10,995 matches
-
de soldați, dintre care numai jumătate erau trupe combatante. Cu toate acestea, britanicii au lansat un contraatac, Operațiunea Compass. Contaatcul a avut un succes mult mai mare decât se preconizase și a dus la capitularea întregii armate italiene și la înaintarea Aliaților până la El Agheila. Uimitoarea înfrângere a italienilor nu a trecut neobservată și, în scurtă vreme, Deutsches Afrikakorps (Vulpile deșertului), au fost trimise în să lupte împotriva britanicilor. În ciuda faptului că a avut ca ordin doar să mențină linia frontului
Campania din Africa de Nord (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/307994_a_309323]
-
frontului a ajuns din nou la Agheila. După ce s-a reaprovizionat prin portul Tripoli, Rommel a reluat atacul. A reușit să-i înfrângă pe Aliați la Gazala, a recucerit Tobruk și i-a împins pe britanici până la frontiera Egiptului, unde înaintarea sa a fost oprită în timpul primei bătălii de la El Alamein. În acest moment, generalul Bernard Montgomery a preluat comanda forțelor Aliate din nordul Africii și, după bătăliile Alam Halfa și de la El Alamein, a început să împingă forțele Axei înapoi
Campania din Africa de Nord (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/307994_a_309323]
-
interior. În Dresda, "gauleiterul" Martin Mutschmann a făcut cunoscut că pe frontul de răsărit urma să fie lansată o ofensivă de proporții. Doar două zile mai târziu, Mutschmann a fost luat prizonier de trupele sovietice în timp ce încerca să fugă din fața înaintării Armatei Roșii. Pe 6 mai la ora 18:00, generalul Hermann Niehoff, comandantul orașului fortificat Breslau, oraș asediat de mai multe luni, s-a predat sovieticilor. O jumătate de oră mai târziu, generalul Alfred Jodl a sosit la Rheims și
Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa () [Corola-website/Science/308037_a_309366]
-
de șoc puternică. Acționând asupra aripilor, acest șoc îi permitea avionului să recupereze energie din propria urmă lăsată în aer. La viteze mari, portanța de compresie sporea portanța aripilor cu până la 30 la sută, fără nici o creștere a rezistenței la înaintare. Porțiunile exterioare ale aripilor erau mobile, și puteau fi înclinate în jos cu până la 65 de grade. Aceasta spprea stabilitatea direcțională a avionului la viteze supersonice, muta centrul de portanță la o poziție mai favorabilă la viteze mari, și întărea
XB-70 Valkyrie () [Corola-website/Science/308063_a_309392]
-
efectul de portanță de compresie. Cu vârfurile aripilor coborâte, unda de șoc cauzată de portanța de compresie avea sa fie și mai mult ținută sub control sub aripi, în loc să se scurgă dincolo de vârfurile aripilor. Valoarea raporului maxim portanță/rezistență la înaintare la viteza de Mach 2.0 era de aprox. 6.0. În regim de zbor similar, pentru B-58 Hustler valoarea era de puțin sub 5, iar la Concorde de aprox 7.4.
