96,467 matches
-
negativ activitatea școlară și nu a mai absolvit niciodată liceul. În 1973, Fisher s-a înscris la "London Central School of Speech and Drama", ale cărei cursuri le-a urmat timp de 18 luni, iar în 1978, Fisher a fost acceptată la "Sarah Lawrence College", unde intenționa să studieze artele. Nu a mai absolvit colegiul datorită filmărilor la Războiul stelelor. și-a făcut debutul în film în comedia studiourilor Columbia Pictures "Shampoo" (1975), avându-i în rolurile principale pe Warren Beatty
Carrie Fisher () [Corola-website/Science/337358_a_338687]
-
Munca sa este de o mare importanță, deoarece reprezintă prima încercare creștină de a scrie o istorie universală și a fost o sursă a tuturor cronografiilor creștine și a tuturor scrierilor istorice bizantine ulterioare. Timp de multe secole, creștinii au acceptat ca fiind corecte datele calculate de el. Julius Africanus a folosit ca surse istorii biblice și grecești, romane și evreiești. El a fost influențat de "Stromata" (Στρώματα) lui Clement din Alexandria. A copiat din Manetho. este primul care alege în
Sextus Julius Africanus () [Corola-website/Science/337365_a_338694]
-
poate fi mamă din punct de vedere medical. Ea decide în cele din urmă, din disperare, să facă o înțelegere cu Elena, camerista lor care muncește pentru a-i lua copilului ei de 5 ani un apartament la București. Elena acceptă să poarte copilul lui Louise ca mamă surogat, în schimbul unei sume mari de bani. Copilul din ea crește prea repede, lucru care afectează viața tuturor ca o forță a răului.
Shelley (film) () [Corola-website/Science/337387_a_338716]
-
perioada 1993-1997. este căsătorită cu actorul și regizorul Mihai Brătilă. Cei doi sunt părinții a doi băieți gemeni, Alexandru și Luca. Filmul de lung metraj din 2001 "Marfă și banii" al lui Criști Puiu, cu Ioana Floră, care a fost acceptat la Festivalul de la Cannes 2002, în cadrul selecției "Quinzaine des Réalisateurs" (titlul din concurs fiind "Stuff and Dough"), a fost mai apoi considerat că filmul care a declanșat mișcarea "Noului val din filmul românesc". Gala Premiilor Uniunii Cineaștilor din România (UCIN
Ioana Flora () [Corola-website/Science/337391_a_338720]
-
regim imperial rus, dacă ar fi fost mai bine informați. Deși a dorit aflat pe pământ francez să preia funcția de șef al Marelui Stat Major al armatei cehoslovace, aceasta i-a fost oferită generalului Pellé, Janin mulțumindu-se să accepte la Bourges comanda "Corpului 8 de Armată teritorială" franceză. În acest post - care nu a reprezentat o promovare, și-a încheiat cariera la data de 19 octombrie 1924. De aici s-a retras în Isère, acolo de unde a provenit soția
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
fost primit în baroul avocaților din statul Missouri și a început să lucreze la un birou avocațial din St.Louis. Atunci și-a publicat primyl sau articol în domeniul profesional. După șapte luni, săturat de cazuri minore, a preferat să accepte oferta unui coleg de facultate, Samuel D.Warren, de a înființa împreună în 1879 un birou propriu la Boston. Warren, care îi era bun prieten și s-a clasat al doilea după Brandeis în clasă, era fiul unei familii înstărite
Louis Brandeis () [Corola-website/Science/335798_a_337127]
-
Melville Fuller l-a recomandat unui prieten că pe cel mai bun avocat pe care l-a cunoscut pe coasta de est a Statelor Unite. Înainte de a prelua un caz, Brandeis insistă că oamenii de afaceri care i se adresau să accepte două condiții: să nu contacteze prin intermediari, ci cu clientul în persoana, și să i se acorde permisiunea de a da sfaturi în aspectele relevante ale afacerilor firmei. Brandeis preferă să fie consultant și consilier, decât doar un strateg al
Louis Brandeis () [Corola-website/Science/335798_a_337127]
-
Jonathan Scheele a remarcat cu același prilej „succesul CSM în privința organizării interne și coordonarea activității instanțelor”. În ianuarie 2006, Dan Lupașcu a refuzat invitația premierului Călin Popescu-Tăriceanu de a participa la o întâlnire politică la Guvern, afirmând că „nu va accepta subordonarea CSM-ului în fața executivului sau a politicului”, poziție apreciată în unele publicații. Criticat pentru un potențial conflict de interese - întrucât deținea atât funcția de președinte al Curții de Apel București, cât și pe cea de membru CSM, iar majoritatea
Dan Lupașcu () [Corola-website/Science/335829_a_337158]
-
ziua, iar răsculații au reușit să iasă din încercuire pe timp de noapte către Trebišnjice. Pierderile sârbilor au fost de peste 100 de morți și răniți. La 31 ianuarie, Austro-Ungaria a cerut din nou Porții să implementeze reformele promise. Poarta a acceptat, dar rebelii nu, ceea ce i-a determinat pe austro-ungari să înceapă negocierile cu principele Nikola. Acesta dorea expansiunea teritorială a Muntenegrului și recunoașterea ca stat independent în schimbul opririi susținerii pentru rebeli. La următoarele negocieri, turcii au oferit rebelilor amnistie generală
