11,853 matches
-
de trecutul românesc.” Eliberând Basarabia și Bucovina de Nord, armata română a ajuns la Nistru, hotarul de est al României, dar forțat de împrejurări și cu imaginea Ardealului de Nord în suflet, Mareșalul Ion Antonescu a fost nevoit să-și calce pe suflet și să meargă mai departe în răsărit. Fiind un om drept și cinstit, care nu putea accepta dezordinea, după ocuparea Transnistriei s-a adresat armatei sale astfel: „Vreau ordine, să se înțeleagă că noi suntem o armată civilizată
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
mai încăpeau pe pământurile lor, Țării Moldovei i s-a răpit jumătate din teritoriul său, Basarabia și Bucovina de Nord, pământ cuprins între Prut, Nistru, Ceremuș, Colacin, Dunăre și Mare, de cei care puneau mai presus de toate puterea lor, călcând în picioare, prin forță și dictat, dreptul unui popor asupra moștenirii sale. Înstrăinate și ținute tot mai departe de tot ceea ce era românesc, aceste pământuri au fost, sunt și vor rămâne de-a pururi românești, Țara Măritului Ștefan Voievod cel
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
de Paști. Durerea de ochi. Bolnavul se șterge pe ochi cu roua de pe mai multe flori. Durerea de șale. Se pune cărămidă fierbinte sau curechi proaspăt încălzit, pe locul dureros. Se cheamă o femeie care a născut gemeni, de-l calcă pe bolnav pe șale. Durerea de spate. Se încălzește bobolnicul la foc și așa cald se pune la spate. Durerea de urechi. Când cineva are dureri în urechi și dă semne că nu mai aude bine, i se toarnă cîte
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
mai vii Când credeam în cea dântâi. Și nu-nțelegeam că toate Sunt doar triste jucării ! Moș-Crăciun-Din-Vremuri-Bune, Lasă-n cale traista plină De smochine și alune ! Însenină-mi gândul rău. Și cu fața ta blajină, Alb, răsari din perne moi. Calcă-ncet, nimic nu spune. Strânge-mă la pieptul tău. Și să plângem amândoi, Moș-Crăciune ! Al. O. Teodoreanu-Păstorel 1. Crăciunul Cântau colinda până-n zori Străbunii noștri buni, Moșneag era și-n vremea lor Bătrânul Moș Crăciun ! Dintotdeauna, Crăciun la Cîrțișoara a
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
ai luat. Lacăt ai și cheie n-ai, și ce-ncui nu mai descui, Și ce-apucă pe su’ tine,cât îi lumea nu mai vine. Dragii mei, părinții mei, Puneți-vă umăru și ridicați pământu’ Și veniți prin grădinuță, Călcând tot pe foi de ceapă, nimenea să nu priceapă. Și veniți pe miez de noapte, numai eu vă voi cunoaște. Tutor Gheorghe, născut în anul 1902 a fost recunoscut de întregul sat a fi un virtuos al dansului popular ardelenesc
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
de te-ai betejit ?» - «D apoi cum ? Asară când tocmai ieșeam de la făgădău, am luat-o fain frumos ca omu cumsecade către casă. Și cînd să dau colțu’, toaieșul cela de Pavăl trece în goană, fără să bage sama unde calcă, și mi-o fărâmat dosu palmei cu cizma, no !». Confuzie Intr-o altă bună zi, de februarie de data aceasta, îl întreabă acelaș Gheorghe pe acelaș Ion : Ia zâi măi Ioa, cum ți-o ieșit rachiul ?» -« D’apoi să știi
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
sale de oi atunci când renunțase la ocupația lui de cioban, dar lipsa cărților în care vedea lumină și mântuire, se transformase acum într-o neagră durere sufletească. De aceea comoara aceasta de patriotism, simțea el că trebuie refăcută. Începe să calce din nou potecile dintre Ardeal și Vechiul Regat, el care n-a cunoscut niciodată oboseala și descurajarea. Puterea de voință se manifestă din nou în favoarea neamului său. Pleacă din nou peste munți, cu intenția de a reface ceeea ce-i
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
de grupă, împușcat în partea dreaptă a capului în ziua de 28.02.1945, pe frontul din Cehoslovacia, decorat cu ordinul «Steaua României» 3.Vodă Liviu,sergent, n.1921, fiul lui Zafiu și Eufrosina, rănit în U.R.S.S., unde a călcat pe o mină în urma căreia i se amputează piciorul stâng și două degete de la mâna stângă. 4.Dancu Gheorghe, sergent, n.1922, fiul lui Ilie și Victoria, regimentul 18 Dorobanți-Tîrgu Jiu, rănit la piciorul dret în luptele de la Iași în
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