XB-70 Valkyrie () [Corola-website/Science/308063_a_309392]
-
pe la mijlocul anului 1938. Strategia chinezilor din acest moment era aceea de prelungire a războiului până când armata se întărea suficient de mult pentru a-i înfrânge pe japonezi. Chinezii au folosit uneori tactica pământului pârjolit într-o încercare de încetinire a înaintării japonezilor. Barajele și digurile au fost sabotate, ceea ce a avut ca rezulta marea inundație din 1938. În plus, numeroase întreprinderi industriale au fost demontate din zona de coastă și strămutate în zonele din interior. În 1940, războiul a ajuns la
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
sosirea trupelor de elită Divizia I-a Leibstandarte SS Adolf Hitler, Divizia 1-a Panzer și a 7-a Panzer. Aceste forțe au atacat spre nord spre Brusilov și spre vest, pentru recucerirea Jitomirului. Rîbalko a contraatacat pentru a stopa înaintarea germană, rezultând o mare luptă de tancuri, care nu a atins însă amploarea celei de la Kursk. Luptele au continuat în toată ultima decadă a lunii noiembrie, până când noroaiele toamnei a stopat toate operațiunile mecanizate. Ambele tabere au suferit pierderi uriașe
Bătălia de la Kiev (1943) () [Corola-website/Science/308081_a_309410]
-
ieșire și a cerut STAVKA noi întăriri. Acestea au sosit rapid - Armata I de tancuri și Armata a 18-a. Aceste unități noi și unele corpuri deplasate din alte sectoare au fost trimise în grabă spre vest, pentru a stăvili înaintarea germană. Sovieticii au reușit să oprească ofensiva germană și, mai departe, să recucerească Brusilovul. La sfârșitul tuturor acestor lupte, ambele tabere erau epuizate, iar până la sfârșitul lunii decembrie, luptele din sectorul Kievului au încetat. Deși sovieticii au eșuat în încercarea
Bătălia de la Kiev (1943) () [Corola-website/Science/308081_a_309410]
-
fusese cucerit, pierdut și recucerit de germani, care luptau cu disperare să iasă din încercuire. Corpurile de blindate germane erau în imposibilitate să mai continue atacul. După mai multe încercări de cucerire a Cotei 239, care le-ar fi asigurat înaintarea spre Șanderovka, tanchiștii s-au văzut nevoiți să tranmsmită prin radio un mesaj lui Stemmermann, prin care îi cereau să încerce să ajungă la linia Jurzinți - Cota 239 prin eforturi proprii, doar aici putând blindatele să-i ajute pe cei
Punga de la Korsun () [Corola-website/Science/308101_a_309430]
-
desemnate, grupurile de sprijin puteau continua multe ore vânătoarea submarinelor inamice. La sfârșitul anului 1942, britanicii au dotat vasele de război cu o nouă armă - mortierul antisubmarin „arici”, care lansa 24 de bombe cu explozie la contact pe direcția de înaintare a vasului atacator. Spre deosebire de grenadele de adâncime, care explodau la o anumită adâncime în spatele navei atacatoare, făcând grea orice încercare următoare de descoperire a țintei, încărcăturile „ariciului” explodau doar la contactul cu submarinul atacat. Aceasta însemna că submersibilul putea fi
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
perioada 1914-1916, fiind repartizat cu gradul de sublocotenent în Regimentul 2 Roșiori. Cu acest regiment de roșiori, devenit celebru, a participat la bătălia de la Magyarpost din 29 septembrie 1916, când Divizia a 2-a cavalerie a oprit, în primă instanță înaintarea unei puternice grupări de forțe inamice prin pasul Oituz, fiind rănit, iar la 16 noiembrie 1916, orele 9.30 dimineața, a luat parte din proprie inițiativă (venea din recunoaștere) la celebra Șarjă de la Prunaru a Regimentului 2 Roșiori sub comanda
Ioan Hristea () [Corola-website/Science/307575_a_308904]
-
fie rapid regândită când generalul Erich von Manstein a lansat Operațiunea Furtună de Iarnă pe 12 decembrie în încercarea de a elibera armatele încercuite la Stalingrad. În timp ce generalul Rodion Malinovski și Armata a 2-a de Gardă luptau să oprească înaintarea germanilor spre Stalingrad, a fost lanst planul Operațiunea Micul Saturn pe 16 decembrie. Această operațiune a fost gândită ca o mișcare de învăluire care amenința să izoleze forțele menite să-i elibereze pe germanii încercuiți la Stalingrad. Armata I de
