9,608 matches
-
select. Dacă ar fi să Îl credem pe Nestor Roqueplan, am spune câteva cuvinte și despre „cobaii” lui d’Orsay, aristocrați englezi de vază, pe care nobilul francez experimentează În primul rând culori: contele de Chesterfield, cedând cu supunere În fața albastrului În care Îl Îmbracă din cap În coadă d’Orsay; sau ducele de Beaufort, pe care Îl asortează cu gazonul și Îl echipează În verde. Stă la loc de cinste În această galerie a dandy-lor Înveșmântați și excentricul Baudelaire, pe
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
o zi de toamnă prin parc: „Oh, da... După frunzele moarte...”. Sau să pomenim costumele lui Drieu La Rochelle, ușor demodate, cu linia lor englezească, insistând mereu asupra unui detaliu bleu, ca pată de culoare (batistă, cravată, cămașă), asortat cu albastrul ochilor. Să nu uităm Însă că, aproape de Începuturile dandysmului „istoric”, deci pe vremea lui Brummell, era de foarte bon ton să ai hainele jerpelite, iar dandy-i, În căutare de noi și noi sfidări, „ajunși - spune Barbey - la capătul impertinenței
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
a pus pecetea numelui său trăia În Aubrey de Vere În deplină strălucire. Până și plăcerii de a se sulemeni Îi găsisem astfel tălmăcirea: cei dintâi locuitori ai Albionului de care se pomenește nu-și boiau În Întregime goliciunea În albastru?”. Evocarea lui Brummell, despre care știm că a fost unul dintre idolii lui Barbey și ai lui Baudelaire, a prilejuit, În critica românească, o serie de considerații asupra dandysmului lui Mateiu. Observația, formulată prima dată de Perpessicius, a fost abuziv
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
aceste cuvinte: „Am trăit În 29 de ani mai mult decât alții În 100. Am călătorit, am văzut, am scris. Spune surorilor mele să-și trăiască fără excese, dar să-și trăiască viața. Să umble pe propriile lor picioare”. În albastrul copilăros și Înlăcrimat al privirii obosite, amintirile amare au intersectat, probabil, o clipă, aripa nostalgiei. „Să se plimbe unde sunt flori, să culeagă flori. De mine uitați. Și veți uita. E mai bine de plâns lângă un mormânt decât de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nou, erau uniți de gândul la acel personaj, la acel necunoscut, același dintre atâtea terțe persoane, de parcă s-ar fi plimbat Împreună prin același peisaj: copaci, pajiști, cer, simțind subit neputința de a ști de ce Într-un loc totul este albastru, iar În altul se adaugă norii. Simțeau toate aceste terțe persoane Înconjurându-i, Învăluindu-i ca acea sferă imensă care ne Împrejmuiește și ne privește uneori cu un ochi străin, sticlos, făcându-ne să tremurăm atunci când zborul unei păsări taie
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
într-o democrație țărănească și unei politici de relații strînse cu Occidentul. În Europa, noul val era însoțit de o modă a uniformelor, cu o gamă extrem de variată de cămăși negre, brune, galbene etc. În România, culorile erau verdele și albastrul 2. Toate acestea duceau la confuzie și disperare în rîndul intelectualilor din Occident, dar în Europa central-răsăriteană dezorientarea era și mai mare. Iată o notă autobiografică a dramaturgului român Eugen Ionescu, intitulată Rinocerii: "Rinocerul este omul ideilor venite din afară
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
mare parte a populației. De exemplu, mai mulți oameni se vor împiedica de trepte la urcare sau vor cădea pe scări la coborâre, dacă nu se va face clar distincția între partea orizontală a treptei și cea verticală. Diferența dintre albastru și verde va fi mai greu de perceput pentru cumpărători, iar galbenul va fi o culoare-capcană pentru designeri - toate culorile vor fi puțin galbene. Rezultatul este că ambalajele, indicatoarele și reclamele vor trebui să fie realizate cu mai mult contrast
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
zburând printre florile Întunecate din grădina Julietei. Mama făcea tot ce putea ca să Încurajeze sensibilitatea mea generală față de stimulii vizuali. Câte acuarele a pictat pentru mine! Ce revelație am avut când mi-a arătat liliacul crescut din combinația roșului cu albastrul! În casa noastră din St. Petersburg, scotea uneori dintr-o nișă secretă din peretele camerei ei de toaletă (În care mă născusem), o grămadă de bijuterii, ca să mă amuze Înainte de culcare. Eram foarte mic pe atunci și acele diademe, coliere
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