că atunci când vor veni americanii, se va alege și el cu ceva. Timpul trecând, și în zare ne mai zărind decât dezastrul, atunci când Securitatea i-a oferit șansa, a căutat să se salveze pe sine cu orice preț, fie și călcând pe viața camarazilor săi. Păcat numai că a pus-o în situația de a suferi și pe soția lui care, sigur nu cunoștea umblările soțului ei și care ani de a rândul, cu tot devotamentul a pregătit atâtea pachete pentru
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
starea casei era jalnică, exprimându-și mai ales regretul că n-a luat spre conservare și păstrare mulțimea de cărți și hârțoage împrăștiate peste tot, lăsate la voia copiilor care se jucau aici de-a v-ați ascunselea; o comoară călcată în picioare, mistuită de foc, distrusă de umezeală sau de jocurile nevinovate ale copiilor... Fotografia din 1921, făcută de Gheorghe Spătaru (spatele casei) e spre deosebire de celelalte două foarte clară, așa încât se poate vedea starea dramatică în care se afla clădirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
biserici și mănăstiri. În familia mamei poetului exista o propensiune aparte către cele duhovnicești. Datorită lipsurilor materiale sau din impulsuri naturale, destui dintre frații și surorile Ralucăi au îmbrățișat această cale; unii au făcut-o cu mai multă credință, alții călcând pe alăturea. Astfel, Costache Iurașcu intra în monahism cu numele Calinic, undeva pe lângă mănăstirea Vorona; cu barba neîngrijită și răzvrătit cu pravila, se pierdea într-ale băuturii și devenea argățos 10, ca după aceea să-i pară rău și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
bună cu inventivitatea, stă mână-n mână cu imaginația infantilă. Sigur că Eminescu a fost și el încercat întocmai ca poetul din Lancrăm, mut ca o lebădă de acel cutremur, ce-l încerci în copilărie, ca și mai târziu, când calci prin preajma ultimului hotar 89. În ultima vreme a fost formulat principiul că orice operă de artă este un întreg închis în sine și că nu poate fi înțeleasă decât din ea însăși. Cunoașterea unui autor nu poate fi de nici un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
la cele preferate: Dacă cineva ar fi priceput glasul isvorului, ar fi înțeles că jelea într-o lungă doină pe Ileana, împărăteasa cea bălaie a lui Făt-Frumos. Dar cine să înțeleagă glasul isvorului într-un pustiu, unde până-atunci nu călcase picior de om?219 Așadar, izvorul e tâlcuit prin însăși natura lui, trebuie să fii ales/inițiat ca să-i înțelegi glasul, căci prin chiar natura lor izvoarele sunt de lume date-uitării220, sunt singuratece 221. Tocmai de aceea când îndrăgostiții se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
De câte ori bem apă din asemenea fântâni, ne-au învățat tata să zicem bogdaproste de suflet." * O lungă paranteză: după moartea lui moș Toader (1992), muzeul a fost închis. Deși pe frontispiciu se mai poate citi MUZEU, nimeni n-a mai călcat pragul casei din 1992. Adică, de 16 ani! Totu-i părăginit, colbăit, descompletat, vândut (!?). Adevărat, din pricina inundațiilor crâncene din anii trecuți, comuna a avut (și încă are) alte griji și priorități. Cu toate astea, din câte am înțeles după o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
anterioare datorate lui Hasdeu și înscrise pe fondul polemicii cu "Junimea". Antijunimistă se voia și satira "Muza de la Borta-Rece", semnată Mihail Zamphirescu și publicată încă în 1873: "Noi suntem poeți, măi frate / Ce gramatică nu știm / Ș-orce reguli consacrate / Le călcăm, le nimicim". Vizat era Eminescu. Macedonski își începuse atacurile încă de prin 1881, pentru a culmina cu acea nefericită epigramă, unanim dezavuată în epocă. Un oarecare N. Ținc scria, în 1875, că Eminescu și alții sunt autorii unor "versuri ciudate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Balurile mascate adunau periodic protipendada; poporănii de rând nu ratau petrecerile câmpenești de la Pester, la Manta Roșie, la Șoituz, dar mai ales la Copou, unde spune Rudolf Suțu "lua parte o lume imensă, cu colb până-n naltul cerului, cu copii călcați în picioare și cu rochii rupte și pălării turtite..." Pe post de cinema se afla "fotoplasticul" 50 de bani intrarea. Cine-și mai amintește de instalația ce oferea privitorului ("două stecle de persoană") diapozitive (cred) cu felurite imagini, adică, așa cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
