9,668 matches
-
făcută bucăți și fiartă, era Împărțită Între participanți și, de cele mai multe ori, era consumată pe loc de aceștia, În timp ce viscerele nobile, splànchna, erau fripte pe grătar; oasele, Învelite În grăsimea Împreună cu care constituiau partea necomestibilă, erau arse pe altar În cinstea zeității. Sacrificiul era momentul de Întâlnire Între ființele extraumane și lumea oamenilor, dar, În același timp, reproducea separarea stabilită În vremurile mitice de către banchetul de sacrificiu pregătit de Prometeuxe "Prometeu" (Hesiod, Teogonia, 535-558). Aproape să pună capăt unui conflict nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
uciderea animalului, exprimată prin verbul sphàttein, la prescrierea stropirii cu sânge a altarului 1, este descrisă fără să poată fi bănuită o atitudine de refuz implicit față de sacrificiu. De altfel, negarea explicită a uciderii boului În bufoniile ateniene, celebrate În cinstea lui Zeusxe "Zeus" Polieusxe "Zeus Polieus", este un dat prea izolat, iar izvorul principal (Porphyrios, Despre abstinență, II, 28, 4-31, 1), prea tardiv și prea compromis În polemica lui În favoarea vegetarianismului, astfel Încât Întreg ritualul complex și artificial al bufoniilor să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unei condiții privilegiate chiar și „dincolo”. a) Misteriile Grecia cunoștea numeroase culte misterice, iar dacă este acceptată alternanța dintre mystèria și teletè, În afară de cele ale zeiței Hecate din Samotracie, vor putea fi recunoscute misteriile bahice de la Tenedos sau cele În cinstea Marilor Zeițe din Andania și Megalopolis, dacă nu chiar cele ale Herei la Argo. Totuși, modelul suprem, tà mystèria, tout court, pentru atenieni, erau Misteriile de la Eleusis, un târgușor la câțiva kilometri de Atenaxe "Atena", unde cetățenii atenieni mergeau În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de a evada pentru moment din prezent. Dar În epoca clasică, acolo unde este practicat, dionisismul apare integrat În sistemul cultual al cetății și, În orice caz, tolerat. La Delfi, ca și la Lesbos, sărbătorile trieteriche celebrate de femei În cinstea zeului erau Într-adevăr așezate sub controlul statului. La Milet, o serie de norme publice precise reglementau viața unui confrerii religioase statale care celebra „orgii publice” pentru cetate. Recuperarea dionisismului În orientarea mistică va fi, țn schimb, rodul medierii orfice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În raport cu care este doar mediator, și de „un” sanctuar În interiorul căruia Își Îndeplinește exclusiv datoriile. Dacă deja În Iliada sacerdoțiul pare să aibă trăsăturile unei Îndatoriri bazate pe alegere, În polis, unde magistrații se Îngrijesc și prezidează celebrările periodice În cinstea zeilor, preotul apare de cele mai multe ori, ca un funcționar al statului, ales și numit de cetățeni, a cărui activitate este reglementată de legi emise de polis. Dincolo de unele Însușiri generale, ca integritatea fizică, cetățenia sau faptul de a nu fi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al unei istorii greco-romane cu tendințe universaliste, le-a reconstruit la sfârșitul perioadei republicane (Dionysosxe "Dionysos" din Halicarnas, Antiquitates Romanae, 1, 32, 3-5). Conform opiniei acestuia, arcadienii s-au stabilit la poalele Palatinului, au Întemeiat Înainte de toate un sanctuar În cinstea lui Panxe "Pan" și au instituit un cult „pe care romanii Îl celebrează și astăzi În luna februarie, fără să schimbe nimic din ceea ce a fost făcut atunci”. 2. Graia urbstc "2. Graia urbs" a) Stadiul cercetării În cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pecunia poenae nomine), care ajung În casieria publică prin delicte fiscale, și din banii strânși ca ofertă (pecuniae stipis nomine), pe a căror destinație se insistă În mod special (capitolul 72). Jocurile publice, teatrul și spectacolele cu gladiatori pregătite În cinstea lui Jupiter, a Iunonei, a Minervei și a altor zei și zeițe ai cetății sunt plătite pe jumătate de funcționarii care oferă spectacolele, iar cealaltă jumătate de către casieria publică, dar nu cu banii obținuți din amenzi, care sunt păstrați pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Jupiter, să fii cinstit de această turtă, să fii cinstit de ofranda de vin”. C II: Oferă, apoi, porca praecidania. II: 1 Îndată ce au fost tăiate măruntaiele, B II: 1a oferă-i lui Ianusxe "Ianus" o turtă și dă-i cinste așa cum ai făcut cu ofranda dinainte. 1b În același fel, oferă-i lui Jupiter o turtă și dă-i cinste așa cum ai făcut cu ofranda dinainte. 2a/b În același fel oferă-i lui Ianusxe "Ianus" vin și oferă-i
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