Operațiunea Saturn () [Corola-website/Science/307592_a_308921]
-
atacat din nord, încercuind pe cei 130.000 de soldații italieni. Manstein a trimis o divizie Panzer în ajutorul italienilor. Dintre italieni, cam 45.000 au reușit să supraviețuiască și s-au alăturat tancurilor germane pe 17 ianuarie. În sud, înaintarea Armatei a 28-a sovietice a generalului Gherasimov a amenințat cu încercuirea Armata I Panzer, iar forțele germane au fost atacate direct de Armata a 51-a a generalului Trufanov. Într-un atac foarte îndrăzneț, pe 24 decembrie, tancurile sovietice
Operațiunea Saturn () [Corola-website/Science/307592_a_308921]
-
mai 1941, la cinci ani după ce împăratul a fost forțat să fugă din țară. Elibererea Etiopiei a reprezentat prima victorie a Aliaților în al doilea război mondial și a permis forțelor lor să se deplaseze în Egipt pentru a opri înaintarea Axei spre Cairo. Victoria rapidă și relativ ușoară a fost rezultatul rezistenței armate neînduplecate și neîntreruptă a patrioților etiopieni în anii de după ocuparea țării. Fiji era colonie britanică în timpul celui de-al doilea război mondial. Forța defensivă din Fiji a
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
se alăture Armatei I de tancuri și să forțeze traversarea cursului inferior al Donului. Această mișcare bruscă a unei întregi armate a creat mari probleme logistice, printre altele și stării proaste a drumurilor sovietice. Dopurile de trafic au întârziat atât înaintarea Grupului A cât și a Grupului B. De asemenea, a lipsit Armata a 6-a de sprijinul vital al tancurilor, încetinindu-i înaintarea și oferind astfel rușilor timp suplimentar pentru consolidarea pozițiilor lor defensive. Grupul A a cucerit Rostovul pe
Operațiunea Albastru () [Corola-website/Science/307646_a_308975]
-
mari probleme logistice, printre altele și stării proaste a drumurilor sovietice. Dopurile de trafic au întârziat atât înaintarea Grupului A cât și a Grupului B. De asemenea, a lipsit Armata a 6-a de sprijinul vital al tancurilor, încetinindu-i înaintarea și oferind astfel rușilor timp suplimentar pentru consolidarea pozițiilor lor defensive. Grupul A a cucerit Rostovul pe 23 iulie 1942. În același timp, rușii au început o luptă eficientă de partizani în spatele liniilor germane și a implicat germanii în lupte
Operațiunea Albastru () [Corola-website/Science/307646_a_308975]
-
fiind plasate două armate sovietice. Pe 29 august, Armata a 4-a Panzer a atacat prin această pungă spre Stalingrad. Armata a 6-a a încercat la rândul ei să atace, dar tancurile sovietice au contraataacat, întârziind cu trei zile înaintarea germană, ceea ce a permis evacuarea majorității trupelor sovietice din pungă și retragerea spre pozițiile defensive din Stalingradul. Gheorghi Jukov a fost numit la comanda apărării orașului la începutul lunii septembrie. El a organizat o serie de atacuri dinspre nord, care
Operațiunea Albastru () [Corola-website/Science/307646_a_308975]
-
spre coasta Mării Azov. Primejdia creată de această operație era așa de mare încât comandamentul german a trebuit să renunțe la încercare de despresurare a Armatei a 6-a de la Stalingrad, iar în loc de aceasta să-și îndrepte atenția spre oprirea înaintării formațiilor Armatei Roșii, simultan încercând să retragă cât mai mulți soldați germani spre vest. Drept consecință, cele mai puternice divizii implicate în efortul se spargere a încercuirii, și anume Divizia a 6-a Panzer, și-a schimbat direcția de atac
Raidul de la Taținskaia () [Corola-website/Science/307702_a_309031]
-
