9,684 matches
-
acestor duhuri ca Îngeri Își găsește un sprijin valid În multe basoreliefuri neo-asiriene, unde aceste ființe sunt reprezentate cu aripi, cap uman sau acvilin, purtând un vas mic cu apă sfântă („apă binecuvântată”) pe care Îl vor sparge cu un con de pin, o ramură sau altceva de felul acesta. Mai există și alte reprezentări foarte asemănătoare. b) Demonii Ființele divine malefice sunt mult mai numeroase decât cele bune. Un indiciu general În această direcție este expresia: „Șapte spirite rele” (sumeriană
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a lui Caragiale, ca și Starea teatrului românesc înainte de Caragiale, articole aparținând aceluiași publicist. Tot lui îi aparțin un amplu articol intitulat Este mișcarea noastră teatrală un lux?, precum și pledoariile pentru câteva producții dramatice „vrednice de jucat”, printre acestea figurând Conul Leonida față cu reacțiunea și Năpasta de I.L. Caragiale. Virgil Onițiu scrie articolul La chestia teatrului de la țară, Reinhard Strecker se ocupă de jubileul lui Richard Wagner, se analizează activitatea de compozitor și dirijor a lui Gh. Dima. Neobositul Horia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289265_a_290594]
-
confirmă. Nu este mai puțin adevărat că ținuta sa înflăcărată, participarea în costum național la manifestările legionare, folosirea versului în scop agitatoric au creat în epocă imaginea unui luptător fervent, iar aceasta l-a însoțit pretutindeni, plasându-l într-un con de umbră și damnându-l sub raport social și politic. Debutul scriitoricesc are loc în 1932, cu poeme publicate în „Junimea literară” din Cernăuți, P. fiind susținut de profesorul Leca Morariu, sub îndrumarea căruia și-a elaborat teza de licență Viața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
în propria sa limită. Iar ca un atare sfârșit benefic, care deschide către regula identității, limita devine suprema formă a împlinirii, peras devine telos. Peras-limită, telos-capătul ca împlinire și morphe-forma sunt pentru Heidegger cele trei cuvinte care, în gândirea elină, con lucrează la determinarea oricărui Sein des Seienden, a „ființei oricărei ființări“.<ref id=”2”>Heidegger, op. cit., p. 46.</ref> Însă peras gândit într-un context atât de abstract - ca limită a corpurilor în general - apare în gândirea greacă doar târziu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
totuși, încă în această fază, procesul identificării prin limită, a acelei heideggeriene „țineri laolaltă ferme“ prin care orice ființă se împlinește și „intră în prezență“, este evident și ușor de urmărit. La Parmenide, to eon, ființa, se determină prin caracterul con strângător al limitelor, calitatea lor de „înlănțuitoare“ fiind subliniată în două rânduri: ființa este „nemișcată“ în „limitele unor teribile legături“ (B 8, 26) și „Necesitatea necruțătoare o ține în lanțurile limitei“ (B 8, 30-31). Existența acestei „limite ultime“ (peiras pymaton
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
comuniștii. Dar - și aceasta era o ciudățenie a epocii postbelice - În multe țări, catolicii conservatori nu puteau vota decât cu creștin-democrații, În pofida tendințelor reformiste ale acestora, și asta pentru că partidele obișnuite de aripă dreaptă erau fie compromise, fie Într-un con de umbră, fie pur și simplu interzise. Chiar și conservatorii necatolici s-au orientat din ce În ce mai mult către creștin-democrați, considerându-i o stavilă În fața stângii „marxiste”. În al doilea rând, din motive similare, partidele creștin-democrate aveau votul feminin: În 1952, două
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