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
Poloniei. Alexandru a devenit preocupat mai mult de succesiune. Pentru a contra acuzațiile ce veneau pe linie religioasă, Alexandru a încercat să stabilească o între catolici și ortodocși, după cum fusese imaginată la conciliul de la Florența - ortodocșii păstrându-și tradițiile, dar acceptându-l pe papă drept suveran spiritual. a acceptat un astfel de aranjament, dar Elena a protestat. Nobilii poloni, între care episcopul și cardinalul , au discutat posibilitatea unui divorț regal. Războiul a continuat între timp, doar că nu atât de bine
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
succesiune. Pentru a contra acuzațiile ce veneau pe linie religioasă, Alexandru a încercat să stabilească o între catolici și ortodocși, după cum fusese imaginată la conciliul de la Florența - ortodocșii păstrându-și tradițiile, dar acceptându-l pe papă drept suveran spiritual. a acceptat un astfel de aranjament, dar Elena a protestat. Nobilii poloni, între care episcopul și cardinalul , au discutat posibilitatea unui divorț regal. Războiul a continuat între timp, doar că nu atât de bine pentru Moscova. Oștile lituaniene au sosit în regiune
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
mai bun pentru sora sa Elena, rămasă văduvă. Vasile a descoperit și că Sigismund îl plătea pe hanul să atace Marele Cnezat al Moscovei. În același timp, Albert al Prusiei a devenit al Cavalerilor Teutoni și nu era dispus să accepte suzeranitatea Poloniei așa cum obliga . Tensiunile s-au soldat în cele din urmă cu și a dus la alierea lui Maximilian I, sfânt împărat roman cu Vasile al III-lea. În decembrie 1512, moscoviții au invadat Marele Ducat al Lituaniei cu
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
de care se bucura nobilimea polonă (șleahta), respectiv Libertățile de Aur. În cele din urmă, în 1569, după ce Sigismund al II-lea August a transferat Poloniei întinse teritorii ale Marelui Ducat, și după mai multe luni de negocieri, lituanienii au acceptat parțial cererile polonilor și au convenit asupra Unirii de la Lublin, prin care s-a format Uniunea Polono-Lituaniană. În faza următoare a conflictului, în 1577, Ivan al IV-lea a profitat de luptele interne din Uniune (denumite în istoriografia poloneză Războiul
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
împotriva Rusiei, și care a provocat declanșarea Războiului Livonian. Ivan al IV-lea considera cererea de protecție din partea Uniunii Polono-Lituaniene în conformitate cu ca fiind un "casus belli". În 1554, Livonia și Rusia semnaseră un armistițiu valabil cincisprezece ani în care Livonia accepta să nu intre in nicio alianță cu Polonia-Lituania. În ianuarie 1558, Ivan a reacționat invadând Livonia. Rușii erau considerați de țăranii locali a fi eliberatori de sub dominația germană asupra Livoniei. Multe cetăți din Livonia au capitulat fără opoziție, trupele rusești
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
extindă în Harrien- (Harju și Virumaa). Aceasta l-a adus în conflict direct cu Eric. În 1561, forțele suedeze au sosit și fiefurile nobiliare din Harrien-Wierland și Jerwen (Järva) s-au supus Suediei, care a proclamat . Revalul la fel, a acceptat dominația suedeză. Danemarca domina Marea Baltică, iar Suedia dorea să-i conteste dominația obținând teritorii pe malul ei estic. Aceasta avea să ajute Suedia să controleze comerțul Occidentului cu Rusia și a contribuit la precipitarea întrucât în 1561, Frederick al II
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
care s-au ținut diverse întâlniri între ruși (incluziv "zemski sobor", "Adunarea Țării") pentru a discuta problemele curente. În cadrul Adunării, reprezentanții bisericii au insistat pe necesitatea de a „păstra” Riga (care nu fusese încă cucerită) în timp ce boierii se fereau să accepte o pace cuprinzătoare cu Lituania, temându-se de pericolul reprezentat de un stat polono-lituanian. Discuțiile au fost apoi oprite și ostilitățile reluate după întoarcerea solilor în Lituania. În 1569, tratatul de la Lublin a consfințit unirea Poloniei cu Lituania în Uniunea
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
l-au ales în schimb pe Henric de Valois ("Henryk Walezy"), fratele regelui Carol al IX-lea al Franței. În 1564, Suedia și Rusia au convenit asupra , prin care Rusia recunoștea dreptul Suediei asupra Revalului și altor castele, iar Suedia accepta dominația Rusiei asupra restului Livoniei. În anul următor, s-a semnat un armistițiu de șapte ani între Rusia și Suedia. Eric al XIV-lea al Suediei a fost detronat în 1568 după ce ucisese câțiva nobili () în 1567, și a fost