grijă din pământ ceva cu adevărat frumos, cum ar fi o familie de pui de edulis cu capișoane sau acea varietate de scaeber asemănătoare cu marmura. În după-amiezile Înnorate, singură În ploaia măruntă, cu un coș pe braț (pătat cu albastru pe dinăuntru de cineva care pusese afine În el), mama pornea Într-un lung tur de cules ciuperci. Spre ora cinei, putea fi văzută ieșind din adâncurile nebuloase ale unei alei din parc, mica ei siluetă, Într-o pelerină cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
lui Golovnin, din peninsula Seward, din vestul Alaskăi, unde trăiește fluturele Parnassius phoebus golovinus (care cere neapărat un sic), descris de doctorul Holland; dar străbunicul nu are cu ce se lăuda În afară de râulețul foarte albastru, aproape indigo, chiar scandalos de albastru, care șerpuiește printre stânci ude; căci a părăsit curând marina, n’ayant pas le pied marin (după cum se exprimă vărul meu Serghei Sergheevici, care mi-a dat informații despre el) și a trecut În garda moscovită. S-a căsătorit cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
personaj familiar din mica ei lume, se bucurase teribil În toamna precedentă - de a culege de pe jos și de a aranja apoi pe o foaie mare de hârtie frunze de arțar care alcătuiau ulterior spectrul aproape complet al culorilor (minus albastrul - mare deziluzie!), de la verde la citron, de la citron la portocaliu și așa mai departe, trecând prin nuanțe de roșu la purpuriu, maroniu-purpuriu, din nou la roșcat și Înapoi prin citron la verde (care era foarte greu de găsit și atunci
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
franceză, Încă vagă, care Îi va lua locul. Iar acum creioanele colorate intră În acțiune. Cel verde, printr-o simplă răsucire a Încheieturii mâinii, putea produce un copac creț sau vârtejul provocat de un crocodil care s-a scufundat. Cel albastru trasa o simplă linie de-a curmezișul foii - și orizontul tuturor mărilor era acolo. Unul Îngrozitor de tocit Îmi ieșea mereu În cale, ca să mă Încurce. Cel maro avea veșnic vârful rupt, la fel și cel roșu, dar uneori, imediat după ce
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
după un pasaj solid, dificil. 5 Între timp decorul se schimbă. Copacul plin de promoroacă și uriașul troian de zăpadă cu gaura lui gălbuie fuseseră curățate de un servitor tăcut. După-amiaza de vară este Însuflețită de nori repezi care Înfruntă albastrul cerului. Pe cărările grădinii se mișcă umbre cu ochi. Brusc, lecția ia sfârșit și Mademoiselle ne citește pe veranda unde rogojinile și scaunele Împletite degajă un miros tare, de paie, În zăpușeala din aer. Pe policioarele albe de la ferestre și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
aici fluturi arctici cu totul speciali, ale căror imagini sau, și mai bine, descrieri ilustrate, le-am venerat timp de câteva sezoane. În clipa următoare mă aflam printre ei. Pe deasupra micilor tufe de afini de mlaștină cu fructe de un albastru Întunecat, ca de vis, pe deasupra ochiului maroniu de apă stătută, pe deasupra mușchiului și a mocirlei, pe deasupra florilor cu spini ale parfumatei orhidee de mlaștină (acea nocinaia fialka a poeților ruși), un micuț Fritillaria mohorât, purtând numele unei zeițe scandinave, a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
din ghearele părinților ei, care erau „des bourgeois de Paris“, după cum am auzit pe cineva spunându-i mamei, ridicând ușor din umeri. Am interpretat În felul meu acel dispreț, știind că oamenii aceia veniseră tocmai de la Paris În limuzina lor albastru cu galben (o aventură mondenă pe atunci), În schimb fuseseră atât de meschini Încât s-o trimită pe Colette Împreună cu cățelul și guvernanta ei cu un tren cu vagoane obișnuite. Câinele era o femelă de fox-terrier cu clopoței la zgardă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
sunt strâns Înrudite. Înăuntru nu era nici o mobilă, În afară de o masă rabatabilă prinsă cu niște balamale ruginite de peretele de sub fereastra de la răsărit, prin ale cărei despărțituri, două sau trei, unele fără geam, altele cu geamuri palide, printre nuanțele de albastru afumat și de roșu beat, puteai zări râul. Pe o scândură a pardoselii, zăcea pe spate, la picioarele mele, o muscă de cal moartă, lângă rămășițele cafenii ale unui mâțișor de mesteacăn. Porțiunile văruite În curs de dezintegrare de pe interiorul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cădere violentă de apă, sub care copacii se clătinaseră și se smuciseră, a fost redusă dintr-odată la niște linii oblice aurii și tăcute, ce se izbeau, când scurte când lungi, de fundalul tot mai domoalei agitații vegetale. Vârtejuri de albastru voluptuos se desfășurau Între nori măreți - grămadă peste grămadă de alb pur și cenușiu purpuriu, lepota („frumusețe maiestuoasă“, În rusa veche), mituri mișcătoare, guașă și guano, În ale căror unduiri puteai desluși o aluzie mamară sau masca mortuară a unui