De vreme ce majoritatea partidelor și ziarelor de orientare fascistă sau ultraconservatoare erau oricum interzise (cu excepția Peninsulei Iberice, unde lucrurile stăteau exact invers), adeziunile politice public exprimate se rezumau la centrul și stânga spectrului. Gândirea și opinia de dreapta intraseră Într-un con de umbră În Europa. Dar, deși conținutul scrierilor și manifestărilor publice s-a metamorfozat spectaculos după căderea lui Hitler, a lui Mussolini și a adepților lor, tonul a rămas același. Stilul imperios-apocaliptic al fasciștilor; apelul lor la soluții violente și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fiindcă Își cunoșteau interesele. În pierdere ieșea nu limbajul sau dialectul local - care oricum avea o istorie locală subțire și un viitor internațional inexistent -, ci limba națională a statului. Pe măsură ce engleza devenea mediul predilect, limbile majore au intrat Într-un con de umbră. Ca limbă europeană, spaniola (ca și portugheza sau italiana) nu mai era predată În afara granițelor statului; ea a rămas un instrument de comunicare dincolo de Pirinei doar prin statutul ei de limbă oficială a Uniunii Europene 7. Germana Își
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vie, precum și cultul și civilizația sa. După multe peregrinări, zeul vinului a ajuns pe pământul grecesc. Dionisos a fost înțeles acolo ca personificare a vegetației de-a lungul anotimpurilor, simbolizată mai ales de tirs, un fel de toiag împodobit cu conuri de brad și cu frunze de viță de vie sau de iederă, plantă ce rămâne verde chiar și atunci când toată natura pare că moare. Reprezentarea ciclului natural a evoluat spre celebrarea vieții fericite și spre consacrarea "veșnicei întoarceri" a zeului
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
păstra până în secolul al XVIII-lea, atunci când va dispărea aproape complet. În secolul al XV-lea, se folosește în general la masă paharul fără picior, "pahar de mici dimensiuni, de formă cilindrică sau ușor tronconică (în formă de trunchi de con). Trecerea de la tipul de pahar specific secolului al XIV-lea la acesta pare să se facă destul de rapid. Acest tip nou de pahare fără picior pare să provină din ultima formă a cupei paharelor cu picior din secolul al XIV
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
de 30 minute până la 1 ora are loc expulzia nou născutului( WALTER L. , HULEZ-2007). Modificările morfofuncționale caracteristice acestui stadiu al parturiției constau în: 10 terminarea acomodării fătului prin întinderea membrelor anterioare(prezentarea anterioară) sau a celor posteriore (prezentarea posterioară) ; formarea "conului fetal " în prezentarea anterioară și respectiv în prezentarea posterioară, (fig. 1); accentuarea durerilor determinate de angajarea fătului în conductul pelvin, care exercită compresiuni maxime pe receptorii cervico-uterini. Studiile de specialitate au indicat că mecanismul durerii este un fenomen complex, în
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
corpului uterin (terminații în coșuleț, corpusculi Krause și Meissner), cervixului (corpusculi Ruffini, Meissner și Krause)," florei involte " și vaginului (corpusculi Krause și Meissner), (VICTORIA ZINCA citată de RUNCEANU L. COTEA, C., 2001,). Stadiul de angajare și expulzare a fetusului, formarea "conului fetal" în prezentarea anterioară (J.C. WHITTIER, J.G. THORNE-2007) 11 stadiul 3. de eliminare a anexelor fetale Acest stadiu cuprinde intervalul de la expulzarea fătului până la expulzarea anexelor fetale, având o durată care variază între 0,5-12ore (BOITOR, I. 1984, SEICIU FL
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
oferă un „câștig” în „inteligibilitate” asupra unei realități<footnote Cadin, Loϊc, Guérin, Francis, Pigeyre, Frédérique, op. cit., p. 17. footnote>. Conceptul de „tip ideal” a fost elaborat de Max Weber (1864-1920). Mai recent, sociologul american Daniel Bell a dezvoltat teza „schemelor con ceptuale”. Ele sunt „o ficțiune, o construcție logică a ceea ce ar putea fi, în raport cu care poate fi comparată o realitate socială”<footnote Bell, Daniel, op. cit., p. 14. footnote>. Ca tipuri ideale, aceste scheme conceptuale nu se regăsesc în realitate, ci
