10,396 matches
-
local, toate trei fiind clasificate ca monumente de arhitectură și aflându-se în satul Ștefan cel Mare: Biserica „Sfântul Gheorghe” (1637, modificată în 1922); Casa Iordache Cantacuzino (mijlocul secolului al XVII-lea, cu adăugiri în secolul al XIX-lea), astăzi devenită școală; și hanul de la Șerbești (secolele al XVII-lea-al XVIII-lea).
Comuna Ștefan cel Mare, Neamț () [Corola-website/Science/301682_a_303011]
-
moșii aflate la sud-est de cetatea Bucov și care se întindeau până dincolo de satul Smârciu, cuprinzând și trei părți din acesta. Așa a fost posibilă emiterea la 1 iunie 1526 a documentului (hrisovul) care face atestarea documentară a localității Smârciu, devenită mai apoi Fulga. Dar, mai târziu, vânzările de loturi consemnate într-un fond de documente aflate în posesia Muzeului de Istorie și Arheologie Prahova, dovedesc fărâmițarea moșiei Fulga într-un număr mare de ocine, delnițe, moșii, deținute de diferite persoane
Comuna Fulga, Prahova () [Corola-website/Science/301674_a_303003]
-
în direcția Agnita, într-o zonă împădurită. Până la Agnita și până la Mediaș sunt circa 30 km, iar până la Sibiu, 50 km. Se pare că denumirea localității are origini cumane, care a fost preluată de maghiari și transmisă sașilor ca "Ardesch", devenită ulterior "Mardisch". Prima mențiune este din 1373, prvind numirea unui preot, Michael de Ardesch. În 1516, cu ocazia primului recensământ, localitatea este menționată ca o comună liberă aparținând de Scaunul Șeica, având 40 de capi de familie (gospodării), trei văduve
Moardăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301720_a_303049]
-
Șura Mare (în , în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Sibiu, Transilvania, România. Satul a fost atestat prima oară drept "Magnum Horreum" (Marele Hambar), cândva între 1332-1335, și devenită mai târziu "maior villa Horrei" (orașul mai mare al Hambarului), localitatea Șura Mare este aproape necunoscută înainte de invazia turcilor din 1493. Vechea biserică evanghelică aparținea unui vechi tip de bazilici din secolul al XIII-lea răspândit în zona Sibiului, fapt
Șura Mare, Sibiu () [Corola-website/Science/301745_a_303074]
-
cunoaștem apoi doi fii, pe Dragotă și Ioan. Către mijlocul secolului al XV-lea, relațiile genealogice devin foarte imprecise. Constatăm doar ascensiunea unui grup format din Petru, fiul lui Balotă, Valentin, fiul lui Vlad, Valentin, fiul lui Tatul, foști cnezi, deveniți nobili. Succesiunile genealogice continuă să fie neclare până la limita cronologică pe care ne-am propus să o atingem. Din acest motiv, privim cu rezervă o genealogie parțială care apare la Mike. Este cert ca vechea familie devenise din ce în ce mai stufoasă, dar
Râu Alb, Hunedoara () [Corola-website/Science/300556_a_301885]
-
sau renumita pălăriuță mocănească specifice zonei Sibiului.Un element specific portului bărbătesc din Corbi îl reprezintă cămașa de flăcău,care are brodate,pe spate, "cruci" - motiv ornamental cu semnificații profunde,relevând,sub asepct vestimentar,în accepția publică locală,maturizarea purtătorului devenit "crucea casei" - așadar,un sprijin de nădejde al grupului familial. Ion I. Ilinescu - "Corbi-Argeș,tradiție și contemporaneitate" , editura Tiparg,2004, ISBN 973-7734-28-9
Comuna Corbi, Argeș () [Corola-website/Science/300618_a_301947]
-
erau patru biserici ortodoxe și o școală, iar proprietari de moșii erau Theodor Codrescu, Lascar Em. Lupașcu, C. Davidescu, Zamfira Nacu și Petru Negel. Anuarul Socec din 1925 consemnează desființarea comunei Berbenceni și transferul satelor sale la comuna Secuieni, comună devenită reședința plășii Traian. Comuna avea 2152 de locuitori în satele Berbinceni, Câmpeni, Chilieni, Fundeni, Secuieni și Văleni. În 1950, comuna a fost transferată raionului Bacău din regiunea Bacău. În 1968, a revenit la județul Bacău, reînființat, arondându-i-se și satele comunei