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Dobujinski, Alexandre Benois - atât de drag mie pe vremea aceea. La sfârșitul după-amiezelor ne așezam pe ultimul rând de scaune În unul dintre cele două cinematografe (Pariziana și Piccadilly) de pe bulevardul Nevski. Arta progresa. Valurile mării erau vopsite Într-un albastru bolnăvicios și În timp ce năvăleau, lovindu-se Înspumate de o stâncă neagră din amintirile mele (Rocher de la Vierge, Biarritz - ce ciudat este - mă gândeam - că revăd plaja copilăriei mele cosmopolite), o mașinărie specială imita zgomotul valurilor, producând un fel de clipoceală
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mingi; sau un fluture Camberwell Beautys, exact de aceeași vârstă cu idila noastră, Încălzindu-și la soare aripile negre vătămate, cu marginile Înălbite de hibernare, pe speteaza unei bănci din Grădina Alexandrovski; sau dangătele clopotelor catedralei În aerul tăios, deasupra albastrului Întunecat al apelor unduitoare ale Nevei, eliberate cu voluptate de ghețari; iarmarocul din zloata presărată cu confetti de pe bulevardul Gărzii Călare În Săptămâna Mâțișorilor, cu vacarmul lui de scheunături și pocnituri, cu jucăriile lui de lemn, cu strigătele vânzătorilor de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În orig.). . Aparținând bibliotecii Universității Oxford, reamenajată de Sir Thmoas Bodley (1545-1613), diplomat și erudit englez. . Nu sunt decât fluturi de zarzavat! (În fr. În orig.). . Un fluture de aur În zborul lui ușor / Străbate Înmiresmate câmpuri (Salcia). . Înghețată În albastru, cu aripa mărețului Sylvan (În fr. În orig.). . Omletă cu dulceață de fragi (În fr. În orig.). . Terenuri de vânzare (În fr. În orig.) . Arahide (În fr. În orig.) . Cine iubește cu foc pedepsește cu foc (În fr. În orig
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
1881. Traducerea: „Lojile sunt pline. Câteva figuri cunoscute: doamna Eliza Millo, care, din păcate, ne va părăsi nu peste mult timp; doamna Ale xandrina Florescu, cu o pălărie de satin cu panglici, doamna Candiano, totdeauna drăguță, doamna Carol Pherekyde în albastru «Minerva», cu o pălărie «empire» cu pene albe, doam na Pillat în «merveilleuse» [femeie elegantă de pe vremea Directoratului] etc. În fotolii, tineretul elegant din înalta societate, întreg high-life ul masculin“ (fr.) Ce stil, ce oameni și ce vremuri!?... Toate acestea
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
partea cea mai rea, apoi celelalte; focul, care este pentru el ceea ce era sfinxul pentru Oedip, punctul unde viața i s-a schimbat esențial, căpătînd un sens la care va raporta apoi totul... Singur Într-o beție de lumină, de albastru și să nu poți să uiți, să nu poți să ierți, să deschizi ochii doar pentru a privi sumbru cerul, să deschizi buzele doar pentru a murmura că nimeni nu poate fi egalul zeilor decît după ce-a disprețuit frica
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și unse cu mirodenii, uitînd că pe buzele zeului se lățește un surîs străin de orice pasiune. Și uitînd că sînt inutile eforturile de a imita un suflet olimpian. Cum inutil am Încerca să amestecăm cele mai curate nuanțe de albastru pentru a obține culoarea cerurilor lui Fra Angelico, frumoase ca un descîntec Împotriva morții. Mi-ar trebui sufletul care a Îndemnat mîna să obțină aceste miracole de liniște și de puritate. Și nu-l am. Știu. Cum știu că venind
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ar vrea să ne reproșeze Apolo... Dar ce mi-ar putea dovedi o zi limpede daca nu mă bucur de ea? SÎnt aici, În această zi frumoasă pe care ar fi păcat s-o trădez, marea foșnește la cîțiva pași, albastrul acestei mări arde În amiază ca un foc și mă purifică, iar nisipul e cald ca și trupul meu. Nu vreau să mă gîndesc la nimic altceva pentru că totul e aici, tot ce sînt, tot ce vreau și ce simt
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
În efortul său Împărțit În două direcții contrare. Ceea ce părea un privilegiu se dovedește a fi doar o formă de sclavie. Are sens să-mi amintesc acum atîtea ezitări de care m-am făcut vinovat? CÎnd cerul e atît de albastru și vîntul sărat și umed Îmi limpezește privirea? Dar dacă Îmi voi retrage mîinile speriat de cîte ori voi simți zvîcnind propriul meu sînge sub Întrebări, ce rost mai are să scriu? Deschizînd buzele pe obrazul Întors spre trecut, Ianus ar
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]