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
Utunk”, „Korunk”, „România literară”, „Vatra”, „Viitorul social”, „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»” ș.a.; în 1990 a fost director al săptămânalului clujean „Azi”, iar între 1990 și 1992 a făcut parte din colegiul de redacție al cotidianului „Azi” din București. Prima carte, romanul Conul de umbră, îi apare în 1975 și e urmat de alte două - Cădere liberă (1978) și Careul de fugă (I-II, 1985-1990), de proză scurtă - Alb (2000), eseuri - Etica spiritului revoluționar (1975), Hamlet-între vocație și datorie morală (1998) și de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290702_a_292031]
-
colectivizarea, destinderea ideologică temporară, înlocuirea unei generații de nomenclaturiști cu alta mai puțin închistată). Protagoniștii sunt intelectuali, dar și activiști de partid care nu pot rămâne pasivi față de încărcătura etică a faptelor proprii și ale semenilor. Caracteristic este primul roman, Conul de umbră. Personajul principal, Micu, individ din stirpea lui Niculae din Marele singuratic de Marin Preda, recurge permanent - printr-un ingenios procedeu auctorial de alternare a planurilor - la interogarea eului asupra legitimității acțiunilor sale. Luciditatea critică și intransigența morală îl
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290702_a_292031]
-
de Marin Preda, recurge permanent - printr-un ingenios procedeu auctorial de alternare a planurilor - la interogarea eului asupra legitimității acțiunilor sale. Luciditatea critică și intransigența morală îl pun în conflict cu oameni primitivi și abjecți, din pricina cărora intră într-un „con de umbră”. Examenul de conștiință are în centru delimitarea adevărului de fals, a celor drepți de cei abuzivi, iar asumarea riscului trebuie să demonstreze faptul că „nici un scop nu scuză mijloacele care îi contrazic esența”. Povestea sentimentală are o pondere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290702_a_292031]
-
fals, a celor drepți de cei abuzivi, iar asumarea riscului trebuie să demonstreze faptul că „nici un scop nu scuză mijloacele care îi contrazic esența”. Povestea sentimentală are o pondere mai redusă în acest prim roman decât în următoarele. Ieșirea din „conul de umbră”, care fusese provocat și de obsesia despărțirii de Sonia, se produce în momentul când Micu descoperă niște scrisori certificând superficialitatea femeii iubite. Cădere liberă propune o analiză a raporturilor de putere într-un oraș de provincie. Universitarul și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290702_a_292031]
-
prim-secretar de partid de altă factură decât cei dinainte. Dar el își pierde treptat tăria de caracter și combativitatea din pricina frământărilor sufletești legate îndeosebi de Camelia, una din prezențele feminine cele mai izbutite în roman. La fel ca în Conul de umbră, o întâmplare neprevăzută îl face pe Cremene să descopere - cu puțin înainte de a muri sub dărâmăturile blocului Scala, în cutremurul din martie 1977 - erorile propriei existențe. Finalul, deși ușor neverosimil, este semnificativ: legile implacabile ale destinului acționează în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290702_a_292031]
-
moral și intelectual, de altfel deloc antipatic, șoferul David. Apar și aici tipuri umane variate: „contele”, reprezentant al vechii orânduiri sociale și etice, antagonică celei actuale, prilej de înfierări ale epocii comuniste, ori Alina, un personaj feminin complicat, rafinat. SCRIERI: Conul de umbră, Cluj-Napoca, 1975; ed. Cluj-Napoca, 1992; Etica spiritului revoluționar, București, 1975; Cădere liberă, Cluj-Napoca, 1978; ed. Cluj-Napoca, 1995; Careul de fugă, I-II, Cluj-Napoca, 1985-1990; ed. 2, Cluj-Napoca, 2002; Hamlet - între vocație și datorie morală, Cluj-Napoca, 1998; Alb, Cluj-Napoca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290702_a_292031]
