11,537 matches
-
Stig Wikander, Văyu, pp. 128 sq.; G. Widengren, Stand u. Aufgabe, pp. 51 sq.; ia., Leș religiom de Viran, pp. 58 sq. 36 Cf. G. Widengren, Religions de l'Iran. P. 66. 37 Cf. M. Eliade, Le mythe de l'eternei retour (ediție nouă, 1969), pp. 51 sq. și ale morții și contribuia la triumful vieții, al fecundității și al Binelui. Zarathustra aștepta Renovarea universală prin intermediul Bunei Religii. La urma urmei, orice preot zoroastrian credea că anticipă, prin sacrificiile sale, transfigurarea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Mâzdă și se proclamă unirea Domnului "pentru totdeauna" cu Adevărul (Yasna, 40: 2, 41: 6). Așa înseamnă acum mai mult decât Adevărul, Justiția, Ordinea; este o personificare de structură totodată cosmică și spirituală 42; este numit "cel mai prielnic, binefăcătorul, eternul, făcut din lumină" (Yasna, 37: 4). Vohu Manah, care-1 inspira pe Zarathustra în imnurile găthă, e împins pe un loc subordonat. Și mai suprinzător: se vorbește de "soțiile bune" ale lui Ahură (Ahurănî), care sunt Apele: "Le venerăm pe Ahurănî
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Israel, pp. 236 sq.; G. Fohrer, op. Cit., pp. 142 sq. 4 G. von Rad, OUI Testament Theology, I, pp. 319 sq.; H. Ringgren, op. Cit., pp. 252. 5 Asupra importanței acestui simbolism pentru gândirea ulterioară, vezi M. Eliade, /> mythe de l'eternei retour, cap. I. Religia lui Israel în epoca regilor și a profeților religia de stat. Oficiul constă în ritualuri mijlocitoare și expiatoare pentru colectivitate, dar el comportă și rugăciuni publice pentru rege, pentru gloria sa și pentru exercitarea dreptății sale
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și amplificată de către creștinism 40. Să precizăm totuși că descoperirea istoriei ca teofanie nu va fi imediat și deplin acceptată de către poporul evreu, și că vechile concepții vor supraviețui încă multă vreme. 40 Cf. M. Eliade, Le mythe de l'eternei retour, pp. 122 sq. Cu privire la "salvarea" timpului la "valorizarea" sa în cadrul istoriei sfinte israeliene, vezi ibid., pp. 124 sq. Capitolul XIV DIONYSOS SAU BEATITUDINILE REGĂSITE 122. Epifanii și ocultări ale unui zeu "de-două-ori-născut" După mai mult de un secol de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
european: Valéry Larbaud - autor Dumitru Niță. De altminteri spațiul din dreapta va fi rezervat și în numerele ulterioare prezentării unei personalități culturale sau literare, apreciate de grupul de la Cadran (W. H. Auden și poezia tânără engleză - Mihnea Gheorghiu, Galileo Galilei, învingător etern al ignoranței - Alexandru Balaci) sau a unei literaturi preferate (Literatura de azi în Statele Unite - Mihnea Gheorghiu). În dreapta-jos, tot pe prima pagină, apare și o invitație la lectură menținută și în numerele următoare. Prima pagină exprimă, de fapt, pendularea întregii
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
rupturile de ritm, prozaizarea discursului poetic, expresia familiară, altercația, autoadresarea sunt alte caracteristici ale unei evoluții care s-ar fi putut desfășura în direcții imprevizibile"213. Eugen Barbu remarcă, la rândul său, "distanțarea de lucrurile definitive, de sentimente așa-zis eterne, pe care Sorescu a practicat-o mult mai târziu"214. Și Mircea Tomuș remarcă "pecetea evident avangardistă a versului său"215, Tonegaru construiește o poezie stranie, care ar ieși din tiparele liricii românești pentru că "noțiunea de vers a fost pulverizată
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
al trecerii spre lumea morții, portul negru). Creatorul e un vorbitor din morți sau în numele morții. Glasul său reflectă ipostaza celui care se plasează în adâncul morții, fiind poate tocmai de aceea mai răsunător, pentru că moartea este, de fapt, existență eternă, înfrângere a contingentului. Discursul pare o veșnică litanie, o continuare a unei vechi predici ținute cu autoritatea unei divinități. Nemoarte ilustrează o astfel de disociere a spiritului de trup ("Și iar încep din morminte să vorbesc/ fără trup acum, viu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
se reflectă și în poemul care a dat titlul volumului Cetățile albe: "Cetățile albe, cetățile îndepărtate, numai bănuite,/ De unde nimeni n-a coborât, nimeni niciodată...". Se trece aici spre tematica alterității, scindarea eului între real și imaginar, între profan și etern, între banal și ideal, e ceea ce pare să caracterizeze creatorul care iese din sine pentru a cunoaște ("Rămân între voi, cei din jur, dar sunt plecat;/ Cineva din mine e întruna plecat/ Și nu se va mai întoarce./ Ochii prăfuiți
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
