimir Köppen () [Corola-website/Science/334477_a_335806]
-
volum din "Ciclul Hallipilor", numit astfel după familia ai cărei reprezentanți se află în centrul acțiunii. Următoarele romane ale ciclului sunt "Rădăcini" (1938) și "Străina" (roman scris între 1942 și 1955, considerat pierdut, recuperat și publicat de Fundația Națională pentru Știință și Artă a Academiei Române în anul 2013, la 58 de ani după moartea scriitoarei). Acest roman prezintă etapele riguros calculate prin care frumoasa și înfumurata Coca-Aimée, fiica cea mică a Lenorei și a lui Doru Hallipa, începe să se impună
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
în cultura occidentală o amenințare pentru islam, chema la o viață epurată de influențe europene și promova panarabismul și integrarea religiei islamice cu lupta politică și națională arabă. În paralel cu studiile religioase, al-Husseini a frecventat și cursurile Facultății de științe umane, unde a pus bazele unui cerc de studenți arabi palestinieni ,musulmani și creștini, al cărui obiectiv era denunțarea publică a „pericolului sionist”. A întrerupt în cele din urmă studiile la Cairo după doi ani. La împlinirea vârstei de 18
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
dusă în multe direcții de adepții și criticii ei. Karl Marx și-a apropriat atât filozofia istoriei a lui Hegel, cât și etica empirică dominantă în Britania, transformând ideile lui Hegel într-o formă strict materialistă, punând bazele pentru dezvoltarea științei societății. Søren Kierkegaard, din contra, a respins toată filosofia sistematică ca pe un ghid inadecvat pentru viață și sens. Pentru Kierkegaard, viața este menită să fie trăită și nu e un mister ce trebuie rezolvat. Arthur Schopenhauer a dus idealismul
Filosofie modernă () [Corola-website/Science/335069_a_336398]
-
prin șase esee succinte. El încearcă să stea deoparte, cât mai mult posibil, de toate credințele sale, pentru a determina dacă știe ceva sigur. El constată că poate pune la îndoială aproape orice: realitatea corpurilor fizice, Dumnezeu, amintirile sale, istoria, știința, chiar și matematica, dar nu poate pune la îndoială că el este, de fapt, incert. El știe la ce se gândește, chiar dacă nu este adevărat și știe că este undeva, gândindu-se la lucrul respectiv. Pe această bază își construiește
Filosofie modernă () [Corola-website/Science/335069_a_336398]
-
ar fi putut să provină de la el însuși, ci doar de la Dumnezeu; el arată că Dumnezeu există. Apoi, demonstrează că Dumnezeu nu i-ar permite să fie înșelat sistematic cu privite la toate; în esență, el reabilizează metodele obișnuite de știință și raționare, ca fiind failibile, dar nu false. Empirismul este o teorie a cunoașterii care se opune altor teorii ale cunoașterii, precum raționalismul, idealismul și istorismul. Empirismul afirmă că cunoașterea vine (numai sau în primul rând) prin experiență senzorială, fiind
Filosofie modernă () [Corola-website/Science/335069_a_336398]
-
acestui ideal. Termenul „empirism” nu trebuie înțeles doar în relație cu modul în care a fost folosit acest termen în istoria filosofiei. El de asemenea trebuie înțeles într-un mod care face posibilă distingerea empirismului printre alte poziții epistemologice din știința și învățământul contemporan. Cu alte cuvinte: empirismul ca concept trebuie înțeles împreună cu alte concepte, care fac împreună posibilă facerea unor deosebiri importante între diferitele ideale ce fundamentează știința contemporană. Empirismul este unul din câteva viziuni concurente ce predomină în studiul
Filosofie modernă () [Corola-website/Science/335069_a_336398]
-
un mod care face posibilă distingerea empirismului printre alte poziții epistemologice din știința și învățământul contemporan. Cu alte cuvinte: empirismul ca concept trebuie înțeles împreună cu alte concepte, care fac împreună posibilă facerea unor deosebiri importante între diferitele ideale ce fundamentează știința contemporană. Empirismul este unul din câteva viziuni concurente ce predomină în studiul cunoașterii umane, cunoscut ca epistemologie. Empirismul accentuează rolul experienței și evidenței, și în special al percepției senzoriale în formarea ideilor, asupra noțiunilor de idei înnăscute sau tradiție în contrast cu
Filosofie modernă () [Corola-website/Science/335069_a_336398]
-
apoi pusă din nou în practică, formând ceea ce e numit "practică inteligentă". Poziții importante caracteristice pragmatismului sunt instrumentalismul, empirismul radical, verificaționismul, relativitatea conceptuală, failibilismul. Există un consens general printre pragmatiști că filosofia treia să ia în considerare metodele și perspicacitatea științei moderne. Charles Sanders Peirce (și maxima sa pragmatică) dă cea mai multă considerație pragmatismului, alături de contribuitorii de mai târziu, William James și John Dewey. Filosofia analitică a ajuns să domine țările vorbitoare de limbă engleză în secolul 20. În Statele Unite
Filosofie modernă () [Corola-website/Science/335069_a_336398]
-
a departamentelor universitare de filosofie se identifică ca departamente „analitice”. Termenul se referă în general la o tradiție filosofică largă caracteriaztă de accentul pe claritate și argument (adesea obținut prin logica formală modernă și analiza limbajului) și de respect pentru științele naturii. pe Indiana Philosophy Ontology Project
Filosofie modernă () [Corola-website/Science/335069_a_336398]