9,955 matches
-
orașele, în mod special Parisul. "Parisul relevă Paul Thibaud a făcut timp de două secole dovada unei capacități de integrare care nu se sprijinea doar pe piață, industrie și conflictualitatea socială, ci și pe o moștenire proprie, aceea a pasiunii civice ca fundament al liantului social"1. Discernem astăzi că această "pasiune civică" a putut da naștere unor efecte dăunătoare asupra dezvoltării democrației, confundând exaltarea obligațiilor morale și finalitățile politice. Reinhart Koselleck 2 a dezvăluit cum geneza culturii noastre politice nu
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de două secole dovada unei capacități de integrare care nu se sprijinea doar pe piață, industrie și conflictualitatea socială, ci și pe o moștenire proprie, aceea a pasiunii civice ca fundament al liantului social"1. Discernem astăzi că această "pasiune civică" a putut da naștere unor efecte dăunătoare asupra dezvoltării democrației, confundând exaltarea obligațiilor morale și finalitățile politice. Reinhart Koselleck 2 a dezvăluit cum geneza culturii noastre politice nu putea să nu condiționeze o concepție utopică despre libertate. Elaborată pe ascuns
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
și să întărească rolul colectivităților locale. Urbanismul nu este apanajul tehnicienilor statului, ci o operă colectivă, în care cetățenii și puterile publice își asumă solidar responsabilitatea. Mai mult decât o operă estetică, urbanismul trebuie să fie un fapt uman și civic. Într-o societate dominată de tendințe tehnocratice și birocratice, urbanismul reprezintă oportunitatea unei reintegrări civice a cetățenilor în oraș"176. Legea de orientare funciară (LOF) din 1967 simbolizează această voință de a modifica în profunzime maniera de a face urbanism
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
colectivă, în care cetățenii și puterile publice își asumă solidar responsabilitatea. Mai mult decât o operă estetică, urbanismul trebuie să fie un fapt uman și civic. Într-o societate dominată de tendințe tehnocratice și birocratice, urbanismul reprezintă oportunitatea unei reintegrări civice a cetățenilor în oraș"176. Legea de orientare funciară (LOF) din 1967 simbolizează această voință de a modifica în profunzime maniera de a face urbanism, asociind concertarea și planificarea în același demers: "elaborarea conjugată". Această lege înțelegea să instaureze noi
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
dispozițiile juridice, tehnice și financiare luate în materie de amenajare teritorială și planificare urbană au fost insuficiente pentru a face din politicile urbane ocazia unei veritabile dezbateri între stat și colectivitățile locale, susceptibile, prin mizele sale, să incite la participare civică. Controlul politic al dezvoltării urbane a fost dorit de o elită modernizatoare ca o oportunitate de a inventa metode de guvernământ capabile să insereze cunoașterea experților în decizia politică, și aceasta fără a contrazice principiile legitimității democratice a puterii. Cu
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Or, de posibilitatea de a aduce o notă personală depinde în definitiv succesul unei operațiuni de urbanism. În afară de aceasta, axat pe randament și pe funcțional, cadrul urban conturat de marile ansambluri se dovedește rapid impropriu dezvoltării unei vieți sociale și civice demne de acest nume. Dimpotrivă, după cum subliniază Henri Lefebvre: "În noile ansambluri, absența unei vieți sociale spontane și organice împinge oamenii spre "privatizarea" completă a existenței. Oamenii se retrag în locuințele lor, se repliază pe viața de familie, adică pe
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
mâna pe Parlament; în consecință, alegătorii nu ajung să discearnă legătura între deciziile luate de Parlament, pozițiile doctrinare ale partidelor și ce se întâmplă efectiv în societate. Prin aceste incoerențe, statul pierdea în credibilitate și raționalitate și inducea lipsa spiritului civic 215. Republica se încurca într-un cerc vicios, în care extinderea sferei sale de intervenție făcea pereche cu neîncrederea crescândă a cetățenilor în ea. Această lipsă a spiritului civic a ajuns atât de răspândită, încât legislatorul este obligat să țină
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
incoerențe, statul pierdea în credibilitate și raționalitate și inducea lipsa spiritului civic 215. Republica se încurca într-un cerc vicios, în care extinderea sferei sale de intervenție făcea pereche cu neîncrederea crescândă a cetățenilor în ea. Această lipsă a spiritului civic a ajuns atât de răspândită, încât legislatorul este obligat să țină seama de ea în calculele sale și se vede constrâns să-și sporească incursiunile în domeniul privat, cu toate pericolele pe care aceste incursiuni le presupun"216. Pierderea spiritului
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
a ajuns atât de răspândită, încât legislatorul este obligat să țină seama de ea în calculele sale și se vede constrâns să-și sporească incursiunile în domeniul privat, cu toate pericolele pe care aceste incursiuni le presupun"216. Pierderea spiritului civic este simbolul unei crize a puterii, incapabilă să-și asume angajamentele politice. Lipsa de spirit civic înseamnă sfârșitul identificării democrației cu republica parlamentară. Slăbiciunea guvernării autorizează creșterea unei "puteri active" experții în decizii politice. Această evoluție a sancționat trecerea de la
