13,659 matches
-
pot ajuta programul de relații publice, servind că ambasadori neoficiali. Mulți spun că angajatul este resursă cea mai importantă a companiei, insă puțini o și demonstrează în practică. Obiectivele programelor de comunicare internă constau în: -Transmiterea valorilor organizaționale către angajați, ambasadorii brandului și ai companiei; Comunicarea organizațională în sprijinul calității serviciilor educaționale- Diaconu Nicoleta 66 -Omogenizarea echipei și integrarea acesteia în structura la nivel internațional; -Motivarea și retenția angajaților; -Transparență și câștigarea încrederii în companie și management; Gestionarea eficientă a situațiilor
COMUNICAREA ORGANIZAŢIONALĂ ÎN SPRIJINUL CALITĂŢII SERVICIILOR by Nicoleta Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/656_a_998]
-
grup, seminariile, jurnalul intern de întreprindere, prezentarea de fime, poștă electronică și rețelele interne de calculatoare,etc. Atunci cand angajații sunt informați în legătură cu problemele companiei și cu soluțiile de rezolvare a acestora, ei pot ajuta programul de relații publice, servind că ambasadori neoficiali. Mulți spun că angajatul este resursă cea mai importantă a companiei, insă puțini o și demonstrează în practică. Obiectivele programelor de comunicare internă constau în: -Transmiterea valorilor organizaționale către angajați, ambasadorii brandului și ai companiei; Comunicarea organizațională în sprijinul
COMUNICAREA ORGANIZAŢIONALĂ ÎN SPRIJINUL CALITĂŢII SERVICIILOR by Nicoleta Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/656_a_998]
-
pot ajuta programul de relații publice, servind că ambasadori neoficiali. Mulți spun că angajatul este resursă cea mai importantă a companiei, insă puțini o și demonstrează în practică. Obiectivele programelor de comunicare internă constau în: -Transmiterea valorilor organizaționale către angajați, ambasadorii brandului și ai companiei; Comunicarea organizațională în sprijinul calității serviciilor educaționale- Diaconu Nicoleta 66 -Omogenizarea echipei și integrarea acesteia în structura la nivel internațional; -Motivarea și retenția angajaților; -Transparență și câștigarea încrederii în companie și management; Gestionarea eficientă a situațiilor
COMUNICAREA ORGANIZAŢIONALĂ ÎN SPRIJINUL CALITĂŢII SERVICIILOR by Nicoleta Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/656_a_998]
-
au înmulțit (I. Nestor, C. Daicoviciu, A. Sacerdoțeanu, A. Oțetea); s-au salvat de la represalii (P.P. Panaitescu). Câțiva au devenit miniștri (P. Constantinescu-Iași, C. Daicoviciu) sau deputați (P. Constantinescu-Iași, C. Daicoviciu, A. Oțetea, M. Sadoveanu, A. Rosetti, G. Călinescu), alții ambasadori (I. Iordan, Gr. Moisil, M. Neculcea, S. Stoilov, M. Ralea, T. Vianu). Să notăm și faptul că decanii și rectorii Universităților s-au numit dintre acești oportuniști: S. Stoilov, A. Rosetti, G. Oprescu și E. Condurachi (București), E. Petrovici și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ianuarie 1987, consacrată problemei democratizării și politicii de cadre a partidului. Referindu-se la România, acesta constată că aici s-a remarcat „o respingere totală a hotărârilor plenarei. [...] Opiniei publice nu i se dă nici o informație. Ceaușescu îi declară deschis ambasadorului sovietic că nu poate fi de acord cu cele spuse la plenară, că PCUS pășește pe un drum periculos”. La rândul său, Vadim Medvedev subliniază că atitudinea manifestată în țările socialiste față de procesul de restructurare inițiat în Uniunea Sovietică a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
URSS la București, Viulen Pozdniakov. Conținutul acestei convorbiri este dezvăluit de un document aflat în arhiva MAE rus, din care rezultă că, la 21 decembrie 1989, I. Aboimov, adjunct al ministrului sovietic de Externe, l-a primit, la cerere, pe ambasadorul român la Moscova, Ion Bucur, care a relatat conținutul cuvântării rostite de Nicolae Ceaușescu la posturile de radio și televiziune din seara zilei de 20 decembrie și a predat textul acesteia. La rândul său, demnitarul sovietic l-a informat pe
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
român la Moscova, Ion Bucur, care a relatat conținutul cuvântării rostite de Nicolae Ceaușescu la posturile de radio și televiziune din seara zilei de 20 decembrie și a predat textul acesteia. La rândul său, demnitarul sovietic l-a informat pe ambasadorul român că „la 20 decembrie a.c., într-o discuție a lui N. Ceaușescu cu însărcinatul cu afaceri a.i. al URSS în RSR a fost exprimată surprinderea în legătură cu faptul că reprezentanții sovietici fac declarații în problema evenimentelor din Timișoara. în plus
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
însuși, acela de a nu se amesteca în treburile altor țări în nici o condiție, prin nici un fel de mijloace - nici diplomatice, nici de altă natură”. Tot V. Medvedev amintește că la un moment dat generalul Nicolae Militaru a transmis prin intermediul ambasadorului sovietic la București anumite semnale, „făcând aluzie că mișcarea împotriva lui Ceaușescu are destui adepți în rândul militarilor, corpului diplomatic și altor cercuri”, punându-se în fond problema sprijinirii de către partea sovietică a eforturilor cercurilor de opoziție din România. „Aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