-
liberă, Cluj-Napoca, 1978; ed. Cluj-Napoca, 1995; Careul de fugă, I-II, Cluj-Napoca, 1985-1990; ed. 2, Cluj-Napoca, 2002; Hamlet - între vocație și datorie morală, Cluj-Napoca, 1998; Alb, Cluj-Napoca, 2000. Repere bibliografice: Ion Vlad, Romanul și „autobiografia”, TR, 1976, 6; Ion Simuț, „Conul de umbră”, ECH, 1976, 4; Ulici, Prima verba, II, 177-179; Poantă, Radiografii, I, 59-62, II, 160-163; Dan C. Mihăilescu, Un roman al memoriei afective, LCF, 1979, 4; Irina Petraș, Proză interogativă, RL, 1979, 43; Ciobanu, Însemne, 248-249; Șerban, Ispita, 127-133
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290702_a_292031]
-
memorie și atenție posttraumatice. LEZIUNILE DE TRUNCHI CEREBRAL Leziunile pot fi primare sau secundare. Leziunile primare apar în urma undei de șoc și se asociază cu LAD ducând la leziuni de discontinuitate la nivelul fasciculelor substanței albe. Leziunile secundare apar în urma conurilor de angajare, în cazul herniilor transtentoriale, și a suferinței arterelor penetrante. Este descrisă „hemoragia Duret” (colecții mici hematice localizate median și în tegmentul punții) și „semnul Kernohan” (edem focal, necroză sau necroză hemoragică a pedunculului cerebral controlateral, secundar compresiunii dată
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
o soluție (o idee, o teorie, o strategie etc.) pentru care se caută o problemă căreia să i se aplice oportun. Exemplul clasic este cel al introducerii „instruirii programate” (Skinner) în practica școlară. Skinner era interesat, pur academic, de descifrarea „con diționării operante”, aplicațiile practice au sosit a posteriori și oarecum de la sine. c)Modelul de sensibilizare generală. În acest model, cercetarea își vede autonom de drumul ei și-i sensibilizează periodic pe toți cei interesați (factorii de decizie, sistemul școlar
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
și asupra degetelor mari de la picioare), vom stimula eficient glanda. Dacă aceste puncte sunt dureroase, înseamnă că primim un semnal care ne spune că șeful se află la ananghie. Glanda pineală. Aceasta este o glandă foarte mică, de forma unui con de brad, care este indirect influențată de lumina pe care o reflectă ochii. Când se întunecă, glanda pineală își începe activitatea. Secretă un hormon, melatonina, responsabil pentru reglarea ciclului somn-veghe. La lumină, secreția acestui hormon încetează. Această glandă ne spune
[Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
rumânii scăpând de grozăviile barbariei au dobândit toate înlesnirile de a începe să desfășure o viață nouă însuflețită cu neatârnare politică" (Aaron, 1835, pp. ix-x). Însă geniul românesc și duhul național au fost aduse iarăși de dușmanii românilor într-un con de umbră, ceea ce a dus la reînceperea luptei pentru "apărarea naționalității, mântuința neatârnării și scăparea drepturilor lor, împotriva puterilor vecine ce voia să le soarbă ființa" (Aaron, 1835, p. x). Pe lângă mântuirea politică (dobândirea și prezervarea neatârnării) prin intermediul statalității, o
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
occidental, liberal-civic și naționalismul de tip răsăritean, autoritarist- etnic, este asimilată în discursul identitar dezvoltat de literatura școlară actuală, cu o vădită aplecare pentru cel dintâi: "După cel de-al Doilea Război Mondial, ideea de națiune etnică intră într-un con de umbră, fiind tot mai mult asociată conflictelor armate, mondiale sau regionale, care au devastat secolul XX. În locul său este pusă națiunea civică, care ignoră originea etnică și evidențiază calitatea de cetățean al unui stat" (Barnea et al., 2007, p.
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]