97,255 matches
-
prima inscripție cuprinzând, în mod distinct, acest zero datează din 876. După alți autori, Bhăskara I (c. 600 - c. 680) a fost primul care a scris cifra „zero” sub forma unui cerc în "sistemul de numerație indo-arab". Pentru favorizarea avântului științelor, arabii au dezvoltat un mecenat științific începând din a doua jumătate a secolului al VIII-lea, au invitat savanți străini, au construit biblioteci, au tradus texte vechi, în general pornind de la siriacă sau de la pehlevi (persana medie). O numerație alfabetică
Sistemul de numerație indo-arab () [Corola-website/Science/335659_a_336988]
-
pehlevi (persana medie). O numerație alfabetică, aditivă, era în uz, ca și la cele mai multe popoare ale căror alfabete au derivat din cel fenician. Cu vizita unui astronom indian la curtea califului Al-Mansur, la Bagdad, acesta din urmă a realizat importanța științelor indiene. L-a însărcinat pe Al-Fazari, în 772, să traducă în arabă tabelele astronomice indiene. Spre această perioadă sunt traduși Aryabhata și Brahmagupta. Spre 820, califul Al-Mam'un a fondat la Bagdad „Casa Înțelepciunii”, pentru a permite savanților să lucreze
Sistemul de numerație indo-arab () [Corola-website/Science/335659_a_336988]
-
(n. 22 iulie 1926, Soroca - d. 4 aprilie 1993, Chișinău) a fost un biolog, academician, din RSS Moldovenească, și ulterior Republica Moldova, specializat în domeniul ornitologiei, paleozoologiei, ecologiei. Membru corespondent (1989) și membru titular (1992) al Academiei de Științe a Moldovei. A făcut cercetări despre evoluția, sistematica, ecologia, zoogeografia, paleozoologia, protecția și folosirea rațională a animalelor. s-a născut în 22 iulie 1926 la Soroca, un oraș cu tradiție istorică seculară. În 1936-1940 a urmat studiile secundare la Liceul
Ion Ganea () [Corola-website/Science/335649_a_336978]
-
Chișinău (1948). După absolvirea Institutului Pedagogic din Chișinău în 1948, a fost lector superior la Institutul Pedagogic din Bălți (1948-1954) și la Institutul Pedagogic din Tiraspol (1954-1956). Din 1956 activează în cadrul Secției de Zoologie a Filialei Moldovenești a Academia de Științe a URSS în calitate de cercetător științific inferior (1956), apoi ca cercetător științific superior (1963). În 1976-1993 este șef al Laboratorului de Ornitologie al Institutului de Zoologie al Academiei de Științe a Moldovei (AȘM), iar în 1972-1983 director adjunct pentru probleme de
Ion Ganea () [Corola-website/Science/335649_a_336978]
-
activează în cadrul Secției de Zoologie a Filialei Moldovenești a Academia de Științe a URSS în calitate de cercetător științific inferior (1956), apoi ca cercetător științific superior (1963). În 1976-1993 este șef al Laboratorului de Ornitologie al Institutului de Zoologie al Academiei de Științe a Moldovei (AȘM), iar în 1972-1983 director adjunct pentru probleme de știință al aceluiași institut. În 1971 a obținut titlul de Doctor habilitat. Membru corespondent (1989) și membru titular (1992) al Academiei de Științe a Moldovei. Sub conducerea academicianului Ion
Ion Ganea () [Corola-website/Science/335649_a_336978]
-
a URSS în calitate de cercetător științific inferior (1956), apoi ca cercetător științific superior (1963). În 1976-1993 este șef al Laboratorului de Ornitologie al Institutului de Zoologie al Academiei de Științe a Moldovei (AȘM), iar în 1972-1983 director adjunct pentru probleme de știință al aceluiași institut. În 1971 a obținut titlul de Doctor habilitat. Membru corespondent (1989) și membru titular (1992) al Academiei de Științe a Moldovei. Sub conducerea academicianului Ion Ganea au fost pregătite și susținute 11 teze de doctor în biologie
