10,749 matches
-
Nada" nimic, la care răsuflam ușurat. După restaurant, având în vedere oboseala drumului, emoțiile cu voucherul și diferența de fus orar, am căzut "secerați". Se înserase când ne-am trezit, am mâncat ceva ușor la restaurant și am ieșit să admirăm Madridul "by night". Era strălucitor, elegant, interesant, cu străzile pline , cu autoturisme "de marcă", vitrine amenajate cu gust, baruri și restaurante care-ți făceau cu ochiul. Am ajuns în vestita "Puerta del Sol", cu aglomerația ei obișnuită, veritabil Turn Babel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu gust, baruri și restaurante care-ți făceau cu ochiul. Am ajuns în vestita "Puerta del Sol", cu aglomerația ei obișnuită, veritabil Turn Babel, loc de întâlnire al tuturor limbilor lumii. Aici am luat loc la terasa unei cofetării ca să admirăm furnicarul pieței, delectându-ne cu două cupe de înghețată de fructe, uriașă, aromată și apetisantă. Ne-am reîntors la hotel târziu, am deschis televizorul și am butonat până am dat peste un program de "copla", interpretat de maestrele genului. A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
intitula "Somnul rațiunii naște monștri". Le-am urat ca atare să le stea berea în gât! (deși făcuseră ei "cinste", în contul "Instituției"). În scurtul sejur madrilèn n-am stat locului, reușind să vizităm Muzeul Prado, Palatal regal, Catedrala, să admirăm monumentele celebre și chiar sa vizităm "pasiv" marele magazin "Corte Ingles". Plecam cu regretul că fusese "doar atât", neștiind că aveam să mă întorc la Madrid peste 14 ani în calitate de consilier diplomatic al ambasadei! În ziua plecării la aeroport am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mulți ani la conducerea celebrei Opere, care i-a și pus la dispoziție o lojă pentru un spectacol de gală. Spectacolul în cauză era "Mireasa vândută" și mă trezesc la un moment dat că Spiess, pe care-l știam și admiram de mulți ani, îmi spune cu titlu de glumă: "Vasilică, hai să vindem biletele la Operă și cu banii să mergem la restaurant". N-am vândut "loja", deși s-ar fi găsit mulți amatori, dar la restaurant am fost! Cunoscusem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
decizie de plecare la o misiune diplomatică. Fusesem prin mai toate țările europene, în SUA și Canada și nu mă atrăgea nici o destinație "occidentală". Pentru mine, "occidentalii" erau prea previzibili, prea "scorțoși" și uneori distanți, prea calculați și pragmatici. Le admiram cultura, atât materială, cît și spirituală, erau ordonați, harnici, disciplinați. În toate contactele mele cu ei nu m-am simțit niciodată în inferioritate, dimpotrivă, cum se spune "le-am dat clase" la toate capitolele meserie, cultură, ținută. Poate greșesc, poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
misiuni. Trecusem pe la Rio în drum spre casă, în 1981, și revenisem peste 10 ani, cu prilejul Bienalei de la Sao Paulo, ocazie cu care vizitasem și noua capitală, Brasilia. Spre dimineață, când Boeingul 747 plutea deja deasupra Braziliei, puteam să admir de la înălțime această țară-continent, imensă, uluitoare, fascinantă. De la aprobarea numirii mele în calitate de Consul General și până la plecare, m-am pus serios pe treabă, căutând să aflu cât mai multe despre Brazilia și brazilieni, despre Rio și "cariocani", despre istoricul relațiilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Aur. După masă, n-a mai fost nevoie să ieșim la cumpărături, fiindcă aveam două frigidere pline, prin grija colectivului, cu de toate, așa că ne-am ocupat de desfacerea bagajelor, am dat câteva telefoane acasă la rude și prieteni, am admirat de pe terasă celebra statuie de pe Corcovado și, într-un târziu, am adormit. Mi-am început misiunea cu o întâlnire la prima oră cu colaboratorii: un viceconsul, un consilier economic, un secretar II economic, un administrator-șofer, cu soția secretară-contabilă, un portar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
am trimis pe administrator să cumpere ciment și pietriș și în câteva zile contra a numai 150 de dolari aveam douăzeci de stâlpi de "5 stele". I-am montat tot noi, spre supărarea vecinului cu atelierul auto și pot fi admirați și astăzi în fața Consulatului. Din nou, onoare muncii! Imediat după sosirea mea la Rio și contactul cu colaboratorii și cu "locul de muncă", prioritatea Nr. 1 a constituit-o îndeplinirea demersurilor necesare începerii misiunii, vizitele de prezentare la autoritățile locale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