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
Danemarca a devenit puterea supremă și dominantă în Europa de Nord, dar nu a reușit să restaureze și . Condițiile nefavorabile Suediei au dus la o serie de conflicte care s-au încheiat doar odată cu Marele Război al Nordului din 1720. Suedia a acceptat să-și predea posesiunile din Livonia în schimbul unei plăți din partea sfântului împărat roman Maximilian al II-lea. Maximilian nu a reușit însă să plătească compensațiile cerute, astfel că și-a pierdut influența în afacerile baltice. Termenii tratatului privind Livonia au
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
apogeu în 1576 când alți 30.000 de soldați ruși au trecut în Livonia în 1577 și au devastat pământurile daneze ca represalii pentru cumpărarea Hapsalului, Lealului și Lodei de către Danemarca. Influența daneză în Livonia a încetat, după ce Frederick a acceptat înțelegeri cu Suedia și cu Polonia pentru oprirea implicării nominale daneze. Forțele suedeze au fost asediate în Reval, iar Livonia centrală au fost năvale rusești până la Dünaburg (Daugavpils), cetate aflată formal sub control polono-lituanian de la din 1561. Teritoriile cucerite au
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
Ivan al IV-lea în decembrie 1577, în ciuda problemelor produse de moartea lui Sigimund, ceea ce a însemnat că problema substanțialei moșteniri ce i se cuvenea Ecaterinei, soția lui Ioan, nu fusese rezolvată. Polonia a revendicat și întreaga Livonie, fără a accepta dominație suedeză asupra niciunei părți din ea. Cei 120.000 de "daleri" împrumutați în 1562 nu fuseseră nici ei plătiți, în ciuda celor mai bune intenții ale lui Sigismund de a rezolva problema lor. Până în noiembrie, forțele lituaniene ce se deplasau
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
numai Pernau rămânând sub control suedez după o . începută cu capturarea Rigăi în 1621 s-a încheiat expulzarea forțelor polono-lituaniene din mare parte din Livonia, unde a fost înființat . Forțele suedeze au înaintat apoi prin Prusia Regală și Polonia-Lituania a acceptat cuceririle suedeze din Livonia prin din 1629.
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
pierderea a două treimi din teritoriul național. După Turtucaia, comandamentul germano-bulgar de pe de pe frontul de sud comandat de von Mackensen, a realizat faptul ca românii nu aveau experiența unui război modern, conducere politică și militară a țării nefiind pregătită să accepte riscuri, chiar minore. Viitoarele lor acțiuni militare au fost pregătite pornind de la considerentul că românii, care încă luptau conform doctrinei apărării terenului cu orice preț si nu anihilării forțelor vii ale inamicului, nu vor accepta o amenințare directă asupra Capitalei
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
a țării nefiind pregătită să accepte riscuri, chiar minore. Viitoarele lor acțiuni militare au fost pregătite pornind de la considerentul că românii, care încă luptau conform doctrinei apărării terenului cu orice preț si nu anihilării forțelor vii ale inamicului, nu vor accepta o amenințare directă asupra Capitalei, în spatele forțelor din Transilvania, amenințare care nu era serioasă în fapt, armata bulgară neavând capacitatea de a angaja forțe semnificative la nord de Dunăre, în condițiile în care avea masat grosul forțelor pe frontul de la
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
cinci zile după . Cei patru semnatari ai din 1924, care garantase protejarea "status quo-ului" în regiune, nu a oferit niciun sprijin concret. Regatul Unit și Franța urmau o , în vreme ce Italia și Japonia susțineau deschis Germania. Lituania a fost obligată să accepte ultimatumul la 22 martie. Pentru Germania, avea să fie ultima anexare teritorială dinaintea celui de al Doilea Război Mondial; pentru Lituania, a fost o mare pierdere economică și morală; pentru Europa a contribuit la escaladarea tensiunilor premergătoare războiului. Klaipėda (în
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
Când în martie 1938, Germania a declarat deschis că în caz de conflict armat între Polonia și Lituania, armata sa va invada Lituania pentru a anexa Klaipėda și o mare parte a vestului Lituaniei. La o săptămână după ce Lituania a acceptat ultimatumul polonez, Germania a prezentat un cu unsprezece puncte în care cerea libertate de acțiune pentru activiștii pro-germani din regiune și reducerea influenței lituaniene acolo. Aceste puncte erau formulate într-o manieră deliberat vagă, care avea să permită Germaniei să
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]