nici să sprijinim opoziția împotriva lui Ceaușescu, care începuse să ridice capul în România. Existau semnale în legătură cu formarea în societatea română a masei critice a neacceptării regimului”. Cu prilejul primirii la MAE sovietic în ziua de 21 decembrie 1989 a ambasadorului român la Moscova, la care ne-am referit mai sus, I. Aboimov a pus în fața diplomatului român problema limitării unilaterale de către partea română a intrării cetățenilor sovietici în România, menționând că această măsură a luat prin surprindere partea sovietică. Precizând
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
român problema limitării unilaterale de către partea română a intrării cetățenilor sovietici în România, menționând că această măsură a luat prin surprindere partea sovietică. Precizând că nu deține informații de la București în legătură cu această problemă, despre care aflase doar din presa sovietică, ambasadorul român a asigurat că va aduce această rugăminte la cunoștința conducerii române. în acele zile, la Moscova, se desfășurau lucrările celui de-al doilea Congres al deputaților poporului al URSS. La 20 decembrie 1989, ministrul sovietic de Externe îl informează
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
baza cărora nu se poate crea un tablou complet. Ministrul sovietic scrie că “încercările noastre de a obține o versiune oficială prin București nu au dat rezultate” și că în cursul aceleiași zile va fi invitat la MAE al URSS ambasadorul român la Moscova pentru a obține din partea acestuia informații în legătură cu problema respectivă. Demnitarul sovietic este de părere că, în absența unei informări complete și obiective asupra evenimentelor din România, nu este necesar să se manifeste grabă în adoptarea unei declarații
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
unor consultări sovieto-americane, inclusiv în chestiuni privind forma de sprijinire a noilor autorități de la București. în acest sens, reținem atenția asupra notei redactate cu ocazia primirii, la 24 decembrie 1989, de către adjunctul ministrului de Externe al URSS, I. Aboimov, a ambasadorului american la Moscova, Jack Matlock, la cererea acestuia. Așa cum rezultă din această notă, la încheierea convorbirii, ambasadorul Matlock a exprimat interesul deosebit al Administrației americane de a afla dacă “într-adevăr este absolut exclusă posibilitatea acordării unui ajutor militar de către
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
sens, reținem atenția asupra notei redactate cu ocazia primirii, la 24 decembrie 1989, de către adjunctul ministrului de Externe al URSS, I. Aboimov, a ambasadorului american la Moscova, Jack Matlock, la cererea acestuia. Așa cum rezultă din această notă, la încheierea convorbirii, ambasadorul Matlock a exprimat interesul deosebit al Administrației americane de a afla dacă “într-adevăr este absolut exclusă posibilitatea acordării unui ajutor militar de către Uniunea Sovietică Frontului român al Salvării Naționale”, enunțând, totodată, și o asemenea variantă: „Cum va proceda Uniunea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
posibilitatea acordării unui ajutor militar de către Uniunea Sovietică Frontului român al Salvării Naționale”, enunțând, totodată, și o asemenea variantă: „Cum va proceda Uniunea Sovietică în cazul unei apel în acest sens din partea Frontului”. “în paralel, scrie în continuare diplomatul sovietic, ambasadorul american a avansat o idee, chipurile aprobată la Washington, dând de înțeles că în actuala situație participarea militară a Uniunii Sovietice în evenimentele din România ar putea să nu intre sub doctrina Brejnev”. Poziția sovietică a fost exprimată „foarte clar
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
consemnează faptul că, dezvoltând această teză, „am reținut atenția interlocutorului că, tocmai pornind de la aceste considerente, Uniunea Sovietică s-a pronunțat și se pronunță ca și până acum împotriva convocării Consiliului de Securitate pentru examinarea situației din România”. Răspunzând întrebării ambasadorului american care va fi reacția Uniunii Sovietice în cazul în care Frontul Salvării Naționale va avansa el însuși inițiativa convocării Consiliului de Securitate, Aboimov a replicat că partea sovietică „nu este, deocamdată, gata să examineze o asemenea ipoteză teoretică”. în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
că pe Iacobec Victor l-a adus paroh, apoi l-a numit consilier însă mai mult nu poate face pentru el”. După 1965 au avut loc mai multe întâlniri, inclusiv între funcționari ai Curiei romane și diplomați români. Cornel Burtică, ambasador al României în Italia, își amintește că în iulie 1966, atunci când a avut o primă întâlnire la Grottaferrata cu cardinalul Agostino Casaroli, consacrată aducerii în țară a copiei după Columna lui Traian, prelatul papal i-a propus și discutarea problemelor
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