culorile, în aplauzele celor prezenți și pocnetele sticlelor de șampanie. A doua zi, ziarele scriau că primăria orașului și patronii hotelurilor de pe Avenida Atlantica ar fi "pus la bătaie" peste 60 de tone de artificii! Am mai rămas puțin să admirăm focurile de artificii și dansatorii de samba, care acolo, la malul oceanului, pe o noapte superbă, se contopeau într-un spectacol unic, de neuitat! Am mai fi stat, dar ne-am gândit la cei rămași la Consulat și la Revelionul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
domeniile. Cu ambasadorul și colaboratorii săi am mai petrecut ore bune în ambasadă pentru definitivarea Raportului de activitate pe anul 1992 și a Programului de măsuri pe anul 1993. După acest "maraton diplomatic", însoțiți de un coleg, am putut să admirăm capitala. Brasilia, "orașul mileniului al treilea", cum a fost numită încă de la nașterea sa, este opera a patru "pionieri" care s-au luptat și au crezut în visele lor: președintele Juscelino Kubitschek, arhitectul Lucio Costa, arhitectul Oscar Niemeyer și pictorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a oferit un cocktail, iar eu am prezentat informații privind arta populară românească și Muzeul Satului și am acordat interviuri presei scrise și posturilor locale de radio și televiziune. A doua zi dimineață, am vizitat în compania doamnei Rusu orașul, admirând zonele pietonale, printre care renumita Rua das flores, plină de la un capăt la altul de coșuri cu flori, am asistat la discuțiile din Boca Maldita Gura spurcată, Hyde Park-ul din Curitiba, unde fiecare spune ce-i trece prin cap
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Emil Boroghină, ai noștri urmau să fie prezenți cu "Titus Andronicus". Înainte de a părăsi Sao Paulo, ne-am rezervat timp pentru a vizita MASP Muzeul de Artă din Sao Paulo, situat într-o modernă clădire de pe Avenida Paulista, unde am admirat valoroasele lucrări de artă braziliană, dar și opere semnate de Rafael, Rembrandt, Goya, Monet, Van Gogh, Picasso și pentru a da "o tură" prin coloratul și atrăgătorul "Targ de artizanat", cu tot felul de minuni din pietre semiprețioase, argint, alamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
sau alte distracții "internaționale". Zecile de hoteluri și restaurante de pe Avenida Atlantica sunt redute vestite pentru toți cei care doresc să vadă sau să fie văzuți, terasele fiind mereu pline de cei tentați să guste excelentele preparate culinare sau să admire dansatorii de samba, luptătorii de "capoeira" sau faimoasele "mulatas". Pentru noi, Copacabana însemna kilometri de plimbare pe malul oceanului, în cântul valurilor și sub briza răcoroasă, o bere "estupidamente gelada" (rece bocnă), băută la o terasă, sau "laptele" răcoros și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pește proaspăt prins din ocean. Aveam câțiva români stabiliți de mulți ani la Rio care locuiau în blocurile privilegiate de pe Avenida Atlantica, în apartamente elegante, confortabile, unde eram invitați la diverse aniversări și sărbători sau pur și simplu pentru a admira Copacabana de la "înălțime". Mi-a rămas în amintire apartamentul domnului Steuermann, un român-evreu foarte bogat, cu o avere făcută din negoțul de arme, care afirma că a fost ultimul secretar al lui Nicolae Titulescu la Geneva, datorându-i marelui nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Aici își dădeau întâlnire boemii din Rio cu odraslele celor avuți, aici se lansa moda, aici au răsunat primele melodii rock și ale Beatlesilor. Tot aici, doi faimoși membri ai "Republicii din Ipanema", poetul Vinicius Morais și compozitorul Tom Jobim, admirând o frumoasă domnișoară, aveau să lanseze faimoasa melodie "A garota de Ipanema" ("Fata din Ipanema"). Astăzi, cei doi sunt niște "dispăruți" iluștri, două străzi din cartier purtându-le numele, iar "frumoasa" Heloisa Pinheiro este o relicvă vie, mama a patru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
vârf, emoțiile ascensiunii generau o "furie" pentru cumpărături artizanat și tricouri cu reproducerile "Căpățânei de zahăr" pentru prietenii din țară ce o știau doar din fotografii. După cumpărături, cu ce ne mai rămânea prin buzunare, ne cinsteam la cochetul restaurant admirând pomii, florile, oceanul și minunatul oraș. Nu poți vorbi de Brazilia și de Rio fără să vorbești de fotbal. Îmi place fotbalul de calitate, de aceea nu pot spune că am o echipă preferată, ca atâția milioane de fani care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Palatul este, în comparație cu alte edificii senioriale europene, o clădire modestă, de două etaje, zugrăvită în roz și alb, care adăpostește mobilier și obiecte personale ale familiei imperiale, fotografii, cărți, manuscrise, bijuterii, costume pentru acțiunile protocolare. În grădina Palatului pot fi admirate trăsuri din secolele XVIII și XIX, cu decorații de aur și harnașamente pentru 8 cai. În apropiere, "Casa de oaspeți", unde erau primiți invitații familiei imperiale, astăzi fiind locuită de strănepotul împăratului, Dom Pedro de Orleans e Braganca. O altă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