halucinațiile cu păduri de mămăligă", " Pe legea mea, Violaine, îl vom judeca -/ bobul de porumb retrograd", "pentru dragostea noastră universală, Violaine", Pelagră, "generalul mămăligă", "cu buzele pline de mămăligă", Scrisoare nouă). Lumea modernă se supune imperativelor noii tehnologii, mitul naturii eterne sau etern stăpânitoare s-a degradat și el ("bobul de porumb patetic și emancipat/ s-a ridicat în vârfurile picioarelor și strigă:// - Să-mi dați voie, sufăr de actualitate! E până la urmă mesajul, strigătul pe care-l transmit textele poetului
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
păduri de mămăligă", " Pe legea mea, Violaine, îl vom judeca -/ bobul de porumb retrograd", "pentru dragostea noastră universală, Violaine", Pelagră, "generalul mămăligă", "cu buzele pline de mămăligă", Scrisoare nouă). Lumea modernă se supune imperativelor noii tehnologii, mitul naturii eterne sau etern stăpânitoare s-a degradat și el ("bobul de porumb patetic și emancipat/ s-a ridicat în vârfurile picioarelor și strigă:// - Să-mi dați voie, sufăr de actualitate! E până la urmă mesajul, strigătul pe care-l transmit textele poetului, literatura aceasta
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
exterior: Închid un ochi și văd/ mari adevăruri solide. Îl deschid,/ și lucrurile se fac mai mici,/ și văd cu doi ochi/ mai puțin decât cu unul" - Din câte adevăruri). Omul se regăsește însă într-un univers claustrant, supus unei eterne anchete și trebuie să-și dezvăluie esența în fața necunoscuților. Există o gradare a materiei poetice astfel încât sugestia acestui refuz de a mărturisi adevărurile în fața cărora a fost adus de intuiție, de ochiul interior și descrierea universului torționar se relevă abia
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
mult decât reprezentativă în acest sens. Proporțiile stării de angoasă sunt sugerate prin utilizarea pluralului care generalizează, imposiblitatea de salvare este întărită prin adjectivul participial din incipitul textului care fixează eul poetic, în particular, și omul, în general, într-un etern spațiu sufocant: "Închiși în camere pătrate, presimțim/ din geam în geam, văpaie cu văpaie,/orașul grav cu heleșteie negre/cum urcă-n pat, cum bâjbâie-n odaie.// (...) Să deschidem degetul și geamul,/ trotuarul a trecut prin casă,/rana frunții - cancer
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
același tipar sugerează tocmai împietrirea în memorie, imposibilitatea de recuperare a trecutului și refacerea lui, prin falsificare. Totul e din ceară, materie modelabilă în funcție de dorințele, de viziunea autorului spectacolului. Și decorul și personajele sunt realizate din aceeași materie, într-un "etern spectacol". E aici ceva din imaginile Glossei eminesciene, dar lipsește virulența expresiei, detașarea satirică. Tot textul nu face decât să sugereze încremenirea în tipare, în moarte. De altminteri imaginile resuscitate din trecut în acest spectacol trist sunt și ele reflectări
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
definiție a poeziei] vântură opiniile altora, cu sau fără precizările de rigoare, dar le escamotează pe ale autorului (Virgil Untaru). În ceea ce privește ideea de angajare a poeziei în slujba unor idealuri umane - apropo de rezistență și antifascim - ea se reduce la eternul teribilism din care ismele veacului și-au înălțat stindard programatic și care nu e nimic mai puțin inofensiv decât "cultul gratuit al poeziei": să-l scandalizăm pe burghez!", ibidem. 100 *** Din presa literară românească (1918-1944), op. cit., p. XXXIII. 101 Ibidem
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în Strocanture (Critică nemiloasă) și, mai cu seamă, în Dizionario dell’omo salvatico (Dicționarul omului sălbatic), Giovanni Papini (născut în același an cu Bacovia) îl atacă pe „burghez” în termeni pamfletari, de o vehemență extremă: „Bor-ghe-se, iată cele trei silabe eterne cu care e format numele celui de nenumit, al celui de neprivit [hidos - n. m.], al celui de neapropiat, al celui ce infectează orice, al celui ce înciumează totul, al absolutei bestii triumfătoare, al neînduratului exterminator al celui ce este
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pentru bărbați, ca o despodobire de iluzii sau ca o trezire dintr un vis frumos, stare surprinsă cu finețe de Mircea Dem. Rădulescu: „Și zîmbind mi-aduc aminte/ - Prin zăpada ce se cerne -/ Cum o clipă mainainte/ Toate îmi păreau eterne;// Rochiile elegante/ Cu nuanțele lor pale,/ Aventurile galante,/ Tainicile madrigale”9) etc. Dacă scriitorii mai vechi privesc balul ca pe un spectacol dat de alții, contemporanii lui Bacovia îl percep, de cele mai multe ori, ca actori ai lui, cu voluptate. Ei
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fum, de clopoței,/ Și de fior.../- Unde... unde?!”)18) Fiorul ca promisiune de dragoste. Despre iubire Ibrăileanu avea dreptate: „cel dintîi sentiment, pe care trebuie să-l căutăm în opera unui poet liric, este iubirea”1). O „problemă mare și eternă”, „causa causarum”, cum au considerat-o numeroși alții. Adevărata menire a poeților - susținea, într-un fel ritos și exclusivist, cineva, la începutul secolului XX - e s-o cînte. Pentru ei aceasta ar fi cea mai pasionantă și mai productivă dintre