Comuna Secuieni, Bacău () [Corola-website/Science/300700_a_302029]
-
au atacat pe Richard. În două zile, Richard a reușit să cucerească castelul și a câștigat o reputație de comandant militar. Irascibil, schimbator și generos, Richard își caută modelele în vechea cavalerie. Richard a fost viteazul cavaler care lipsea creștinătății devenite cinică și calculată. Cu el, cruciada și-a redobândit strălucirea, în lipsa unei victorii durabile. El a devenit un exemplu pentru toți fiind primul care a devenit cruciat după anunțarea cuceririi Ierusalimului de către Saladin. Richard nu se simte deloc englez. El
Richard Inimă de Leu () [Corola-website/Science/300744_a_302073]
-
unei comune din plasa Vădeni a județului Brăila. Ea avea în compunere satele Silistraru și Traian, cu o populație totală de 1769 de locuitori. În comună funcționau o școală cu 111 elevi (înființată ca școală de băieți în 1838 și devenită mixtă în 1877) și două biserici ortodoxe. În 1913, satul Traian s-a desprins de comună și a format o comună separată. Comuna Silistraru devenise atunci reședința plășii Silistraru, din care făcea parte și comuna Traian. Satul Silistraru, rămas unicul
Silistraru, Brăila () [Corola-website/Science/300788_a_302117]
-
din ele fiind la început târle pentru vite ale moșnenilor de pe valea Buzăului (în special din zona Sibiciu), devenite apoi așezări permanente; este cazul unor sate ca Păltiniș și Furtunești sau al unor sate astăzi dispărute (Lunca Pârciului, Roscoi, Argăsălești) devenite astăzi parte a altor sate. Alte așezări au fost întemeiate de oieri și țărani din sudul Ținutului Secuiesc (actualul județ Covasna), fie că au fost etnici români (ca în satul Vadu Oii) sau maghiari (ca în satul Nemertea). Proprietatea în
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
Alcatel, rețea de cablu TVS, fibră optică și Internet. Telefonia mobilă acoperă aproape toată suprafața satului. Pentru iubitorii de natură, în principal în zonele de agrement de o frumusețe excepțională: Valea Boiului, unde se află și Cascadă Boiului, Valea Bratcutei, devenită un minisat de vacanță, Lunca Crisului Repede, cu posibilități de camping, pescuit, înot, dealurile Damisului, Poiana Damis, iar la nord în munții Plopișului, vârful Măgura cu Mănăstirea Sf. Ioan Iacob, calcarele cu hippuriti, urme ale erei glaciare din Valea Crisului
Beznea, Bihor () [Corola-website/Science/300845_a_302174]
-
Federal pentru Justiție și Administrație din Belgrad, pe Lista de înregistrare nr. 32, la numărul 94/6. Numele actual al organizației, "", a fost stabilit la ședința anuală a Adunării din ianuarie 2004. Inițiativa a pornit de la un grup de intelectuali deveniți ulterior membrii fondatori și de onoare ai comunității românești din fosta Iugoslavie. Efectuând o retrospectivă istorică, se poate menționa faptul că din 1869, respectiv 1905, de când românii din fostul Imperiu Austro-Ungar au început să se reorganizeze, CRS este organizația cu
Comunitatea Românilor din Serbia () [Corola-website/Science/300841_a_302170]
-
început construirea unui cămin cultural modern, care s-a remarcat apoi prin bogata sa activitate. Ideea de a valorifica creația olarilor locali, precum și dorința de a pune în evidență folclorul zonei a dus în anul 1969 la lansarea unei manifestări devenite apoi tradiție: Târgul de la Vama Sării, ținut de atunci în fiecare an, în prima duminică din luna iunie. El poartă în denumirea sa amintirea locului, a Vadului de pe Criș unde se vămuiau mărfurile între care și sarea în secolele XIII
Vadu Crișului, Bihor () [Corola-website/Science/300877_a_302206]
-