se ascundă în subterane și au hărțuit forțele germane mai multe luni, până au fost eliminați definitiv. Fortăreața Brest a primit titlul de Fortăreață Erou în 1965. Orașul Minsk, capitala RSS Belaruse, a fost încercuit de trupele germane aflate în înaintare la sfârșitul lunii iunie 1941. Prinși în capcana unui mari pungi, apărătorii sovietici și-au apărat pozițiile cu disperare. Rezistența lor a fost înfrântă pe 9 iulie, peste 300.000 de soldați sovietici fiind luați prizonieri. În cei trei ani
Oraș Erou () [Corola-website/Science/307715_a_309044]
-
000 de civili din oraș și zona înconjurătoare. Regiunea Minskului a devenit centrul unei foarte puternice mișcări de partizani care a pus foarte multe probleme ocupantului german. Minskul a primit titlul de Oraș Erou în 1974. Alflat pe direcția de înaintare a armatei germane spre Moscova, orașul Smolensk a fost locația unei bătălii foarte sângeroase în vara anului 1941. Diviziile de blindate ale Grupului de Armate Centru au declanșat atacul pe 10 iulie 1941, reușind să încercuiască forțele sovietice din regiunea
Oraș Erou () [Corola-website/Science/307715_a_309044]
-
dat, sovieticii au reușit chiar să străpungă încercuirea, prin spărtura respectivă fiind evacuate numeroase trupe care au fost amplasate mai apoi pe noi poziții defensive. Luptele s-au încheiat în septembrie. Luptele grele din regiune au întârziat în mod considerabil înaintarea germană spre Moscova, astfel încât apărătorii capitalei au avut un răgaz suplimentar pentru întărirea defensivei. Smolenskul a primit titlul de Oraș Erou în 1985. Capitala RSS Ucrainiene a fost martora celei mai mari bătălii de încercuire din vara anului 1941. Când
Oraș Erou () [Corola-website/Science/307715_a_309044]
-
pe 8 septembrie 1941. Golful Finic era la râdul lui de marina militară germană și de minele marine, singura legătură a Leningradului cu restul teritoriului sovietic era reprezentată cale apei de peste Lacul Ladoga. Finlandezii nu au refuzat să se continue înaintarea la sud de râul Svir și să cucerească restul malului Lacului Ladoga, așa cum le ceruseră germanii. Cum luarea cu asalt a orașului a părut comandamentului german mult prea costisitoare, ei au ales să asedieze Leningradul pentru a-i sili pe
Oraș Erou () [Corola-website/Science/307715_a_309044]
-
flancului sudic al defensivei Moscovei și favorizând contraofensiva care avea să îndepărteze pericolul din preajma capitalei sovitice. Tula a primit titlul de Oraș Erou în 1976. În 1941, germanii au suferit în fața Moscovei prima lor înfrângere decisivă a campaniei din URSS. Înaintarea Grupului de Armate Centru a fost stopată la sfârșitul lunii noiembrie 1941 în suburbiile Moscovei. Guvernul sovietic a fost evacuat, însă Stalin a rămas în oraș. zbătându-se între disperare și hotărâre, populația capitalei a ajutat la construirea fortificațiilor din afara
Oraș Erou () [Corola-website/Science/307715_a_309044]
-
germane foarte bine puse la punct, Armata Roșie a fost capabilă să execute câteva străpungeri, eliberând orașele importante precum Smolesk și Roslavl. După aceasta, sovieticii au început lupta pentru eliberarea Belarusului. După încheierea operației ofensive se poate trage concluzia că înaintarea sovietică a fost relativ modestă și cu un ritm scăzut, în principal datorită rezistenței puternice foarte ridicate. Operațiunea a fost divizată în trei etape: 7 - 20 august, 21 august - 6 septembrie și 7 septembrie - 2 octombrie. Deși a jucat un
Bătălia de la Smolensk (1943) () [Corola-website/Science/307721_a_309050]
-
din zona de operații. Rețeaua de drumuri era slab dezvoltată, iar drumurile pavate erau rare. După ploile torențiale, fenomen normal în verile din regiune, cele mai multe drumuri se transformau în albii de noroi, (fenomen numit de ruși rasputița), ceea ce îngreuna mult înaintarea trupelor mecanizate și ridica uriașe probleme logistice. În ceea ce privește căile ferate, sovieticii aveau acces la o singură cale importantă: Rjev - Viazma - Kirov. Pe de altă parte, Wehrmachtul controla o rețea mai dezvoltată de șosele și căi ferate, cu nodurile importante de
Bătălia de la Smolensk (1943) () [Corola-website/Science/307721_a_309050]