Ion Ganea () [Corola-website/Science/335649_a_336978]
-
Institutului de Zoologie al Academiei de Științe a Moldovei (AȘM), iar în 1972-1983 director adjunct pentru probleme de știință al aceluiași institut. În 1971 a obținut titlul de Doctor habilitat. Membru corespondent (1989) și membru titular (1992) al Academiei de Științe a Moldovei. Sub conducerea academicianului Ion Ganea au fost pregătite și susținute 11 teze de doctor în biologie (A. Munteanu, M. Coteață, M. Litvac, N. Zubcov, G. Gusan, ș. a.). A fost președinte adjunct al Consiliului specializat pentru conferirea gradelor științifice
Ion Ganea () [Corola-website/Science/335649_a_336978]
-
principale a evoluție ei în condițiile impactului antropic asupra naturii. A studiat formarea și ritmul evoluției ornitocomplexelor din Sarmatul Mediu pană în prezent și geneza unor grupe taxonomice de păsări pe parcursul a circa 10 milioane ani. Pentru prima dată în știință a descris 5 genuri și 12 specii noi de păsări fosile în sud-estul Europei, inclusiv o specie absolut necunoscută de fosile - voinstvenski. A descris peste 50 de specii de păsări fosile din Moldova. A inventariat ornitofauna din Republica Moldova și a
Ion Ganea () [Corola-website/Science/335649_a_336978]
-
fost unul din inițiatorii organizării rezervațiilor naturale în Republica Moldova. Pe parcursul activității științifice și didactice acad. I. Ganea a publicat peste 450 de lucrări științifice, inclusiv 35 de monografii, un dicționar, 6 manuale și cca 400 de lucrări de popularizare a științei. Redactor-șef adjunct și coautor al lucrării capitale în 6 volume - Lumea animală a Moldovei (Животный мир Молдавии). Printre acestea prezintă o mare valoare științifică: Academicianul I. Ganea a participat la 45 de conferințe și simpozioane republicane și la 20
Ion Ganea () [Corola-website/Science/335649_a_336978]
-
the Birds, Convention on the Coservation of Migratory Species of Wild Animals, BirdLife International. A fost președinte al Societății de Ornitologie din Moldova. A condus proiectul Omul și Biosfera. I s-a conferit în 1979 titlul de Om Emerit în știință din Republica Moldova. În 1989 devine Laureat al Premiului de Stat în domeniul științei și tehnicii.
Ion Ganea () [Corola-website/Science/335649_a_336978]
-
International. A fost președinte al Societății de Ornitologie din Moldova. A condus proiectul Omul și Biosfera. I s-a conferit în 1979 titlul de Om Emerit în știință din Republica Moldova. În 1989 devine Laureat al Premiului de Stat în domeniul științei și tehnicii.
Ion Ganea () [Corola-website/Science/335649_a_336978]
-
și imunologiei, alături de studii și experimente ce au inclus grefe de piele . În 1964 a avansat la gradul de cercetător științific III. Cercetările desfășurate la Stațiunea Dârvari au durat aproximativ un deceniu. Pe 1 iulie 1976, a devenit doctor în științe medicale, susținând teza de doctorat intitulată “Ontogenia Imunoglobulinelor”. În 1976, doctorul Andrei Olinescu a preluat conducerea Laboratorului de Imunologie Celulară. De pe această poziție, a reorganizat laboratorul, atrăgând totodată tineri valoroși, așa cum făcuse și în anii ’60 la Stațiunea Dârvari. Din
Andrei Olinescu () [Corola-website/Science/335692_a_337021]
-
Moneasa), cât și din afara ei (Paris, Montpellier, Londra, Ierusalim, Yalta, Istanbul, Tokyo, Stockholm, Budapesta, etc). A publicat mai multe tratate de imunologie, ca unic autor sau în colaborare cu alți specialiști. Dintre acestea, trei au văzut lumina tiparului la Editură “Știință” din Chișinău, devenind manuale de referință pentru studenții Facultății de Medicină din acest oraș.