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
sale și se vede constrâns să-și sporească incursiunile în domeniul privat, cu toate pericolele pe care aceste incursiuni le presupun"216. Pierderea spiritului civic este simbolul unei crize a puterii, incapabilă să-și asume angajamentele politice. Lipsa de spirit civic înseamnă sfârșitul identificării democrației cu republica parlamentară. Slăbiciunea guvernării autorizează creșterea unei "puteri active" experții în decizii politice. Această evoluție a sancționat trecerea de la cea de-a IV-a la cea de-a V-a Republică. Din nefericire, puterea statului
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
la simpla manifestare a încrederii față de un singur om? Plecând de la asemenea întrebări, putem pricepe succesul dezbaterilor privind noțiunea de depolitizare în cadrul colocviilor și meselor rotunde cu caracter politic din anii 1980. Problema depolitizării se substituia celei a lipsei spiritului civic pentru a exprima neliniștea democraților față de devenirea democrației 217. Depolitizarea, mai mult decât un fenomen general de dezinteres față de politică, traduce detașarea cetățenilor față de formele politice neadaptate evoluției sociale 218. Astfel, dezbaterea publică pare să nu mai aibă loc în
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
lăsarea lucrurilor în voia lor, pasivitatea, retragerea în viața privată. Efortul de educare democratică nu este necesar doar pentru triumful regimului democratic, pentru apărarea acestuia, ci mai ales pentru a-l face să trăiască 239". Educația democratică este întruchiparea spiritului civic responsabil, pe care mediile moderniste vor să-l promoveze în anii 1960 adresându-se cetățeanului situat într-o anumită realitate socială, în loc de îndoctrinarea morală rigidă și abstractă și de educația civică făcute în timpul Republicii a III-a. "Printr-o inserție
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
face să trăiască 239". Educația democratică este întruchiparea spiritului civic responsabil, pe care mediile moderniste vor să-l promoveze în anii 1960 adresându-se cetățeanului situat într-o anumită realitate socială, în loc de îndoctrinarea morală rigidă și abstractă și de educația civică făcute în timpul Republicii a III-a. "Printr-o inserție socială adecvată, și nu prin presiuni exterioare, fiecare va dobândi dimensiunea necesară calității de cetățean explică Jean Jousselin [...] omul perceput ca fiind complex și total este cel care trebuie să-și
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
doar educator, ci educativ; el nu trebuie să impună păreri, ci să suscite reflecția critică, intervenția, alegerea în cunoștință de cauză. Instituțiile vieții colective, concepute în spiritul unei democrații trăite, trebuie să devină ele însele terenuri de antrenament ale culturii civice 241". Această conversie așteptată a rolului statului se află la originea entuziasmului sociocultural urban care, în viziunile moderniste, întruchipează spațiul privilegiat al participării civice la înălțimea exigențelor democrației moderne. "Statul educativ și, împreună cu el și înainte de el, mișcările democratice spune
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
concepute în spiritul unei democrații trăite, trebuie să devină ele însele terenuri de antrenament ale culturii civice 241". Această conversie așteptată a rolului statului se află la originea entuziasmului sociocultural urban care, în viziunile moderniste, întruchipează spațiul privilegiat al participării civice la înălțimea exigențelor democrației moderne. "Statul educativ și, împreună cu el și înainte de el, mișcările democratice spune Joseph Rovan trebuie să favorizeze venirea și ascensiunea acestor notabili de tip nou care pot face viabile ideile de bază ale democrației, deoarece nu
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
trebuia să apeleze la forțele vii. Dar, mai mult decât reforma instituțională, mediile creștine apropiate Educației populare insistau asupra necesității de a educa poporul. Animația urbană trebuia să intensifice relațiile între indivizi și grupuri, în cadrul proiectului de stimulare a conștiinței civice. Dezvoltarea socială și dezvoltarea culturală trebuiau să se întâlnească armonios în promovarea individului și colectivității. Animația socioculturală urbană întruchipa efortul conștient și voluntar de a substitui clientelismului notabililor, bazat pe principiul autorității, atitudini militante, participative. Ea trebuia să creeze condițiile
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
acest ideal în felul următor: "Nu era vorba de a cere bazei să propună reforme sau legi, ci de a le descoperi necesitatea"274. În anii 1970, viața asociativă era lăudată de puterile publice ca fiind "mijlocul privilegiat de angajament civic"275. În scopul ameliorării relațiilor dintre stat și cetățean, ca și în scopul facilitării comunicării între guvernanți și guvernați, mobilizarea claselor mijlocii la nivel comunal pe cale asociativă voia să înlocuiască mobilizarea visată a forțelor vii de la mijlocul anilor 1950 până la