anii ’80 între România și Vatican sunt foarte puține. Este cunoscut faptul că Agostino Casaroli, secretar de stat al Sfântului Scaun, a avut mai multe întâlniri cu autorități guvernamentale din Europa de Est, inclusiv cu oficiali de la București. în luna iunie 1983, ambasadorul Ion Brad, trimis al guvernului român, înmâna cardinalului Agostino Casaroli un mesaj special pentru Sfântul Scaun. în anumite medii catolice din țară, vizita la Roma a scriitorului Ion Brad, format în școlile Blajului, a căpătat semnificații pe care nu le
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
căpătat semnificații pe care nu le avea, alimentând iluziile privind îmbunătățirea situației Bisericii Catolice și restabilirea relațiilor diplomatice. Aceste iluzii se reflectă și într-o notă a Securității din 6 august 1983 care cita aprecierile episcopului clandestin Ioan Dragomir: „Trimiterea ambasadorului român, Ion Brad, în audiență la Vatican, pentru stabilirea de relații, consideră că a fost un «praf» în ochii americanilor, tot pentru menținerea clauzei...”. Nu era vorba însă nici de avansarea unor propuneri de reluare a relațiilor bilaterale și nici
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
anii ’50 La 5 octombrie 1949, Republica Populară Chineză și Republica Populară Română au stabilit relații diplomatice. De aici înainte, relațiile dintre China și România au început să se dezvolte pe o nouă temelie. La 10 martie 1950, Rudenco, primul ambasador român acreditat pe lângă autoritățile chineze, s-a instalat la postul său de la Beijing. La 11 august 1950, generalul Wang You-Ping, primul ambasador chinez în România, și-a început misiunea la București. Când generalul a intrat pe teritoriul românesc cu trenul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
China și România au început să se dezvolte pe o nouă temelie. La 10 martie 1950, Rudenco, primul ambasador român acreditat pe lângă autoritățile chineze, s-a instalat la postul său de la Beijing. La 11 august 1950, generalul Wang You-Ping, primul ambasador chinez în România, și-a început misiunea la București. Când generalul a intrat pe teritoriul românesc cu trenul, autoritățile române au încălcat regulile diplomatice și l-au primit cu o mașină specială; au avut loc ceremonii de felicitare atât la
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
mai îndreptate spre relații din ce în ce mai strânse. în 1955, de ziua națională a României, din cauza informării întârziate și a drumului lung, China nu a putut trimite la timp o delegație care să fie prezentă la eveniment, așa că l-a desemnat pe ambasadorul Ke Bai-nian să reprezinte guvernul chinez la manifestări. Ke Bai-nian a primit însă din partea autorităților române tratamentul plin de curtoazie destinat delegațiilor guvernamentale. Aceasta deoarece România privea China atât prin prisma mărimii ei, cât și ca pe a doua putere
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
praf de Hrușciov, el s-a arătat mai concesiv față de România. La 21 octombrie, în prima săptămână în care Brejnev preluase biroul lui Hrușciov, ca pentru a obține un mic avans folosind poziția mai prudentă a URSS, România a cerut ambasadorului sovietic de la București să retragă consilierii KGB din teritoriul său. Deși la început Brejnev și colegii lui au reacționat furios, ei au hotărât, în cele din urmă, retragerea consilierilor KGB înainte de sfârșitul anului în condițiile în care „li s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
o dată în plus, provocând marea controversă sino-sovietică. România cunoștea destul de bine care era pentru sine miza tactică a acestui conflict și a început, din proprie inițiativă, o apropiere de China, explorând restricțiile chineze față de Uniunea Sovietică. în aprilie 1963, Gheorghiu, ambasadorul român la Beijing, a cerut o întrevedere cu liderul chinez Peng Zhen, atrăgând atenția asupra divergențelor româno-sovietice, în special a celor din cadrul CAER, și explicând din nou că ceea ce s-a întâmplat la conferința de la București nu făcea parte din
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
la conferința de la București. Așa că a privit declarațiile reprezentantului român din acest moment ca pe o altă ruptură în frontul unit împotriva Chinei din care făceau parte URSS și celelalte state-satelit din Europa de Est. Zhou En-lai a programat o întâlnire cu ambasadorul român în iulie, arătând că înțelege situația României. La 12 decembrie, Dej s-a întâlnit cu ambasadorul chinez la București, Xu Jian-guo, și a discutat cu acesta nu mai puțin de șase ore. El a sugerat că relațiile dintre China
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ruptură în frontul unit împotriva Chinei din care făceau parte URSS și celelalte state-satelit din Europa de Est. Zhou En-lai a programat o întâlnire cu ambasadorul român în iulie, arătând că înțelege situația României. La 12 decembrie, Dej s-a întâlnit cu ambasadorul chinez la București, Xu Jian-guo, și a discutat cu acesta nu mai puțin de șase ore. El a sugerat că relațiile dintre China și România trebuie să ia amploare într-un mod mult mai accentuat, dar nu dorea ca acest
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]