Andrei Olinescu () [Corola-website/Science/335692_a_337021]
-
(n. 11 iunie 1950, Căciulatu, Dolj) este un sociolog, editor și publicist român, profesor universitar doctor și conducător de doctorat la Facultatea de Științe Sociale a Universității din Craiova. În 1969 a absolvit Liceul ”Elenă Cuza” din Craiova și, apoi, în 1973, Facultatea de Filosofie, Specializarea Sociologie a Universității din București. A fost cercetător științific la Institutul de Cercetări Socio-Umane ”C.S. Nicolăescu-Plopșor” al Academiei Române
Dumitru Otovescu () [Corola-website/Science/335671_a_337000]
-
2006, 691p · "Monografia sociologică a comunei Breasta Județul Dolj", Editura Beladi, Craiova, 2007, 204 p. · "Universitatea din Craiova. Monografie (1947-2007)," Editură Universitaria, Editura Beladi, Craiova, 2007, 276 p · "Facultatea de Stiinte Socio-Umane (2000-2008)," Editură Universitaria, Craiova, 2008, 484p. · "Facultatea de Științe Sociale (2000-2010)", Editura Universitaria, Craiova, 2010, 284 p · "Principalele probleme sociale ale comunităților rurale din România," Editură Beladi, Craiova, 2010, 303 p. · "Un miracol românesc: Gheorghe Zamfir. Monografie," Editură Beladi, Craiova, 2014, 233 p. C. Antologii · Filosofia culturii românești. Antologie
Dumitru Otovescu () [Corola-website/Science/335671_a_337000]
-
bursă a Ministerului Învățământului din România în țări socialiste. A urmat două semestre pentru pregătirea bacalaureatului german și a capacității pentru studii superioare în limba germană la Institutul "Herder" din Leipzig. În perioada 1965-1969 a urmat Studii de Germanistică și Științele Culturii la Universitatea din Leipzig. A realizat prima sa lucrare intermediară de diplomă cu titlul: ""Zur Lyrik von Ingeborg Bachmann"" (""Poezia lui Ingeborg Bachmann""), iar diploma de absolvire cu titlul: ""Das Problem der 'Bographie' bei Max Frisch".("Unter gelegentlicher Bezugnahme
George Guțu () [Corola-website/Science/335695_a_337024]
-
lingvistice", promovat de Catedra de Limbi și Literaturi Germanice în colaborare cu Departamentele de Romanistică, Limbi Clasice, Slavistică și Canadiană din Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București. Următorul an, a fost profesor oaspete la Facultatea de Științele Culturii a Universității Europene "Viadrina" din Frankfurt,Oder la un seminar special: "Interculturalitate transfrontalieră în Bucovina". George Guțu este bursier al Ministerului Învățământului din România, al Institutului "Goethe", München, al DAAD, Bonn, al [[Österreich-Kooperation, [[Viena]], al Societății Austriece pentru Literatură
George Guțu () [Corola-website/Science/335695_a_337024]
-
în public în 1955, la Moscova și Dubna, unde a lucrat până la sfârșitul vieții în cadrul Institutului Unificat de Cercetări Nucleare; era numit "Bruno Maximovici Pontecorvo" (Бру́но Макси́мович Понтеко́рво). A devenit membru al Academiei de Științe a URSS, i-a fost acordat Premiul de stat al URSS și a fost distins de două ori cu Ordinul Lenin. Pontecorvo a adus contribuții fundamentale la fizica neutrinilor. Cu o intuiție deosebită, a anticipat "universalitatea" interacției slabe; a prezis
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
de Probleme Nucleare al Institutului Unificat de Cercetări de la Dubna. A adus contribuții fundamentale la fizica particulelor elementare, anticipând, cu o intuiție deosebită, aspecte ale fizicii neutrinilor care aveau să fie confirmate ulterior. A fost ales membru al Academiei de Științe a URSS și a ocupat funcții importante în instituții de cercetare și de învățământ. A fost distins cu Premiul de stat al URSS, Premiul Lenin, Ordinul Steagul Roșu al Muncii, Ordinul Lenin; a primit un număr de distincții academice în
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