219 familii și 5 preoți uniți (greco-catolici) și un preot ortodox, cu două biserici din lemn. Înființarea graniței militare în 1762 duce la cuprinderea satului în structura militară cu toate consecințele pe plan economic, social, cultural și în ceea ce privește statutul locuitorilor, deveniți oameni liberi, dispunând de resurse pentru a-și întreține familiile și pentru a-și asigura echipamentul militar. În hotarul satului se mai afla la 1767 o mănăstire, locuită la acea dată de un preot de mir. Gersa a fost o
Rebrișoara, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300888_a_302217]
-
mai sus, la izvor, între două dealuri dulci. Tot legenda spune că o parte din locuitori au trecut Prutul și au format localitatea Havârna, dar pe harta Basarabiei nu se află o astfel de localitate. Din această vatră de sat, devenită apoi proprietatea Institutului Sofian, locuitorii s-au mutat odată cu stăpânii, boierii români Bobu și Babic și armeanul Goilav la actuala vatră, tot din cauza unei molime. La vatra veche au mai rămas totuși bisericuța din lemn și cimitirul ce poartă încă
Havârna, Botoșani () [Corola-website/Science/300910_a_302239]
-
și era alcătuită din trei sate, Comăneasca, Lutu Alb și Scorțaru Vechi, cu o populație totală de 937 de locuitori. În comuna Scorțaru Vechi se aflau o școală cu 60 de elevi, deschisă ca școală de băieți în 1865 și devenită mixtă în 1880, precum și o biserică ridicată de locuitori în 1873. În 1925, cele comuna făcea parte din plasa Silistraru a aceluiași județ, și avea aceeași configurație și populația de 1349 de locuitori. În 1950, comuna Scorțaru Vechi a fost
Scorțaru Vechi, Brăila () [Corola-website/Science/300988_a_302317]
-
componență, 2013 locuitori și era reședința plășii Călmățui din același județ. Din cauza evoluției puternice datorată faptului că a devenit nod feroviar pe liniile București-Ploiești-Galați și Fetești-Tecuci, satele Făurei și Vizireni s-au desprins din comună și au format comuna Făurei, devenită ulterior și oraș. Tot în aceeași perioadă este atestată pe teritoriul actual al comunei Surdila-Greci și comuna Ion I.C. Brătianu, formată din satele Brateșu Nou, Brateșu Vechi, Ion I.C. Brătianu și Nisipurile. În 1950, comuna Surdila-Greci a fost inclusă în
Comuna Surdila-Greci, Brăila () [Corola-website/Science/300990_a_302319]
-
Celelalte două sate, Comăneasca și Scorțaru Vechi, împreună cu satul Lutu Alb, formau comuna Scorțaru Vechi (Mola), cu 937 de locuitori. În comuna Scorțaru Vechi se aflau o școală cu 60 de elevi, deschisă ca școală de băieți în 1865 și devenită mixtă în 1880, precum și o biserică ridicată de locuitori în 1873. În 1925, cele două comune făceau parte din plasa Silistraru a aceluiași județ. Comuna Tudor Vladimirescu (formată din satul omonim) avea 1374 de locuitori. Comuna Scorțaru Vechi avea în
Comuna Tudor Vladimirescu, Brăila () [Corola-website/Science/300993_a_302322]
-
pe insulă, pe atunci populată de triburi denumite "Corsi", și pe care marinarii-comercianți fenicieni și greci o cunoșteau sub denumirea de "Kyrnos". Odată cu înființarea coloniei grecești Massalia, câteva localități au fost înființate și pe insulă, cea mai importantă fiind Alalia, devenită Aleria odată cu expansiunea Imperiului Roman, insula fiind cucerită încă din 259 î.Hr.. În evul mediu a fost controlată de momentan de vizigoți, vandali și ulterior de Imperiul Roman de Răsărit, devenit bizantin prin creștinare; de la acesta, ajunge în stăpânirea papalității
Corsica () [Corola-website/Science/300998_a_302327]
-
acțiunea nesăbuită a oamenilor ce nu au cunoscut vulnerabilitățile barajului făcut din pământ, au dus la dezastru. Satul tot, astăzi Stejarul, ca să i se uite numele, s-a mutat mai aproape de comună și deapană, cât mai are prin cine, poveștile devenite legende.