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
practică a politicilor publice; sau cel puțin a acelora care pretind să dezvolte cetățenia. Dar aceasta presupune să mergem mult mai departe de această formă de modernizare a democrației care, asociată planificării urbane, angaja o concepție mai mult funcțională decât civică a spațiului public. Contractul în politicile urbane: o ficțiune în serviciul revalorizării rolului primarului Retorica contractuală este semnalată încă din anii 1960 în mediile moderniste și reformatoare ca fiind instrumentul repunerii în discuție a stilului de acțiune birocratic în felul
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
societatea civilă. Toată dificultatea constă în inventarea unor dispozitive incitative în care mobilizarea resurselor societății civile să nu inducă nici renunțarea la conducere a politicilor naționale, nici, invers, la desconsiderarea experienței actorilor locali. Punerea în scenă a democratizării: pervertirea liantului civic prin comunicare Începând cu anii 1990, proceduralizarea conducerii orașelor a fost însoțită de o creștere a interesului pentru participarea democratică. De la instalarea diverselor comisii și proceduri oficiale de consultare 478 până la înființarea consiliilor de cartier, devenite obligatorii pentru orașele de peste
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
pentru participarea democratică. De la instalarea diverselor comisii și proceduri oficiale de consultare 478 până la înființarea consiliilor de cartier, devenite obligatorii pentru orașele de peste 80 000 de locuitori prin legea din 27 februarie 2002 cu privire la democrația de proximitate, recunoașterea acestei mize civice s-a tradus printr-o înflorire a organismelor de participare democratică presupuse că ar face ca acțiunea publică locală să câștige în eficacitate și legitimitate. Asistăm, totuși, la o veritabilă democratizare a modului de conducere a orașelor? Observațiile privind instituționalizarea
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
opțiune consta în redesfășurarea serviciilor publice sau în punerea la dispoziție a unor resurse, echipamente, dispozitive (incitarea la implantarea de întreprinderi în "zonele libere") susceptibile să compenseze sărăcia oamenilor care locuiesc în aceste locuri. Ea se bazează pe un model civic care valorizează consimțământul indivizilor dat instituțiilor ce trebuie să facă un efort pentru a se apropia de ei. Din această perspectivă, o vizibilitate prea mare a comunităților apare ca amenințătoare pentru republică. Teama franceză de "comunitarism" se produce din aprecierea
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
în care contractul de încredere în indivizi are ca preț reprimarea fără milă a tuturor celor care nu-l onorează, comparația ne conduce la o critică la rece a democrației. În Franța, participarea locuitorilor este asimilată cu îndeplinirea unei datorii civice. Ea este invocată de sus, de către instituții, ca un mijloc de ameliorare a ofertei serviciilor lor și de asigurare unui tratament echitabil cetățenilor. " Necesitatea participării pare că ar decurge din generozitatea puterii publice, din dificultățile pe care aceasta le întâmpină
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
vot universal a reprezentanților intercomunali nu va rezolva problemele democrației locale, care nu se rezumă doar la participarea la vot. Perspectiva de a suprima comunele dezorientează, cu atât mai mult cu cât ele sunt locul forte al sentimentului de apartenență civică. Așadar așteptăm, avem de construit, se impune o scală susceptibilă să garanteze o mai bună coeziune socială, să orchestreze o mai mare coerență economică și să restabilească o comunicare responsabilă între guvernanți și guvernați. Perimetrele pertinente ale cooperării intercomunale nu
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
decât în impunerea de sus a unui model de asociere. În Franța, accederea orașului la rangul de actor colectiv autonom depinde mult de reformele modalităților de intervenție a statului, de schimbarea raporturilor sale cu colectivitățile locale și de modificarea culturii civice, care pune pe primul plan încrederea și loialitatea față de puterile instituite, în detrimentul valorizării capacităților de acțiune individuale și colective 558. În registrele dezvoltării urbane, ale sistematizării teritoriale și ale "politicii orașului", avântul politicilor contractuale întruchipează de aproape treizeci de ani
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
urbane / 244 Intervenția crescândă a marilor grupuri de servicii urbane / 244 Primarul antreprenor politic? / 252 Democrația supusă riscului guvernării urbane / 255 Profesionalizarea gestionării urbane: eficacitatea pusă în pericol de depolitizare și corupție / 255 Punerea în scenă a democratizării: pervertirea liantului civic prin comunicare / 262 Iluzionarea republicană și orașul mondializat / 266 Aglomerația urbană: aporiile "optimizării teritoriale" și promisiunile unei mai bune căutări a echității / 266 Problema claselor mijlocii în condițiile guvernării orașului mondializat / 272 Urmele republicane, ochelarii de cal ai democrației / 278
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]