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
frunzărește cîteva. - Mi-ar plăcea să fiți mai precisă. De pildă, ați văzut barem o dată „Viața Romînească”, „Romînia literară”, „Steaua”, „Contemporanul”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Orizont”, „Ateneu”, unde semnează cîțiva profesori de-ai d voastră?... - Nu. Ca acest „Nu” să nu devină etern, am trimis-o la bibliotecă să le vadă, urmînd ca peste o săptămînă să-mi facă „revista” lor. Bacovia n-a beneficiat de lucruri pentru alții „omenești”, „firești”, „normale”. Pînă la 65 de ani, nu s-a dat nici un banchet
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
subliniem că prin utilizarea cuvântului „amânare” nu se dorește implicarea vreunei conotații a „différance”-ului lui Derrida. Ci se dorește a conota un eshatologic „deja și nu încă”. Într-adevăr, o calitate eshatologica, ce asigură claritatea conceptuală: vorbim despre amânarea eternă a cunoașterii depline de Dumnezeu, nu de amânarea atingerii scopului; divinul poate fi „atins” prin darul revelației primit de la Dumnezeu, dar întotdeauna înnoit și, totuși, niciodată epuizat 3. Pentru Sfanțul Grigorie, extensiunea (δiάστημα) — temporală și spațială — este marca creației, în timp ce
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
să meargă în orice direcție 10. Dacă δiάστημα creaturilor este reprezentată de procesul extins al vieților lor, s-ar părea că acestea nu pot depăși timpul fără a înceta să fie creaturi. În orice caz, tânjirea lor după Dumnezeu este eternă, transformă δiάστημα în ceva aflat între Dumnezeu și extensiunea pur temporală 11. Se creează astfel cele două niveluri inferioare ale realității (lumile inteligibile și sensibile), dar universul vizibil este destinat a dispărea la sfarsitul timpurilor, astfel că doar universul inteligibil
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
nesfârșit”; ochiul sau nu L-a văzut niciodată pe Dumnezeu, desi privește mereu spre El, iar în această stare se află în fiecare moment de la începuturile sale14. Dumnezeu e dincolo de timp. Neavând nici început, nici sfârșit, Dumnezeu este continuu și etern. Sfanțul Grigorie compară natură infinită cu un cerc, care nu are început sau sfârșit. Dumnezeu nu are, precum creaturile, intervale temporale - trecut, prezent, viitor - care implică întinderea în timp. Ci Dumnezeu este ἀδιάστατος, ceea ce înseamnă că nu are întindere. Creația
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
anume prin aceea că forma este percepută ca o lipsă a "cadrului formal" și că între aceste lucrări efemere în cea mai mare parte, există, la fel ca și între urnele grecești, puține care să conțină ceva de durată sau etern. (Nimeni nu ar lua o urnă grecească și ar arunca-o într-o stâncă, decât poate un postmodernist exaltat). Deci vastul teritoriu al non-ficțiunii a fost la fel de problematic ca și în ziua de azi acum o jumătate de secol, și
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
e departe de a fi o abordare sofisticată, descriind consecutiv frica diferitelor familii de imigranți că nu vor obține acceptul de a intra în țară. Aparenta lipsă de sofisticare rezidă în disperarea neîncetată datorată așteptării, care pentru acești imigranți pare eternă. Ca abordare poate deveni cu ușurință monotonă: mai întâi intervievează familii de imigranți italieni, apoi o femeie lituaniană, apoi ruteni (ucrainieni din ținuturile istorice ale vechiului regat polon), apoi germani ruși și în cele din urmă o familie de evrei
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
poate cu atât mai flagrant în ultima parte a ultimei fraze a articolului, când, digresiv și didactic, observă: "În această sinistră luptă, din adâncurile îndepăratate nu ajunge nici un sunet, în afară de cărucioarele încărcate care ies unul după altul într-o procesiune eternă și care au fost trimise hurducăindu-se ca să se încline și să-și lase astfel conținutul înghițit de gura cuptoarelor, imperturbabile și nesățioase, emblemă neagră a lăcomiei, și a dumnezeilor acestei munci (600)". Pasajul putea fi îmbunătățit ca narațiune dacă
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
a cunoștințelor "oficiale". Ceea ce este însă de remarcat este lipsa unei liste pentru "literatură". Un subiect foarte amplu discutat este însă retorica neoclasicistă. Reprezentând un proiect îndrăzneț, combinat cu o "artă superioară", având scopul de a pune în evidență valori eterne și universale, "literatura" devine cunoscută îndeosebi începând cu primii ani ai secolului al XIX-lea, după cum arată Oxford English Dictionary. De exemplu, în 1812, Sir Humphrey Davy, filosof, chimist, inventatorul lămpii miner, autorul eseurilor literare despre pescuitul cu undița în
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]