Comuna Crângeni, Teleorman () [Corola-website/Science/301795_a_303124]
-
permite utilizarea vasului Strumă pentru transport de persoane, cu condiția de a se face anumite ameliorări minore (pagina 196). Multe lucruri interesante se mai pot afla din carte! Cartierele evreiești din București deveniseră supraaglo merate, datorită «atitudinii oficiale a autorităților, devenită mai puțin ostilă». Distrugerea rebeliunii legionare de către armata română comandata de generalul Antonescu (pag. 69) și interzicerea Gărzii de Fier plus expulzarea șefilor acesteia în Germania au contribuit de asemenea la influxul de evrei spre capitala României, în care trăiau
[Corola-other/Memoirs/93_a_104]
-
ipoteza denumirii etniei după Filip, părintele spiritual al staroverilor, fondatorul comunității care ia ființă spre finele secolului al 17 lea pe teritoriul Rusiei pentru că apoi la începutul secolului următor să-i regăsim pe teritoriile istorice românești pe acesti fi-Lipovani, lipavani, deveniți mai apoi lipoveni. Rușii staroveri din România, indiferent dacă este vorba de urmașii adepților lui Filip Pustosvvjat (1672-1742), deci despre (fi) lippovani sau despre urmașii adepților lui Ignat Nekrasov (1660-1737), deci despre cazacii nekrasoviști, indiferent de aparteneța acestora la un
Lipoveni, Suceava () [Corola-website/Science/301966_a_303295]
-
dus la exproprieri și expulzări brutale, încât în 1640 în Austria au rămas foarte puțini protestanți. În 1529 a avut loc primul asediu otoman al Vienei, însă turcii nu au reușit să cucerească orașul. Granița dintre Viena și regiunea ungară devenită provincie otomană a rămas timp de 200 de ani la o distanță de doar 150 km, ceea ce a creat o atmosferă de nesiguranță, împiedicând dezvoltarea Vienei. Totuși nu au încetat să apară construcții noi nici în această perioadă, care însă
Viena () [Corola-website/Science/296758_a_298087]
-
care nu au nimic altceva de făcut) mimând o mare îngrijorare. Interogat cu privire la pricina spaimei, el a răspuns că se teme că gutuiul său cel „mare și aplecat” este pe cale să se dărâme din cauza unui porc al său devenit imens care crescuse de mic împreună cu găinile și se obișnuise a se culca noaptea alături ele în vârful prețiosului pom fructifer. Se pare că, din cauza aceste minciuni, mitomanului i s-a interzis de către comunitate „să mai calce vreodată prin vale
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
covoare persane. Pescuitul asigura aportul de proteine și celor mai săraci locuitori, pentru că aveau unde pescui, iar acum nu mai au.Vânătoarea era mai mult o distracție decât activitate economică, dar exista vânat abundent.Comerțul era asigurat de o prăvălie, devenită cooperativă, și de un birt.Pentru a se combate tendințele de speculă, primăria din Covei a dat și o ordonanță, în 1932, prin care limita prețul zahărului tos la 36 de lei kilogramul! Banii fiind puțini, se practica schimbul în
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]