obligații, ca să stea și ei un timp liniștiți, fără să-și dea seama, la rândul lor, că în aceleași condiții ale bătrâneții și suferinței, amintindu-și cu regret sau nu de cel plecat pe drumul lung al vieții prin moarte, calcă și ei. La bloc, la cine să apelezi, că nici la vecini nu poți să o faci, unii au decedat, alții au plecat, în locul copiilor care au plecat le-au luat locul alții și nu te cunosc. Pe cei sosiți
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
românesc nu piere ; Dacii încă mai trăiesc ! Scoateți Steagul la vedere Și-n Ținutul Secuiesc! De pe stâncile străbune Decebal ne dă curaj ! Faceți Imnul să răsune Peste Mureș, pân-la Blaj ! Nu permitem celor care Se predind aici stâpâni, Să ne calce în picioare Demnitatea de români ! Avem nevoie de mângîiere, de dragoste, pe care o simt astăzi cunoscându-vă și de care aveam mare nevoie- atunci- dar cine se putea gândi la așa ceva ? Citind versurile de mai sus, rememorez momentele când
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Ai grijă mai multă de tine De ai prieteni și colegi Să știi că-i bine. În față zic, te sfătuiesc Și pe la spate te vorbesc Și de ce nu, ei te lovesc Că vor s-ajungă ei mai mare Te calcă chiar și în picioare. Ce rău îmi pare c-am crezut Că știu, rău nimic n-am făcut, Acum stau mai izolată Îmi pierd încrederea mea toată, Dar de mai am de croșetat Eu croșetez într-una, n-am uitat
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Domnului cel sfânt; Veniți creștini, plecați genunchii Și fruntea voastră la pământ. Creștinii noștri în vechime Pe sub pământ zideau altare Și pe furiș în miezul nopții Veneau cu toții la-nchinare. Azi stau lăcașurile sfinte Pe înălțimi strălucitoare; Dar câți creștini le calcă pragul În zilele de sărbătoare?. Veniți creștini la rugăciune În casa Domnului cel sfânt; Veniți creștini, plecați genunchii Și fruntea voastră la pământ. Versuri la care se completa: „nu știu de unde am învățat acest cântec când eram copil, dar tot
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
-i câte toate, Am intrat apoi în casă. În lăuntru-casei mele, Din ce brumă-am adunat Dă prilej ca biata mamă Să se creadă-ntr-un palat. Nu-ndrăznește nici să intre Cu opincile-n picioare; Și cu multă grijă calcă Doar pe-alături de covoare! Eu îi spun să nu ia seama Și să calce drept, în lege, Că-i doar la fii-su-n casă, Nu în casa vreunui rege! Și de-abia o fac să șadă Pe-un divan
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
-am adunat Dă prilej ca biata mamă Să se creadă-ntr-un palat. Nu-ndrăznește nici să intre Cu opincile-n picioare; Și cu multă grijă calcă Doar pe-alături de covoare! Eu îi spun să nu ia seama Și să calce drept, în lege, Că-i doar la fii-su-n casă, Nu în casa vreunui rege! Și de-abia o fac să șadă Pe-un divan cu scoarță nouă... „Mi-era dor de tine, maică, Ți-am adus vreo zece
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
vedeți voi c-o să mă pomeniți. Fiindcă nu tot ce zboară se mănâncă... Și dragostea nu ține nici de foame, nici de sete...! Și, mai cu voie, mai de nevoie, ca să scăpăm de gura mătușii Paraschiva, am cedat. Ne-am călcat pe inimă. Am luat frumușel turtele, le-am mai împachetat într-un celofan, am umplut și-o sticlă cu apă proaspătă din fântână și, haida, la drum. De la Probota la Sirețel, erau vreo 12 kilometri pe de-a dreptul, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cățeluș grăsuț ca un pepene, lung și frumos pe care mi 1-a dat în grijă, să-i dau lapte cu mămăligă și apă rece într-o trocuță și zice tata: Ia seama să nu iasă în drum, să-l calce vreo mașină ori să se ducă prin grădină, prin popușoaie și să pună cineva mâna pe dânsul, că el e încă foarte mic și prostuț... Grivei, cățelușul, îmi era tare drag. Îmi petreceam clipe-n șir privindu-l, urmărindu-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ar fi trebuit forțat să se pensioneze. Cred că un Fidel Castro n-are să demisioneze niciodată!... Maurer a pregătit și înfăptuit deschiderea spre Occident. Este intelectualul cel mai bine pregătit din întreaga conducere. Miu reacționă ca și când cineva l-ar fi călcat pe bătătură. Se uită la dânsa cu o expresie de dojană. Și, spre a-i da de înțeles că nu e necesar să facem astfel de aprecieri publice, zise: Fii serioasă! Ce s-a făcut și cum s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]