bibliotecă în rafturile căreia odihneau nu mai puțin de 8000 de volume românești sau despre România, apărute în Europa, America de Nord și de Sud, Australia, plus o impresionantă colecție de ziare și reviste cu articole despre România! Ieșind în grădină, am admirat un bust al lui Eminescu, iar pe prispă odihneau busturile lui Nicolae Iorga, Sadoveanu și Creangă, toate foarte reușite, modelate după fotografii de elevii școlii de meserii din Macaubas! Conform programului, a urmat întâlnirea cu autoritățile municipale, iar după-amiază, inaugurarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
stop în tot orașul. După "programul oficial", respectiv întrevederi la Prefeitura da Cidade primăria orașului și la principalul institut de învățământ superior (din cele 8 ale orașului), Universidad Federal do Bahia, cum timpul era foarte scurt, am profitat pentru a admira puțin centrul istoric și portul. Am fost însoțiți în acest "tur de forță" de singurul român stabilit în Salvador, un inginer specializat în forări de puțuri pentru apă, care nu știu câtă apă a găsit, dar cu siguranță găsise un loc minunat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de 31 decembrie madrilenii se întâlneau în Puerta del Sol pentru a întâmpina cele douăsprezece bătăi de clopot ce anunțau sosirea noului an cu veselie, dansuri și cântece. Să le fie de bine! Am avut totuși ocazia de a-i admira în veselia lor dezlănțuită cu ocazia sărbătorii "Regilor Magi", când Madridul se transformă într-un imens teatru popular, spre bucuria copiilor, dar și a adulților. Ianuarie avea să ne aducă și o surpriză plăcută invitația la Palatul Regal. Exista obiceiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
La ora meciului stadionul arăta superb, inclusiv gazonul, era o zi frumoasă în care ai noștri, din păcate, au luat o bătaie pe cinste, cu 4-1! Am participat, alături de echipă, la recepția oferită seara de Atletico Madrid, la restaurantul clubului, admirând în vitrine zecile de trofee cucerite de acest club legendar, dezmierdat de madrileni cu apelativul "los colchoneros" saltelarii, după echipamentul alb cu dungi roșii, amintind de tradiționala pânză de saltea. Am avut plăcerea de a-l însoți pe Corneliu Vadim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
așa că ne-am cazat pe unde am găsit, la un hotel de 3 stele, situat excelent, chiar în centru. Am avut astfel ocazia să asistăm la viața nocturnă a orașului, să ascultăm orchestrele de prin localuri și parcuri și să admirăm toaletele frumoaselor andaluze ce se plimbau în sus și în jos, visând probabil la o întâlnire cu Don Juan. A doua zi, ne-am început cursa contra cronometru prin Sevilla, aidoma turiștilor americani din simpaticul film " Dacă e marți, e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
eram mereu pe urmele lui Domenikos Theotokopulos, El Greco, născut în Creta, trecut pe la școlile maeștrilor din Veneția și Roma și poposit la Toledo la 1577. Îl știam pe el și impresionanta lui operă, din albume, filme documentare, din monografii și admirasem de multe ori cele câteva lucrări din Muzeul Național de Artă. Cu el mă întâlnisem și la Luvru, și la Ermitaj, și prin alte muzee mari ale lumii. La Toledo, unde și odihnește din 1614, a lăsat multe opere prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
îmi aminteam de Toledo cel de demult, zugrăvit atât de viu de scriitorul german Lion Feuchtwanger în romanul său "Die judin von Toledo" "Evreica din Toledo". La Segovia obiectivul era apeductul roman, pe care nu mă mai săturam să-l admir, mai ales de când aflasem că respectiva construcție de 2000 de ani este folosită și azi, prin vechile canale fiind montate țevile care aprovizionează orașul cu apă. Ce a rămas din apeductul de 18 kilometri, respectiv, un fragment cu înălțimea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu siguranță și am prezentat și programul meu de activitate în Republica Orientală a Uruguayului. Printre cei care mi-au adresat întrebări a fost și senatorul Al. Paleologu, distins scriitor și "coleg de breaslă" prin scurta misiune la Paris. (Îl admiram pe "conu Alecu", îmi plăceau gândirea sa rafinată, profundă, replica scânteietoare, cultura vastă, dar ca diplomat n-am putut fi de acord cu ambasadorul Paleologu care striga "Trăiască Regele" pe treptele ambasadei de la Paris! Una că nu Regele îl numise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]