a explicat tăios această convingere: "„Explicația simplă este asta: am fost un cretin.”" În aceeași scurtă perioadă înainte de moarte, a refuzat o discuție cu un istoric, solicitată de guvernul rus, cu cuvintele: "„Vreau să mor ca un mare om de știință, nu ca spionul vostru nenorocit.”" Bruno Pontecorvo și-a început cariera științifică în domeniul fizicii nucleare. Activitatea sa în laboratoarele din Roma, Paris, Tulsa și Chalk River, în perioada 1934-1945, s-a concretizat într-un număr de lucrări științifice, brevete
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
en Roumanie aux XIX-XX-ème siècles", în „Internațional Review of the Aesthetics and Sociology of Music”, Zagreb, 1974 "Muzică laică feudala", în „Muzică românească”, Geneva-Elveția, 1974 "Le maqam Bayati et le mode dorien, une paralelle", în revistă „Muzică”, București, 1976 "Clasificarea științelor muzicale și unele probleme de obiect și metodă", în „Lucrări de muzicologie”, vol. VIII-IX, Conservatorul de Muzică „Gheorghe Dima”, Cluj-Napoca, 1979 "Epistemologia muzicii că arta și știința", în revistă „Muzică”, Editura Muzicală, București, nr. 3/1979 "Muzicologia și metodă istorică
Romeo Ghircoiaș () [Corola-website/Science/335717_a_337046]
-
Bayati et le mode dorien, une paralelle", în revistă „Muzică”, București, 1976 "Clasificarea științelor muzicale și unele probleme de obiect și metodă", în „Lucrări de muzicologie”, vol. VIII-IX, Conservatorul de Muzică „Gheorghe Dima”, Cluj-Napoca, 1979 "Epistemologia muzicii că arta și știința", în revistă „Muzică”, Editura Muzicală, București, nr. 3/1979 "Muzicologia și metodă istorică", în „Lucrări de muzicologie”, vol. X-XI, Conservatorul de Muzică „Gheorghe Dima”, Cluj-Napoca, 1979 "Momente în evoluția stilistica a lui Sigismund Toduță", în <nowiki>"</nowiki>Lucrări de muzicologie
Romeo Ghircoiaș () [Corola-website/Science/335717_a_337046]
-
1991 a relatat ca jurnalist liber despre țările din Europa Centrală și de Est, concentrându-se pe Ungaria și România, unde a fost corespondent din 1991 până în 2000, lucrând în Budapesta, București, Cluj-Napoca, Brașov și Miercurea Ciuc, precum și pe teme de știință, cum ar fi astronomie, astrofizică și spațiu pentru ziare germane și de limbă română, radio și televiziune. Din 2000, el a călătorit în mod regulat pentru cercetare și informare în Europa Centrală și Europa de Sud-Est.
Keno Verseck () [Corola-website/Science/335713_a_337042]
-
Cornea Ionescu", publicat în volumul Facultatea de Muzică din Timișoara (2006). Băcilă Dan, Cătană Speranța, Cîrnu Marius, "Începuturile învățământului muzical timișorean și contribuții aduse dezvoltării sale", Editura Mirton, Timișoara, 2005; Bodo Maria, ""Leo Freund - Un muzician desăvârșit" ," Revistă de cultură, Știință și Practică Educațională, Tipografia Universității de Stat "Alecu Russo" Bălți, 2010; Carabenciov Rafaela și Demenescu Veronica, „Timișoara Muzicală Academică”, ediția a XIX-a, 2009; Gévayné Janurik Márta - Kerekné Fekete Éva, “A Zenedétöl a Zenemüvészeti Karig”, Editura Litofilm, Szeged, 2013; Giulvezan
Felicia Maria Stancovici () [Corola-website/Science/335706_a_337035]
-
Centre de Recherche Sens, Éthique, Société), și cercetător asociat la Centrul de cercetare "Psychanalyse, médecine et société" al Universității Paris VII Denis Diderot. Predă cursuri în mai multe instituții universitare franceze și este profesor invitat la Facultatea de Filozofie și Științe Umaniste din Minas Gerais (Brazilia). Născut în 1948 la Paris, este fiul luptătorului în Rezistența franceză Léopold Rabinovitch, membru al rețelei Carmagnole-Liberté din cadrul FTP-MOI din Lyon (deportat ca luptător în Rezistență în lagărul nazist de la Dachau în 1944) și al
Gérard Rabinovitch () [Corola-website/Science/335720_a_337049]