II: 1 Îndată ce au fost tăiate măruntaiele, B II: 1a oferă-i lui Ianusxe "Ianus" o turtă și dă-i cinste așa cum ai făcut cu ofranda dinainte. 1b În același fel, oferă-i lui Jupiter o turtă și dă-i cinste așa cum ai făcut cu ofranda dinainte. 2a/b În același fel oferă-i lui Ianusxe "Ianus" vin și oferă-i lui Jupiter vin, așa cum ai făcut mai Înainte aducându-i turta și oferindu-i turta. C II: 2 Oferă-i
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și În alte regiuni apusene, ducând cu ei devoțiuni și culte tradiționale. Acesta este cazul negustorilor egipteni, care, În secolul al IV-lea Î.Hr., au obținut de la autoritățile ateniene permisiunea de a clădi un templu, posibil la Pireu, În cinstea zeiței Isisxe "Isis" (Inscriptiones Graecae ș= IGȚ II2, 337 din 333/332 Î.Hr.); după exemplul lor, comercianții din Cipru primesc o autorizație analoagă pentru zeița lor, Afroditaxe "Afrodita" Urania (ibidem). De cealaltă parte, la contactul cu aceste culte străine
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Herodot, I, 46; IV, 181), prin intermediul grecilor din Cirenaica, le devenise deja familiar atenienilor de multă vreme, Înainte ca, În 371/370 Î.Hr. (IG, II2, 1428, Add. 800, 73-74), să-i asume cultul și, În afară de celebrarea de sărbători În cinstea sa, să denumească o navă cu numele său, Ammonis sau Ammonias, pentru a-i trimite ofrande zeului În lăcașul său african. Totuși, În toate aceste cazuri este vorba despre experiențe sporadice, absorbite larg de cadrele tradiționale ale religiei cetățenești care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care adnotatorul lămurește că sunt „locuri sacre subterane” În care se depun vires după sângeroasa consacrare a Gallilor pentru zeiță, un orgastèrion al lui Attis. Este vorba despre un edificiu de cult În care se celebrează riturile sacre (òrgia) În cinstea zeului, rituri care apar caracterizate În sens „mistic”, altfel spus cu aspecte rezervate și În legătură cu istoria divină, chiar dacă nu este posibil să știm dacă erau Înzestrate și cu elementul inițiatic propriu misteriilor. De altfel, misterii ale Cybelei sunt atestate În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Antoninus Pius (138-161 d.H.), este instituit marele ciclu festiv din martie (15-27) care celebrează public cruda istorie a lui Attis, cu izbucniri orgiastice tipice riturilor Gallilor. Începând din 160 d.Hr. tot Imperiul cunoaște celebrarea unui rit de sacrificiu În cinstea Marii Mamexe "Mame", taurobolul (sacrificiul unui taur), adesea Însoțit de un criobol (sacrificiul unui berbec) care, săvârșit de către simpli indivizi și de comunități orășenești pentru sănătatea Împăratului și a familiei sale, constituie o manifestare a fidelității politice și religioase totodată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sărbători periodice cu Întreceri atletice și preoți specializați cu diferite funcții, printre care cea de a-i proslăvi prin imnuri (hymnodòi) sau prin „predici” (theològoi) pe „zeii epifani” („manifești”), „binefăcători” (euergètai), miloși și puternici, și, În sfârșit, la celebrarea În cinstea lor a unor rituri secrete, În cazul În care menționarea destul de frecventă a unor „misterii” asociate cultului regal și imperial are un sens specific În analogie cu mystèria care se Înmulțesc și În cultul divin. Extinderea și pătrunderea unor asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cel al Pelerinului Proteus pentru care stă martor tot Lucian (De morte Peregrini) și cel al unui anume Neryllinus, căruia apologetul creștin Athenagoras Îi amintește cultul celebrat În Troada. O statuie a personajului dădea răspunsuri și săvârșea vindecări, iar În cinstea lui se celebrau sacrificii publice și se ofereau daruri prețioase (Solie pentru creștini, 26, 3). Figura ce răsare vie din paginile micului și prețiosului pamflet al lui Lucian, motivat În misiunea lui denigratoare și de extraordinara faimă obținută de noul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1986), apare deja consolidată, În timp ce un cult al lui era practicat În diferite orașe din Răsărit. Dio Cassius (LXXVII, 18, 4) relatează că Împăratul Caracala, ajuns la Tyana (217 d.Hr.) a pus să fie ridicat aici un heroon În cinstea lui, sancționând prin autoritatea imperială o tradiție locală. Vechiul obicei al eroizării ilustrului defunct, de acum răspândit și banalizat În extinderea lui la toți morții, fără deosebire (Cumont, 1949), capătă În această perioadă semnificații noi atunci când se referă la acele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sacerdotal med al Magilor (cu zurvanismului au fost puse apoi În legătură Misterele lui Mithra, având În vedere Îndepărtatele lor rădăcini iraniene, sau maniheismul; Widengren, 1955, pp. 113 sqq. și 126 sqq.). Într-o astfel de perspectivă, imnurile avestice În cinstea lui Mithra (Yașt 10) și Vayu (Yașt 15) ar putea fi considerate cele mai semnificative urme ale unor culte, inițial non-zoroastriene, adaptate apoi, mai mult sau mai puțin bine, de preoți mai mult sau mai puțin fideli Învățăturii profetului și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mondială. Comparația indo-iraniană permite deci reconstruirea unor trăsături esențiale ale lumii religioase iraniene străvechi, care - așa cum s-a spus - privesc riturile, panteonul, mitul și epica, cosmologia, moartea și viața de „dincolo”, inițierea. Cât despre rituri, acestea erau libații (zoathra) În cinstea apei și a focului (Âtar, În Iran, Agnixe "Agni", În India): pentru apă se folosea un amestec din trei elemente, lapte și esență sau frunze de la două plante; pentru foc se folosea un alt amestec de trei elemente: un combustibil
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un calendar. Prin termenul g³h³nb³r se desemnează, cele șase sau șapte sărbători obligatorii care cad În diferite momente ale anului și cel cinci zile de sărbătoare care le Încheie. La originea g³h³nb³r stau, probabil, unele sărbători sezoniere vechi reutilizate În cinstea lui Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>" și cei șase Ameșa Spentaxe "Ameșa Spenta". Acestea au fost reformate În diferite epoci (Boyce, 1983). Al șaptelea g³h³nb³r este Începutul anului și se numește „Ziua cea Nouă” (În limba pahlavi, n½gr½z; În persană
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
concordă cu zeul germanic al celei de-a doua funcții, Thorxe "Thor", și oarecum cu Indra, Înarmat tradițional cu o măciucă. Perk¿nas are și puternice legături cu focul: este considerat meșterul celest, iar În regiunea orașului Vilnius ardeau În cinstea lui focuri perpetue, pe care chiar primii observatori le-au comparat imediat cu focul, de asemenea perpetuu, Îngrijit de Vestale la Roma. Însă, tocmai ca stăpân al norilor și furtunilor, Perk¿nasxe "Perku>nas" este văzut și ca zeu al
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de vii câțiva tineri și tinere din locul respectiv, pentru a atrage bunăvoința zeiilor În timpul campaniei sale. De asemenea, tot Herodot atestă faptul că Amestri, soția lui Xerxes, pune să fie Îngropați de vii paisprezece copii de nobili persani, În cinstea unui zeu subteran. Având În vedere că Xerxes și familia sa erau deja, oficial, mazdeiști, asemenea practici au putut apărea doar ca rămășiță a unei străvechi practici religioase, Încă neuitate. Așadar, putem fi siguri că jertfa umană era practicată În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
categorii amintite este formată de druizi, cealaltă de cavaleri. Druizii iau parte activă la cult, se Îngrijesc de sacrificiile publice și private, explică practicile religioase; la ei vine un mare număr de tineri să Învețe. Druizii se bucură de mare cinste În fața galilor. Ei hotărăsc În aproape toate dezbaterile publice și private; dacă s-a comis vreo crimă, dacă s-a săvârșit vreun omor, dacă există vreun proces de moștenire sau hotărnicie, tot ei sunt aceia care dau sentințe, fixează despăgubirile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de Înțeles că acest cult - larg răspândit În lumea celtică și atestat și la germani Într-o serie de inscripții epigrafice latine provenite mai ales din Germania de Jos - s-a răspândit mai ales printre militari; de altfel, dedicațiile În cinstea lor provin de la trupele de jos de origine germanică sau de la cele influențate În mod special de tradițiile locale; cu toate acestea, nu lipsesc nici câteva exemple de credincioși aparținând claselor Înalte, ca În cazul comandantului garnizoanei de pe teritoriul actual
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nuanțe de maturitate: „un om În toată firea”. Prin substantivul „minte”, care astăzi are Înțelesul de „rațiune”, moldoveanul exprima și odinioară același Înțeles. În Darea românească de Învățătură, publicată la Iași În 1643, găsim următoarele exemple: „Cum este trupului ochiul cinste și frămăsețe și lumină, așa și mintea cea curată este frămăsețe și cinste și lumină sufletului. Puterea gândului este mintea; mintea este ochiul sufletului” (Miron Costin, De Neamul Moldovenilor). Mintea operează cu gândul. Uneori Înțelesul se identifică: „să Încep osteneala
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
are Înțelesul de „rațiune”, moldoveanul exprima și odinioară același Înțeles. În Darea românească de Învățătură, publicată la Iași În 1643, găsim următoarele exemple: „Cum este trupului ochiul cinste și frămăsețe și lumină, așa și mintea cea curată este frămăsețe și cinste și lumină sufletului. Puterea gândului este mintea; mintea este ochiul sufletului” (Miron Costin, De Neamul Moldovenilor). Mintea operează cu gândul. Uneori Înțelesul se identifică: „să Încep osteneala aceasta, după atâtea veacuri... se sperie gândul” (același Miron Costin). Unul dintre produsele
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]